Un tablou al unui artist coreean de la Muzeul de Artă Abylkhan Kasteyev din Almaty, Kazahstan. Fotografia autorului, folosită cu permisiune.

Începând din 1937, aproape 175.000 de coreeni au fost deportați de Iosif Stalin din Orientul Îndepărtat al Uniunii Sovietice. Descendenții acestora încă locuiesc în Asia Centrală și sunt hotărâți să-și facă cunoscută istoria și prezența prin artă și cultură.

Ei se autodefinesc ca fiind Koryo-saram, un termen folosit pentru a descrie etnicii coreeni din Uniunea Sovietică. Predecesorii lor au fost deportați din cauza decretului dat de Stalin numit „Despre evacuarea populației coreene din regiunile de graniță aflate în Orientul Îndepărtat”. La acea vreme, Asia Centrală făcea parte din Uniunea Sovietică.

Decizia de deportare a coreenilor a fost luată spre a preveni posibila lor cooperare cu Japonia, țară cu care Uniunea Sovietică avea relații ostile atunci. În septembrie 1937, a început o operațiune rapidă, în urma căreia mai mult de 100.000 de persoane declarate „nedemne de încredere”, au fost strămutate forțat în regiunile slab populate din Kazahstan și Uzbekistan, coreenii devenind unul dintre primele popoare din Uniunea Sovietică supuse deportării în masă.

Iată un video pe YouTube despre deportarea coreenilor.

Acum locuiesc peste 100.000 de coreeni doar în Kazahstan. Aceștia se implică activ în viața culturală și socială din țară. În Almaty, cel mai mare oraș al țării, care este și capitala sa culturală, se află Teatrul Coreean de Stat de Comedie Muzicală, primul teatru național coreean din lume. Tot aici se găsește ziarul coreean numit Koryo Ilbo, care este publicat în trei limbi: coreeană, kazahă și rusă.

În plus, principalul muzeu de artă din oraș, numit după Abylkhan Kasteyev, găzduiește lucrări realizate de zeci de artiști de etnie coreeană exilați în Kazahstan și de urmașii acestora, care fac acum parte din peisajul artistic al regiunii. Din cauza izolării Asiei Centrale de restul lumii în timpul perioadei sovietice, acest grup rămâne puțin studiat în afara Asiei Centrale și Coreei.

Global Voices a vizitat acest muzeu cu Elisaveta Kim, specialistă în istoria artei și angajată a muzeului, pentru a explora arhiva de artă coreeană din Kazahstan și pentru a afla mai multe despre despre cei mai influenți artiști coreeni.

Mai jos, Kim vorbește despre artiștii coreeni și prezintă lucrările acestora prin intermediul unei relatări la persoana întâi. Jurnalista Alexandra Sharopina a contribuit la editarea acestui articol.

Elisaveta Kim stând în fața picturii intitulata „Mechta” (Vis) a tatălui ei, Mihail Kim. Fotografia autorului, folosită cu permisiune.

Elizaveta Kim despre formarea scenei artistice locale

Primul dintre artiștii coreeni importanți pentru noi a fost Kim Hyun Nyun (1908–1994). Acesta a absolvit Academia Sovietică de Arte în 1937 și a fost deportat aici din Leningrad. Când a început deportarea, nici măcar nu a putut merge la Vladivostok, pentru că i s-a spus că toată lumea a fost evacuată și nu mai era nimeni acolo.

Unul dintre artiștii noștri kazahi pe nume Uke Azhiyev și-a amintit: „Când eram studenți (în 1937–1938), adoram să fugim la expozițiile lui Kim Hyun Nyun, pentru că picta lucrări istorice la scară mare, cu multe figuri și cu o luminozitate complexă. Am învățat de la el pentru că nu aveam asemenea picturi academice serioase în Kazahstan în acei ani”.

Kim Hyun Nyun a predat la facultate, a lucrat la o editură de presă, a fost implicat în design teatral și a pictat tablouri. Atunci era o mare lipsă de profesioniști, așa că acesta era invitat peste tot.

Iată o pictură de Kim Hyun Nyun:

Fotografia autorului, folosită cu permisiune.

Tatăl meu, Mihail Kim (1923–1990), s-a născut la Vladivostok și a fost, de asemenea, deportat în Kazahstan în 1937, când era adolescent. Visa să absolve Academia de Arte din Leningrad, dar pe vremea aceea, coreenilor nu le era permis să părăsească țara fiind considerați „coloniști speciali”, așa că a rămas în Kazahstan.

Tatăl meu a călătorit în multe orașe din Kazahstan. Realiza picturi monumentale. Schițele sale impresionante sunt păstrate în muzeul nostru.

Iată o pictură de Mihail Kim numită „Schastye” (Fericire):

Fotografia autorului, folosită cu permisiune.

Un alt artist important este Boris Pak (1935–1992). Când familia sa a fost deportată în Kazahstan, acesta avea doar patru ani, iar mama sa a murit pe drum. Tatăl său, Pyotr Pak-Ir, a fost un lingvist, orientalist, filozof, om de știință important și o personalitate incredibilă.

Pak Boris a avut parte de o educație excelentă. El a absolvit Academia de Arte din Leningrad. Acesta a realizat ilustrații minunate pentru cărți și basme de Hans Christian Andersen, Wilhelm Hauff și alții.

Iată două ilustrații pentru cărți de Boris Pak:

O ilustrație pentru cartea „Cântecul Hiwathei” de Henry Wadsworth Longfellow. Fotografia autorului, folosită cu permisiune.

O ilustrație pentru cartea „Soldățelul de plumb” de Hans Christian Andersen. Fotografia autorului, folosită cu permisiune.

Oamenii veneau la expozițiile lucrărilor lui Pak și nu își dădeau seama dacă erau făcute de mână sau nu, atât erau de minuțioase și delicate. O carte are o structură specială; are propria tectonică, iar el lua toate acestea în considerare; calcula totul și era un desenator excelent.

Konstantin Pak (1924–1987) a fost deportat în Kazahstan când era copil. Acesta a lucrat mult timp la teatrul coreean, ocupându-se de designul multor spectacole. În plus, teatrul coreean și cel uigur au fost în aceeași clădire pentru mult timp. Spectacolele acestora alternau, așa că artistul a făcut decoruri atât pentru spectacolele coreene, cât și pentru cele uigure.

Iată două picturi de Konstantin Pak:

O schiță pentru piesa „Kim sung-der” de Hong Din. Fotografia autorului, folosită cu permisiune.

Un design de costum pentru piesa „Anarkhan” de D. Asimov și A. Sadyrov. Fotografia autorului, folosită cu permisiune.

Continuarea tradiției artistice a familiei

Svyatoslav, Afanasy și Sergey Kim sunt a doua generație de artiști coreeni. Aceștia s-au născut în Kazahstan în anii '50 și sunt nepoții lui Mihail Kim.

Svyatoslav Kim (1954–2017) a lucrat pentru edituri vreme îndelungată. Acesta înțelege perfect structura unei cărți. El a ilustrat multe cărți, a fost premiat la diverse expoziții de carte și a fost un artist grafic recunoscut.

Iată o ilustrație de Svyatoslav Kim pentru cartea „Kruglyi god” (Tot anul):

Fotografia autorului, folosită cu permisiune.

Afanasy Kim (1952–1987), fratele lui Svyatoslav, a fost un desenator minunat și talentat. Din păcate nu există lucrări de-ale sale în colecția muzeului nostru.

Sergey Kim (n. 1952) a fost susținut foarte mult de Azhiev Uke, care a crezut în el, spunând despre acesta că este un pictor cu un talent dat de Dumnezeu. Și Pavel Zaltsman a crezut în el pentru că a simțit că acest artist continuă școala lui Filonov.

Sergey Kim este un pictor minunat. Într-o vreme picta adolescente sau bărbați mai în vârstă. Generația de vârstă mijlocie nu îl interesa atunci, ci doar oamenii care abia
își începeau viața sau cei care aveau experiență de viață.

Iată o pictură de Sergey Kim:

„Portretul lui Gali Kopakli”. Fotografia autorului, folosită cu permisiune.

„Portretul lui Gali Kopakli”. Fotografia autorului, folosită cu permisiune.

Să luăm ca exemplu „Portretul lui Gali Kopakli”, o moldoveancă. Fiți atenți la trandafirul din stânga jos. Nu este vizibil imediat, dar ajută la armonizarea culorilor, într-un fel. Se poate observa și delicatețea imaginii: fata are toată viața înainte și ce-i rezervă aceasta?

Nota autorului. Chiar dacă gruparea artiștilor după etnie nu este cea mai bună idee din punct de vedere al istoriei artei, scopul nostru cu acest articol nu a fost unul științific, ci jurnalistic, pentru a sublinia felul în care arta contemporană kazahă a fost creată cu ajutorul diferitelor grupuri etnice. Cât despre gradul de „coreeanitate” al  acestor lucrări, aceasta este o altă problemă, dar ele sunt cu siguranță foarte „sovietico-kazahe” — foarte.