Ragheed Al-Tatari, pilot în Forțele Aeriere Siriene, înainte și după încarcerare. Colaj realizat cu Canva Pro de Rami Alhames, folosind capturi de ecran din videoul de pe Youtube al lui boschev. Utilizare corectă.

Nume lui Ragheed Al-Tatari a devenit un simbol de curaj moral în contextul istoriei violente a Siriei. Fost pilot în Forțele Aeriene Siriene, Al-Tatari a luat o decizie care l-a costat 43 de ani din viață petrecuți în închisoare din cauză că a refuzat bombardarea orașului Hama în 1982. Atunci, Hama se revolta împotriva regimului autoritar al lui Hafez al-Assad, iar răspunsul forțelor de ordine a fost unul catastrofal.

A refuzat ordine militare

Președintele sirian Hafez al-Assad cu fratele său, Rifaat al-Assad, la o ceremonie militară în 1984. Domeniu public, via Wikimedia Commons.

La ordinele lui Assad, armata siriană a lansat un atac la scară largă asupra orașului. El a fost coordonat de fratele său, Rifaat Assad. Acesta a fost cea mai violentă represiune din istoria modernă a Siriei. mii de civili fiind uciși în timpul masacrului. Patrick Seale, relatând pentru The Globe and Mail, a descris operațiunea ca fiind „o orgie de crime, distrugeri și jafuri care a durat două săptămâni”. Aceasta a distrus orașul și a ucis cel puțin 25.000 de locuitori. Dar Al-Tatari nu a putut executa ordinele primite. Confruntându-se cu perspectiva îngrozitoare de a bombarda civili, acesta a decis să nu se supună superiorilor săi și a refuzat să ducă misiunea până la capăt. Ca urmare a insubordonării sale, regimul sirian
l-a condamnat la 43 de ani de închisoare. Acțiunea sa morală avea să schimbe nu doar viața sa, dar și să rezoneze profund cu memoria colectivă a sirienilor, în special în Hama.

Potrivit Asociației deținuților și a persoanelor dispărute din închisoarea Saydnaya, Al Tatari și alți trei piloți au fost arestați în 1980 pentru că au refuzat să efectueze lovituri aeriene în provincia Hama.

Comandatul de pluton și un alt pilot s-au refugiat în Iordania, în vreme ce Al-Tatari împreună cu un coleg s-au întors la baza lor aeriană din Alep, fără a efectua loviturile aeriene planificate. Deși Al-Tatari a fost acuzat de insubordonare, tribunalul l-a absolvit de acuzații într-un final, spunând că, în calitatea sa de ofițer subordonat, acesta se supusese ordinelor comandatului său de a anula misiunea.

În ciuda achitării sale, instanța a decis să îl excludă din serviciul militar. Când s-a întors în Siria, după ce a fost achitat și cererea sa de azil a fost respinsă în Egipt, a fost oricum reținut imediat pe aeroportul din Damasc, în 24 noiembrie 1981.

Ascuns în închisoare ani de zile

Al-Tatari a fost torturat cu cruzime în închisoarea celor de la GID (serviciile secrete siriene-n.tr).

Apoi, a fost ținut în închisoarea Mezzeh, fără a fi acuzat de vreo infracțiune. În 1982, a fost adus în fața unui tribunal militar excepțional pentru câteva minute, fără un anunț în prealabil, fără o informare publică și fără să i se spună direct acest lucru. Mai târziu în acel an, el a fost transferat la faimoasa închisoare Tadmor din deșertul sirian, unde a rămas timp de 21 de ani.

După 2001, acesta a fost transferat la închisoarea Saydnaya, unde a petrecut 10 ani, cei mai dificili din istoria acestei închisori, în special în 2008, când prizonierii s-au răsculat și s-au confruntat cu maximă brutalitate din această cauză.

Povestea lui Al-Tatari a rămas în mare parte necunoscută publicului mulți ani, până în 2005, când acesta a avut în sfârșit oportunitatea să își vadă singurul fiu, Wael. Apoi, în 2011, pentru a se opune condițiilor de detenție, a refuzat să poarte îmbrăcămintea de închisoare impusă de autoritățile închisorii Adra, unde a fost împiedicat să își vadă rudele și prietenii și a trăit în condiții teribile din punct de vedere uman, la fel ca restul deținuților care au ajuns în închisorile regimului Assad.

Eliberarea și onorarea sa

Imamul moscheii Mohammed Al-Hamed din Hama l-a onorat pe Ragheed Al-Tatari, oferindu-i o sabie de aur în numele locuitorilor din Hama, un simbol al curajului și îndrăznelii. Fotografia utilizatorului de X @Asmaa59475027

Forțele opoziției siriene au eliberat zeci de mii de deținuți din închisorile locale după răsturnarea regimului fostului președinte Bashar al-Assad. După 43 de ani, Al-Tatari a văzut lumina zilei și a ieșit din închisoare pentru prima dată, cu părul încărunțit și fața ridată, schițând imaginea unei vieți irosite în spatele gratiilor.

Organizațiile pentru drepturile omului îl consideră pe Al-Tatari drept cel mai longeviv deținut politic din Siria. El este numit de mulți „decanul prizonierilor sirieni”. Acum, Al-Tatari a revenit pe străzile Siriei după o lungă și grea încercare, iar imaginile de pe X (fostul Twitter) îl arată pe fostul pilot zâmbind după ce și-a câștigat libertatea.

În semn de solidaritate și respect, oamenii din Hama, care încă sunt bântuiți de amintirile masacrului din 1982, l-au onorat. I-au dăruit o sabie de aur, un simbol al curajului și îndrăznelii, recunoscând integritatea și curajul său în fața unuia dintre cele mai opresive regimuri din istoria modernă.

 

Ver essa foto no Instagram

 

Uma publicação compartilhada por عربي بوست (@arabicpost)

The people of Hama province in Syria honored pilot Ragheed al-Tatari after he spent 43 years in the prisons of the Assad regime, due to his refusal to carry out orders to bomb civilians in the city in the eighties during the rule of Hafez al-Assad.

Al-Tatari was arrested when he was a major at the age of 27, and was released at the age of 70 from the central prison in Tartous, after opposition factions took control of cities that were under the control of the regime and released detainees in the prisons there, with Bashar al-Assad fleeing to Russia.

Locuitorii provinciei Hama din Siria l-au onorat pe pilotul Ragheed al-Tatari, după ce acesta a petrecut 43 de ani în închisorile regimului Assad, din cauza refuzului său de a executa ordinele de a bombarda civili din oraș în anii '80, în timpul conducerii lui Hafez al-Assad.

Al-Tatari a fost arestat când era maior, la vârsta de 27 de ani, și a fost eliberat la vârsta de 70 de ani din închisoarea centrală din Tartous, după ce facțiunile opoziției au preluat controlul asupra orașelor care se aflau sub conducerea regimului și au eliberat deținuții din închisorile de acolo, în timp ce Bashar al-Assad a fugit în Rusia.

Pentru locuitorii din Hama, refuzul lui Al-Tatari de a se supune ordinelor lui Assad a reprezentat un act de claritate morală într-o perioadă în care supraviețuirea însemna adesea complicitate. Faptul că oamenii din Hama au ales să îl onoreze pe Al-Tatari decenii mai târziu, în ciuda încercărilor regimului de a elimina astfel de povești despre rezistență, spune multe despre moștenirea durabilă a integrității. Este, de asemenea, o dovadă a modului în care memoria și justiția pot supraviețui chiar și celor mai represive regimuri.