„Libertate, Libertate, Libertate”: un strigăt global pentru libertate în Venezuela
„Libertate, libertate, libertate …” Mii de voci au răsunat într-o simfonie a speranței în orașe din întreaga lume pe 17 august 2024, din Centennial Plaza din Edmonton, Canada, până în Plaza Lourdes din Bogotá, Columbia și pe străzile Venezuelei. Acesta a fost „Marele protest pentru adevăr”, un protest global împotriva dictaturii lui Nicolás Maduro. Deși separați de mii de kilometri, protestatarii au fost uniți de un strigăt comun: libertatea.
Pe 28 septembrie, oamenii s-au adunat din nou pentru „Marele protest mondial pentru libertate în Venezuela”, cerând persoanelor din întreaga lume să iasă pe străzi.
În Edmonton, atmosfera a fost electrică. Am stat printre protestatari, simțind energia care încărca aerul. „A fost atât de multă dragoste, bucurie, putere și comunitate”, am reflectat după aceea. Toată lumea, chiar și străinii, stăteau împreună într-o manifestare incontestabilă a solidarității. Gisela, care a venit în Canada în urmă cu 18 ani, după ce regimul lui Chávez a concediat 23.ooo de muncitori din industria petrolieră, inclusiv pe ea, a surprins acest sentiment perfect: „Fiecare colț al lumii deține o mică bucată din Venezuela. Există o conexiune instantanee cu un coleg venezuelean, indiferent de culoarea pielii, clasă socială sau experiența trăită.”
Același sentiment de comunitate a fost simțit în Bogotá. José, un tânăr designer web care locuiește acolo de peste șapte ani, a descris protestul ca fiind acela care l-a făcut să se simtă cel mai apropiat de Venezuela din ultima vreme: „Să aud imnul național, acordurile țării mele a fost ceva incredibil. Am stat uniți ca un singur scop: să ne asigurăm că vocea Venezuelei a rezonat în întreaga lume.”
În Venezuela, asistenta de 25 de ani, Krisbel, a împărtășit un moment puternic: „Văzând persoanele în vârstă, chiar și în scaune cu rotile, strigând „Și va cădea!” („El va cădea!” referindu-se la căderea lui Nicolás Maduro) m-a umplut de o credință imensă.” Aceste momente reflectă legătura profundă și unitatea care depășesc granițele și generațiile în lupta pentru libertate în Venezuela.
Din iulie până în septembrie: un apel urgent la acțiune
De la protestele globale din 28 iulie și 17 august, lupta a câștigat doar impuls. Determinarea venezuelenilor, atât acasă cât și în afară, a devenit mai puternică. Următorul eveniment major, „Marele protest mondial pentru libertate în Venezuela”, a avut loc pe 28 septembrie, la exact două luni după alegerile frauduloase care l-au menținut pe Maduro la putere.
În ultimele luni, represiunea doar s-a intensificat. Liderii opoziției, María Corina Machado și Edmundo González Urrutía, au fost vizați fără întrerupere de către regim. După ce a refuzat să participe la o audiere la Curtea Supremă de Justiție a Venezuelei, González a fugit în Spania. „A trebuit să fiu liber pentru a spune lumii ce se întâmplă în Venezuela”, a spus el. Exilul său a lăsat mulți venezueleni cu sentimente mixte — unii se îngrijorează că aceasta slăbește legitimitatea opoziției de a pretinde președinția în ianuarie, în timp ce alții sunt ușurați că, la 75 de ani, González a evitat încarcerarea și și-a protejat familia.
În ciuda exilului său, lupta continuă, María Corina Machado conducând rezistența din Venezuela. „Edmundo va lupta din străinătate cu diaspora noastră și eu voi continua să lupt aici cu voi”, și-a asigurat ea susținătorii. Pentru mulți, Machado este simbolul rezistenței, prezența ei menținând vie speranța libertății. „Suntem alături de María Corina până la sfârșit”, spune Julia, o croitoreasă de 67 de ani care s-a alăturat protestelor din Venezuela.
Héctor, care s-a mutat în Canada din nordul Venezuelei în 2020, subliniază rolul crucial pe care diaspora venezueleană îl joacă în amplificarea mesajului de rezistență: „Acesta este un apel către organizațiile internaționale să înțeleagă amploarea încălcărilor sistematice ale drepturilor omului în Venezuela. Trebuie să continuăm să răspândim acest mesaj neobosit.” Pentru Héctor, această luptă este profund personală, trecând prin persecuție și pierderea drepturilor în patria sa.
Vocile rezistenței: lupta pe trei continente
Protestul global de pe 17 august a fost mai mult decât o demonstrație politică— a fost un act puternic de sfidare culturală și o reafirmare a identității.
„Adevărata putere a Venezuelei se află în oamenii săi”, a spus Gisela în Edmonton. „Sunt pregătită să mă întorc și să fac tot ce trebuie pentru a-mi reconstrui țara.”
Luis, un inginer de sistem în vârstă de 32 de ani din Bogotá, care a părăsit Venezuela acum șapte ani, împărtășește aceeași speranță. „Vreau să mă întorc pentru a ajuta la reconstruirea țării, în special a economiei și a educației”, a dezvăluit el. Deși nu poate vota, hotărârea lui rămâne neclintită și își dorește să contribuie la renașterea țării sale.
În Venezuela, represiunea regimului nu a slăbit spiritul celor care rămân. Julia a descris modul în care disperarea după rezultatele alegerilor frauduloase s-a transformat într-o speranță sfidătoare în timpul protestului: „Oamenii au fost bucuroși, strigând, cântând și lovind oale și tigăi în sprijinul Mariei Corina.” În opinia Juliei, protestul pașnic este calea de urmat: „După cum spune María Corina, doar ieșind în stradă fără violență ne vom recupera țara.”
„Trebuie să menținem presiunea asupra, în interiorul și în afara țării. Numai unitatea tuturor venezuelenilor poate aduce o transformare reală”, a afirmat Krisbel, un alt protestatar.
Drepturile omului și comunitatea: lupta pentru libertate
În acest moment crucial din istoria țării, reflectez asupra drepturilor universale pe care le merităm cu toții: să votăm, să vorbim liber și să protestăm fără teamă de răzbunare.
În Venezuela, aceste libertăți fundamentale sunt din ce în ce mai mult sub asediu. Așa cum a explicat Héctor: „Guvernul zdrobește sistematic orice voce dizidentă.” Cu toate acestea, în întreaga lume, diaspora venezueleană rămâne o forță puternică, dând speranță celor care se confruntă cu persecuția în fiecare zi acasă.
Strigătul de „libertate” care a reverberat pe 17 august a fost doar începutul. Odată cu protestul din 28 septembrie, vocile rezistenței, din Venezuela până în colțurile îndepărtate ale lumii, se fac auzite din nou. Fiecare strigăt, fiecare protest ne aduce cu un pas mai aproape de ziua în care Venezuela va fi cu adevărat liberă.
Această postare face parte din The Bridge, care expune scrieri originale, opinii, comentarii și investigații din perspectiva unică a comunității Global Voices. · Toate articolele