Ilustrație de Global Voices

Muzica de Crăciun și de Anul Nou din America Latină este la fel de diversă precum oamenii și peisajele din această regiune. Aceste cântece și genuri muzicale, selectate de colaboratorii Global Voices, pot fi auzite la posturile de radio, în autobuze, în magazine și supermarketuri pe tot parcursul lunii decembrie, și mai ales la reuniunile de familie din Ajunul Crăciunului și în noaptea de Anul Nou. De asemenea, acestea sunt ascultate în timp ce oamenii savurează o mâncare festivă tipică regiunii sau celebrează vreo tradiție. Ascultă aceste cântece festive, religioase, pline de nostalgie sau politice din Venezuela, El Salvador, Argentina, Columbia, Mexic și Ecuador.

El Niño Criollo (Copilul creol) — Oscar D´León

Adăugat de Estefanía Salazar

Dacă există un cântec care ne permite să ne imaginăm povestea nașterii Domnului în Venezuela, acesta este „El Niño Criollo”(„Copilul creol”), o piesă din 1962 pe muzica compozitorului și violonistului Luis Morales Bance și versurile arhitectei Isabel Herrera de Umérez.

„Dacă Fecioara ar fi fost andină și Sfântul Iosif ar fi fost din zonele de câmpie, copilul Iisus ar fi fost un copil venezuelean”, începe acest frumos aguinaldo, numele de specialitate al cântecelor de Crăciun.

Un alt vers explică ce element ar înlocui leagănul de lemn tipic scenei Nașterii Domnului: un hamac sau un chinchorro, așa cum este cunoscut în Venezuela, atunci când acesta este confecționat din țesătură elastică.

Por cuna tendría un chinchorro

chiquito muy bien tejido

y la Virgen mecería al Niño Jesús dormido

Pe post de leagăn am avea un chinchorro

mic, împletit fin

iar Fecioara l-ar legăna pe Pruncul adormit

Cântecul nu are alte implicații în afară versurilor sale, fiind doar o reconstituire a Crăciunului în decorul venezuelean. Cântecul poate fi ascultat de toate categoriile de public și este cunoscut uneori sub numele său alternativ: „Aguinaldo Venezolano”.

Ascultă versiunea cântecului „El Niño Criollo” a cântărețului de salsa venezuelean Oscar D'León, supranumit Sonero del Mundo (cântărețul internațional).

Villancico del horror (Colinda groazei) — Divididos

Adăgat de Lucía Leszinsky

În Argentina, sărbătorirea Crăciunului începe devreme. Încă de la primele ore ale zilei, străzile sunt pline de sunete: sintetizatoarele de cumbia și cuarteto, vocile folclorice, câteva ecouri de tango și, de ce nu, niște voci prelucrate de trap. Dar dacă există ceva aproape nelipsit, mai ales înainte de dansul de la miezul nopții, sunt acordurile unei chitare electrice care acompaniază zarva cinei în familie.

Rockul argentinian oferă cântece care contrastează puternic cu colindele de Crăciun străine tipice, care vorbesc despre dragoste și pace. Este suficient să asculți versurile pieselor „Papá llegó borracho” („Tata a venit beat”) de Ataque 77 sau „Navidad negra” („Crăciun negru”) de Fito Páez pentru a-ți da seama că, în Argentina, dorințele de Crăciun merg uneori dincolo de o simplă rugăminte de a fi fericit.

În 2002, trupa Divididos a lansat „Vengo del placard del otro” („Vin din garderoba celuilalt”), un album care include „Villancico del horror” („Colinda groazei”), un cântec care critică realitatea din țară după criza economică și socială din 2001. Cu fraze precum „Crăciun fericit, ieslea a explodat” și „Anul Nou, lumea sărbătorește, câinele a fugit”, cântecul face aluzie la demisia președintelui Fernando de la Rúa din 20 decembrie 2001, în mijlocul unei crize care l-a determinat să părăsească Casa Rosada cu elicopterul pentru a evita ciocnirile violente de pe străzi, cu câteva zile înainte de Ajunul Crăciunului.

Deși nu este unul dintre cele mai populare cântece, „Colinda groazei” este una dintre cele mai bune reprezentări sociale ale acelei perioade din Argentina, una care, într-o anumită măsură, ar putea reflecta aspecte ale realității de astăzi.

Reyes vagos, no entrega a domicilio porque no hay remise, y un copetín de quejas traído ‘e los pelos.

Regii sunt leneși, nu există livrare la domiciliu, deoarece nu există taxi, și sunt o grămadă de plângeri.

Las Cuatro Fiestas (Cele patru festivități) — Diomedes Díaz

Adăugat de Kelly Chaib De Mares

Ziua lumânărilor în Columbia. Wikimedia Commons CC BY-SA 4.0

În multe țări din America Latină, data de 8 decembrie este sărbătorită ca zi de celebrare a dogmei catolice numită Concepția Imaculată a Fecioarei Maria. În Columbia, această dată a devenit cea care marchează începutul oficial al sărbătorilor de Crăciun. Tradiția începe în noaptea de 7 decembrie cu Día de las velitas (Ziua lumânărilor), când casele și străzile sunt luminate cu lumânări și felinare în onoarea Fecioarei, marcând aprinderea luminilor care vor străluci pe tot parcursul perioadei de Crăciun.

Această zi este atât de reprezentativă încât Diomedes Díaz, regele muzicii vallenato — un gen folcloric columbian care combină ritmurile indigene cu influențe africane și melodii spaniole, caracterizat prin narațiunea sa poetică — a imortalizat această zi în cântecul său „Las Cuatro Fiestas”(„Cele patru festivități”), unul dintre imnurile sale de Crăciun, în care îi invită pe oameni să înceapă festivitățile cu sărbătoarea de 8 decembrie.

Versurile descriu o imagine vie a vieții de pe malul râului, cu „tufișuri și nuci de cocos” pe fundal, în timp ce „pescarii negri” se întorc acasă pentru a sărbători Ziua lumânărilor, un preludiu al festivităților de Crăciun, Anul Nou și al Carnavalului din Barranquilla. Acesta din urmă este o tradiție care îmbină sărbătorile spaniole aduse în timpul colonizării cu elemente africane și indigene și se remarcă prin măștile, costumele și trupele sale care simbolizează diversitatea și bogăția culturală a regiunii și a țării.

Claveles y Rosas (Garoafe și trandafiri) — Pamela Cortés și John Peter Vernaza

Adăugat de Gina Yauri

În Loja, oraș din sudul Ecuadorului cunoscut drept capitala muzicală și culturală a țării, se cântă colinde. Înainte de Crăciun, are loc novena, adică se fac rugăciuni timp de 9 zile în diferite case pentru marea sărbătoare și pregătirea pentru sosirea Pruncului Iisus. În fiecare casă în care se fac rugăciuni, se cântă colindele: „Dragul meu Iisus”, „Vine Prunculețul”, „Garoafe și trandafiri”, „În brațele unei Fecioare”, „Nu știu, copil frumos”și „Bobocel al sufletului”.

Aceste colinde au devenit tradiționale în Ecuador și în întreaga lume. Ele au fost create de compozitorul Salvador Bustamante Celi, născut la Loja în 1876. Compozițiile sale muzicale au fost traduse în 102 limbi.

De exemplu, colinda „Claveles y Rosas” („Garoafe și trandafiri”) a fost interpretată de mai mulți artiști naționali, precum cântărețul contemporan Javier Neira. În 2013, în cadrul programului „Expresarte” al televiziunii publice, această colindă a fost interpretată de artiști precum Pamela Cortés din Quito și John Peter Vernaza din Galapagos. Interpretarea este publicată pe YouTube și are 339.000 de vizualizări.

Claveles y rosas, la cuna adornad

En tanto que un ángel meciéndole está

Claveles y rosas, la cuna adornad

En tanto que un ángel meciéndole está (…)

Garoafe și trandafiri, leagănul împodobit

În timp ce un înger îl leagănă

Garoafe și trandafiri, leagănul împodobit

Atâta timp cât un înger îl leagănă (…)

Regalo de Reyes (Cadoul de Bobotează) — Javier Solís

Adăugat de Isela Xospa

Foto a unei posada din Mexic. Wikimedia CC BY-SA 4.0

În Mexic, sărbătorile de Crăciun încep pe 12 decembrie, odată cu festivitățile dedicate Fecioarei din Guadalupe. Astfel începe un proces de sărbătoare care include procesiuni, vizite la temple și biserici dedicate imaginii sale, cântece, muzică și celebrări. Există multe teme muzicale de sărbătoare și care marchează într-un fel începutul festivităților din decembrie, care vor culmina pe 6 ianuarie sau Ziua celor Trei Regi. Un clasic al zilei de 12 decembrie este imnul Fecioarei din Guadalupe scris de Manuel Esperón și Ernesto Cortázas, doi muzicieni mexicani care au fost autorii multor cântece și partituri importante pentru cinematografia epocii de aur din Mexic.

Ziua de 16 decembrie marchează începutul festivităților din decembrie numite Posadas,  care umplu străzile, casele, cartierele și bisericile cu scântei și pińatas. Sunt nouă zile de petreceri și festivități pentru a sărbători nașterea Pruncului Iisus în noaptea de 24 decembrie, cu o Posada finală, o cină și o vizită la biserică.

Grupul muzical La Sonora Santanera s-a specializat în genul tropical și a devenit popular printre mexicani pentru stilul său unic, influențat de danzón, mambo, bolero, rumba, cha cha cha, guaracha și cumbia. Hiturile lor sunt întotdeauna prezente la sărbătorile de Crăciun, în ciuda faptului că este un grup muzical care și-a consolidat cariera între anii 1960 și 1970, prin melodii ca „Las Fiestas de Diciembre” („Sărbătorile din decembrie”).

Sărbătorile de Crăciun din Mexic nu sunt întotdeauna vesele sau pline de dans, ci sunt și o perioadă în care revin amintirile, durerea și dorul. Acest sentiment este surprins în multe melodii mexicane de Crăciun, cum ar fi cele înregistrate de cântărețul și actorul mexican Javier Solís: „Regalo de Reyes” (Cadoul de Bobotează) și „Llorarás en Navidad” („Vei plânge de Crăciun”).

La Bala (Glonțul) — Los Hermanos Flores

Adăugat de Melissa Vida

În El Salvador, când se apropie Crăciunul, genul muzical cumbia este omniprezent. Cântecul „La Bala” („Glonțul”) de Los Hermanos Flores (Frații Flores) este unul dintre acele cântece clasice, pline de umor, care nu poate fi ratat, deoarece îi face pe toți să danseze spunându-le ce să facă.

Mano a la barriga

Una sobadita

Hagan un cola (…)

Mâna la burtă

Masați puțin

Faceți un șir (…)

Prima dată când cei din orchestra salvadoriană Los Hermanos Flores au auzit acest cântec a fost la o petrecere privată de Anul Nou pentru dictatorul nicaraguan Anastasio Somoza, la sfârșitul anilor 1960. „La Bala” este melodia originală a compozitorului panamez Arturo Hassán, care a creat multe melodii clasice ale muzicii panameze.

„Bunicul” Flores, unul dintre membrii Los Hermanos Flores, a declarat pentru Revista Factum că, după câțiva ani, a adus înapoi o înregistrare cu o versiune a piesei „La Bala” din San Francisco, pe care a cumpărat-o cu un dolar chiar înainte de a lua avionul, pentru a o dărui tatălui său din El Salvador. A înregistrat apoi versiunea piesei împreună cu frații și sora sa și, iar după spusele lui, a fost „o bombă”.

Pentru Willian Carballo, cercetător în domeniul comunicării, versurile melodiei „La Bala” — „dacă nu dansezi pe ea, te pot împușca” — transmit o dorință inconștientă de a folosi umorul ca formă de rezistență în timpul dictaturilor militare din America Centrală. Cântecul a continuat apoi să fie popular în timpul războaielor civile din anii 1980, al apariției violenței bandelor în anii 1990 și până în prezent. Acesta a declarat pentru Revista Factum:

Yo creo que hay algo de resistencia desde el humor, hay algo de resistencia ante esos temas que nos agobian, de contracultura.

Cred că există ceva legat de rezistență în umor, există ceva din rezistența la acele probleme care ne copleșesc, din contracultură.

Faltan cinco pa’ las doce (12 fără 5) — Nestor Zavarce

Adăugat de Avishta Seeras

De mai bine de 60 de ani, cântecul venezuelean „Faltan cinco pa’ las doce” („12 fără 5”), al compozitorului Oswaldo Oropeza și al interpretului Néstor Zavarce, de origine modestă, este cântecul prin excelență care trebuie interpretat pe 31 decembrie. Acesta a devenit un imn nu numai în Venezuela, ci și în multe țări din America Latină.

Nu este un cântec pe care se dansează, însă de obicei este cântat cu multă emoție, fiind interpretat cu aproximativ cinci minute înainte de a spune la revedere anului vechi și de a întâmpina anul nou. Este un cântec care se cântă cu multă emoție și uneori cu lacrimi, deoarece reflectă afecțiunea și dragostea pentru mamele noastre.

Me perdonan que me vaya de la fiesta. 

pero hay algo, que jamás podré olvidar

una linda viejecita que me espera,

en las noches de una eterna Navidad. 

Faltan cinco pa’ las doce,

el año va a terminar

me voy corriendo a mi casa, 

a abrazar a mi mamá 

Las campanas de la iglesia están sonando, 

anunciando que año viejo se va

la alegría de fin de año viene ya

los abrazos se confunden sin cesar.

Iertați-mă că plec de la petrecere,

dar e un detaliu pe care nu-l voi uita niciodată

o bătrână drăguță care mă așteaptă

în nopțile unui Crăciun etern.

 

E douăsprezece fără cinci,

anul e pe sfârșite

alerg acasă

să-mi îmbrățișez mama

 

Clopotele bisericii sună,

anunță că anul vechi a trecut

bucuria sfârșitului de an se apropie

îmbrățișările se împletesc la nesfârșit.

Ascultă aceste melodii și multe altele în playlistul nostru de pe Spotify!

Dacă vrei să asculți și să afli mai multe, citește acest articol: Nu doar „Jingle Bells”. Ascultă aceste cântece de Crăciun din America Latină