Foto de Agus Dietrich pe Unsplash. Folosită cu licența Unsplash.

Acest articol scris de Alina Mikhalkina a fost publicat inițial de NewsMaker pe 28 septembrie 2024. O versiune editată și tradusă este republicată pe Global Voices ca parte a unui acord de partajare a conținutului.

Crizele care zguduie țările din fosta Uniune Sovietică duc la pierderea cetățeniei de către un număr tot mai mare de persoane. Deși poate părea că toate persoanele au o naționalitate, deoarece locuiesc în interiorul granițelor unui stat, realitatea este alta. La sfârșitul anului 2023, existau 4,4 milioane de apatrizi la nivel global, adică persoane fără cetățenie sau cu o naționalitate nedeterminată. Aceste persoane au de a face cu provocări majore, cum ar fi dificultăți în a se căsători, a deschide un cont bancar sau a înregistra proprietăți. Ele dispar efectiv de pe „radarele” oficiale și sunt lipsite de multe drepturi fundamentale. 

Fără pașaport în R. Moldova 

Conform ONU, în 2014, la mai bine de 20 de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice, peste 600.000 de persoane din spațiul postsovietic erau încă apatrizi. Una dintre acestea era Elena Dergunov, o locuitoare din Chișinău. 

„În regiunea Transnistria am obținut un pașaport al Republicii Moldova. Cu acesta, am reușit să merg în Israel, unde am lucrat mai mulți ani. Dar când m-am întors în Moldova, documentul mi-a fost confiscat la graniță; au spus că pașaportul nu era valabil”, povestește femeia. 

În 1954, țările ONU au adoptat Convenția privind statutul apatrizilor. Potrivit documentului, un apatrid este o persoană care „nu este considerată cetățean al nici unui stat, conform legii naționale a acestuia”. Până în anul 2024, 98 de țări, printre care și R. Moldova, au semnat convenția. 

Dergunov spune: 

I lived without documents for 12 years. All I had was a copy of that invalid Moldovan passport. I registered my middle son at the hospital using that copy. I was only able to obtain a birth certificate for my youngest son when he was five and a half years old.

Am trăit fără documente timp de 12 ani. Tot ce aveam era o copie a pașaportului moldovenesc nevalabil. L-am înregistrat pe fiul mijlociu la spital folosind acea copie. Am reușit să obțin un certificat de naștere pentru fiul cel mai mic abia când el avea cinci ani și jumătate.

Când nu există protecție 

A fi apatrid înseamnă adesea că nu poți să deschizi un cont bancar, să înregistrezi o proprietate, să te căsătorești, să înscrii copilul la școală, să găsești un loc de muncă sau că doctorul de familie nu te poate consulta. Elena admite că fostul ei șot o amenința în mod constant spunând că „va face un raport, iar copii îmi vor fi luați de lângă mine”. În toți acești ani, ea nu a reușit să obțină în mod oficial un loc de muncă sau să primească ajutor social. 

Potrivit experților ONU, o persoană poate deveni apatridă din diverse motive, precum discriminarea bazată pe etnie, religie, sau apartenența la alte grupuri minoritare. O altă cauză importantă a apatridei este discriminarea de gen. 

În plus, apatridia poate apărea în timpul unei „succesiuni de stat”, atunci când se formează o nouă țară, sau când una veche se destramă. 

„Încă din 2005 am depus cerere la mai multe instituții, dar am fost refuzată peste tot. Nu eram cetățean nici al Ucrainei, nici al Republicii Moldova. Mai târziu, am obținut statutul de apatrid iar acum am un document de identitate și un pașaport internațional. Pentru prima dată am reușit să obțin un loc de muncă în mod oficial”, spune Elena. 

Potrivit lui Oleg Palii, șeful Centrului de Drept al Avocaților, diferența între apatrizii recunoscuți oficial și cei cu un statut juridic nedefinit este că cei din urmă sunt aproape invizibili pentru instituțiile statului: „O persoană fără documente nu are drepturi în societate, deoarece acești oameni practic nu există, sunt invizibili pentru instituțiile guvernamentale.”

Belaruși fără drepturi

Pe 5 ianuarie 2023, Aleksandr Lukașenko a semnat o lege care permite revocarea cetățeniei belaruse pentru cei care au părăsit țara din motive politice. Motivația oficială pentru această măsură este „pierderea legăturilor juridice cu statul”. Anterior, în 2022, regimul lui Lukașenko a introdus un mecanism represiv care permite urmărirea penală în contumacie a opozanților. Această așa-numită „procedură specială” nu numai că oferă autorităților o justificare oficială pentru revocarea cetățeniei, dar le permite, de asemenea, să confiște în mod liber proprietatea lăsată în urmă de acești apatrizi.

Cabinetul Unit de Tranziție din Belarus, înființat de liderul opoziției Svetlana Tihanovskaia, a promis lansarea unei inițiative fără precedent: un pașaport pentru Noul Belarus. Cu toate acestea, deocamdată, numărul belarușilor apatrizi, care s-au regăsit într-o țară străină prin forța împrejurărilor, continuă să crească.