Tibetani protestând în fața Muzeului Guimet din Paris. Imagine preluată de pe canalul de Youtube Tibet TV

Două mari muzee pariziene nu folosesc „Tibet”, ci alți termeni pentru a descrie părți ale colecțiilor de artefacte tibetane, conformându-se astfel politicii de genocid cultural a Beijingului. Această schimbare de imagine este în prezent obiectul unui protest major în rândul tibetologilor și a generat dezbateri aprinse în Franța. Ca națiune, Tibetul a existat timp de secole, până în 1951, sub numele său tibetan བོད་ (pronunțat „böd”), când a fost ocupat și anexat de Republica Populară Chineză. De atunci, Beijingul a divizat Tibetul în mai multe provincii, inclusiv așa-numita Xizang zizhiqu (西藏自治区) – regiunea autonomă Xizang, și provinciile Sichuan, Yunnan, Gansu și Qinghai. În limba chineză, termenul Xizang (西藏) se traduce în mod literal drept „spațiu de depozitare occidental”, dar în realitate face referire la Ü-Tsang, o regiune istorică din vestul Tibetului care nu include alte părți ale Tibetului istoric, precum Kham și Amdo. Astfel, această denumire devine una reductivă, ignorând două treimi din ținutul tibetan. În limba chineză se folosea încă din Evul Mediu un alt termen, Tubo (care are mai multe ortografii, una dintre ele fiind Tubote 图伯特), care este mai apropiat de termenul Tibet, termen care ar putea fi el însuși de origine turcică și care se traduce drept „înălțimile”.

În încercarea de a uni cele 56 de grupuri etnice care există în Republica Populară Chineză (RPC), Beijing a impus o politică de genocid etnic și cultural împotriva multor grupuri, din teama că acestea vor dori la un moment dat să-și recapete independența. Printre aceste grupuri se numără în principal uigurii (circa 12 milioane), tibetanii (peste 7 milioane) și mongolii (circa 6 milioane). Confruntându-se cu critici dure la nivel internațional pentru abuzuri împotriva drepturilor omului și cu acuzații de genocid, Beijingul este foarte dornic să promoveze o contra perspectivă care neagă orice abuz, dar și să rescrie istoria pentru a se potrivi propriului discurs, inclusiv în Franța, unde trăiesc aproximativ 10.000 de tibetani. Cel mai recent exemplu a acestui discurs chinez a apărut la Paris, unde două muzee și-au redenumit colecțiile tibetane spunând că provin din „Xizang” sau „regiunea Himalaya”.

Global Voices a purtat o conversație prin e-mail cu Kattia Buffetrille, o tibetologă experimentată și cercetătoare la École pratique des hautes études, pentru a înțelege de ce autoritățile franceze din sectorul cultural au acceptat să înlocuiască termenul „Tibet” cu termeni alternativi precum „Xizang” sau „lumea himalayană”. Citatele sale au fost editate pentru menținerea conciziei și a stilului.

Katia Buffetrille, imagine folosită cu permisiune.

La provenance des objets tibétains aux British Museum et au Metropolitan Museum est toujours indiquée sous le nom Tibet. Or, en France, le Musée du Quai Branly avait choisi Région autonome du Xizang, l’appellation administrative chinoise qui ne correspond que partiellement au Tibet traditionnel; et le musée Guimet, l’appellation géographiquement inappropriée « monde himalayen » en lieu et place de Tibet. Au musée du Quai Branly, la dénomination Xizang a été appliquée il y a plusieurs années, donc avant même que les autorités chinoises ne l’imposent en Chine (2023) tout en tentant de l’imposer également à l’étranger. En ce qui concerne l’emploi de « monde Himalayen » à Guimet, le changement date du début 2024, lors de la rénovation des salles appelées précédemment Tibet-Népal.  Cette année 2024 marque les 60 ans de l’établissement des relations diplomatiques entre la France et la République Populaire de Chine (RPC) et le musée Guimet a programmé à cette occasion plusieurs expositions avec prêts d’objets par la RPC. Fâcheuse coïncidence entre cette année de commémoration et la suppression de Tibet au profit de « Monde himalayen » ? On est en droit d’en douter quand on connaît la tentative de la RPC d’imposer d’inacceptables conditions au directeur du musée de Nantes en contrepartie du prêt d’objets, lors de l’exposition de ce musée sur Gengis Khan.  Par ailleurs, la nomination de Jean-Pierre Raffarin, représentant spécial du gouvernement français pour la Chine, au conseil d’administration de Guimet en mai 2023, tout comme la présence de donateurs chinois tels que MGM et Poly Culture (p. 51 de la brochure Guimet-Chine 2024), dont certains membres sont totalement impliqués dans les politiques gouvernementales , ainsi que le rôle de Art exhibitions China dans l’organisation des expositions interrogent.

Muzeul Britanic (Londra, Regatul Unit) și Muzeul Metropolitan (New York, SUA) încă folosesc numele „Tibet” pentru a indica proveniența obiectelor tibetane. Însă, în Franța, muzeul de stat, Musée du Quai Branly, a ales să se folosească termenul „regiunea autonomă Xizang”, care este numele administrativ chinez, nume care corespunde însă numai parțial cu tradiționalul Tibet. De asemenea, muzeul de stat Guimet a înlocuit termenul „Tibet” cu „lumea himalayană”, termen inadecvat din punct de vedere geografic. La Musée du Quai Branly, numele Xizang a fost prima oară folosit cu mulți ani în urmă, chiar înainte ca autoritățile chineze să-i impună folosirea atât în China (2023), cât și în afara țării. În ceea ce privește folosirea termenului „lumea himalayană” la Muzeul Guimet, această schimbare datează de la începutul anului 2024, când au fost renovate camerele anterior denumite Tibet-Nepal. Pe de o altă parte, anul 2024 marchează 60 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre Franța și RPC, iar Muzeul Guimet a programat multiple expoziții cu obiecte împrumutate din RPC special pentru această ocazie. Să fie oare o nefericită coincidență că anul acesta de comemorare coincide cu suprimarea Tibetului în favoarea termenului „lumea himalayană?” Dubiile în ceea ce privește motivul real (pentru schimbarea etichetelor din muzeu) sunt legitime, având în vedere eforturile Republicii Populare Chineze de a impune condiții inacceptabile directorului muzeului din Nantes, în schimbul obiectelor de împrumut, în timpul expoziției despre Genhis Khan. În plus, numirea lui Jean-Pierre Raffarin, reprezentant special al guvernului francez pentru China, în consiliul de administrație al muzeului Guimet în mai 2023, precum și prezența unor donatori chinezi cum ar fi MGM și Poly Culture (p. 51 din broșura Guimet-China 2024), ai căror membri sunt pe deplin implicați în politicile guvernamentale, precum și rolul Art exhibitions China (Expoziții de artă China) în organizarea expozițiilor ridică semne de întrebare.

Tenzin Namgyal, imagine folosită cu permisiune

Global Voices a discutat cu Tenzin Namgyal, un tibetan stabilit în Franța, care este de asemenea membru al grupului internațional Students for a Free Tibet (Studenți pentru un Tibet liber). Acesta a spus:

One of the most famous French women to reach Lhasa was Alexandra David-Néel who made it to Tibet over 100 years ago. The Guimet museum had a whole exhibition about her. Earlier they used to write ‘Tibet,’ now, Alexandra David-Neel reached Lhasa in Ü (short for Ü-Tsang/central Tibet) instead of writing Tibet. This is the background story about why the Guimet Museum has been very fallacious in that their changes are much more insidious and dangerous to me, because Quai Branly with all their mistakes about Xizang, never took out the word ‘Tibet.’

Alexandra David-Néel a fost una dintre cele mai faimoase femei de origine franceză care a ajuns în Lhasa, Tibet cu peste 100 de ani în urmă. Muzeul Guimet a organizat o întreagă expoziție în cinstea ei. În trecut (cei de la muzeu), foloseau denumirea „Tibet”, însă acum, în loc să scrie Tibet, spun că Alexandra David-Neel a ajuns în Lhasa, în Ü (prescurtarea pentru Ü-Tsang, adică Tibetul central). Aceasta este povestea din spatele motivului pentru care Muzeul Guimet a fost atât de eronat; aceste modificări mi se par cu atât mai șirete și periculoase, pentru că, spre deosebire de Guimet, Muzeul Quai Branly – deși a făcut erori în legătură cu Xizang – nu a eliminat niciodată cuvântul „Tibet”.

De asemenea, Global Voices a întrebat de ce termenul „artă din Himalaya” nu este adecvat, având în vedere că o mare parte a lanțului muntos se află într-adevăr în Tibet. Buffetrille a explicat:

L’Himalaya est simplement la frange méridionale du Tibet, un immense territoire qui correspond à un quart de la Chine actuelle. « Monde himalayen » est un concept géographique et ne peut être considéré comme une aire culturelle homogène. C’est aussi une expression totalement étrangère aux Tibétains eux-mêmes qui, jamais, ne se diraient « himalayens ». Ils ne se connaissent que comme « Tibétains » de tel lieu ou telle région du Tibet. « Monde himalayen » est une appellation inappropriée, un moyen d’éviter l’emploi du nom Tibet qui déplaît fortement à la RPC. Renommer les pays conquis est une action habituelle de la puissance occupante qui tente ainsi d’effacer jusqu’à l’existence même, passée et présente, du pays qu’elle occupe. La fonction culturelle et pédagogique d’un musée doit-elle disparaître au profit d’intérêts économiques et politiques ? Les textes d’un musée ne doivent-ils pas refléter des faits historiquement fondés, reconnus par la communauté scientifique ou leur rôle est-il de servir complaisamment la volonté de réécrire l’histoire de régimes non-démocratiques ?

Himalaya este pur și simplu marginea sudică a Tibetului, un teritoriu vast care corespunde unei pătrimi din China de astăzi. „Lumea himalayană” este un concept geografic și nu poate fi astfel considerat o zonă culturală omogenă. Reprezintă de asemenea o expresie care le este complet străină tibetanilor înșiși, celor care nu s-ar numi niciodată „himalayeni”. Ei se identifică doar ca „tibetani”, cei care aparțin unui anumit loc sau regiuni a Tibetului. „Lumea himalayană” nu este un termen adecvat; reprezintă o cale de a evita folosirea numelui de Tibet, lucru care îi displace profund RPC-ului. Redenumirea țărilor cucerite este o practică comună în rândul puterilor ocupante, care încearcă astfel să șteargă până și existența, trecută și prezentă, a țării pe care o ocupă. Trebuie oare ca funcția culturală și educativă a unui muzeu să dispară în favoarea intereselor economice și politice? Oare textele unui muzeu nu ar trebui să reflecte fapte cu temei istoric, recunoscute de comunitatea științifică, sau este rolul lor acela de a se supune dorinței unor regimuri nedemocratice de a rescrie istoria?

Tenzin Namgyal face o comparație relevantă pentru a ilustra cum este pentru tibetanii care locuiesc în Franța să își vadă identitatea ștearsă:

Himalaya is a chain of mountains to the south of Tibet. Tibet is 2.5 million square kilometers. Imagine here in France we call the French culture, some sort of Mediterranean culture just because there's the Mediterranean sea. It doesn't make any sense historically and scientifically. And on top of that, when they use Himalayan world, they also erase the very distinct cultural identity of Nepal, Bhutan, Ladakh, and Sikkim.

Himalaya este un lanț muntos în sudul Tibetului. Tibetul are o suprafață de 2,5 milioane de kilometri pătrați. Imaginați-vă cum ar fi dacă aici, în Franța, am numi cultura franceză un fel de cultură mediteraneeană doar pentru că Franța are ieșire la Marea Mediterană. Nu ar avea niciun sens din punct de vedere istoric și științific. Mai mult decât atât, atunci când termenul de „lume himalayană” este folosit, este ștearsă și identitatea culturală distinsă a Nepalului, Bhutanului, Ladakhului și Sikkimului.

Mai multe grupuri de tibetologi și tibetani au redactat scrisori de protest, unele din ele fiind publicate în presa franceză. Buffetrille crede că aceste acțiuni au avut un puternic impact:

Notre tribune signée par 27 chercheurs, tibétologues et sinologues, a eu un retentissement qui nous a surpris. La presse, non seulement française mais étrangère s’y est intéressée. Cela montre combien l’image de la Chine s’est dégradée. Il est évident que l’opinion publique française est davantage sensible aujourd’hui aux ingérences de puissances étrangères. Il y a peu, le musée du Quai Branly a reçu une délégation de Tibétains et les a assurés que l’appellation Xizang serait supprimée et le nom Tibet réintroduit. Cela a bien été fait dans le catalogue et devrait être corrigé rapidement sur les cartels des vitrines d’exposition. Du côté de Guimet, rien n’a bougé. Certes, pour ce musée dédié aux arts asiatiques et qui présente cette année plusieurs expositions sur la Chine, les enjeux financiers et politiques sont importants, mais sa réputation et sa crédibilité scientifique le sont tout autant. L’exposition annoncée pour le mois de novembre 2024 a pour sujet Chang’an, la capitale de l’empire Tang (618-907). Cette période est aussi celle où l’empire tibétain voisin a connu son apogée. Malgré leurs nombreux conflits, ces empires voisins et rivaux entretenaient des relations diplomatiques, signaient des traités de paix et utilisaient les alliances matrimoniales comme outil politique. En 763, les armées tibétaines occupèrent Chang’an, occupation brève mais qui mit en danger l’existence même de la dynastie Tang.

Eseul nostru, semnat de 27 de cercetători, tibetologi și sinologi, a avut un impact care ne-a surprins. Presa, nu doar cea franceză, dar și cea internațională, a manifestat un interes față de acest subiect. Acest lucru ne arată cât de mult s-a deteriorat imaginea Chinei. Este evident că astăzi opinia publică franceză este mai sensibilă la intervențiile puterilor străine. De curând, Muzeul Quai Branly a primit o delegație de tibetani și i-a asigurat că numele Xizang va fi eliminat, iar numele Tibet va fi reintrodus. Această schimbare a avut deja loc în catalog și ar fi trebui ca etichetele expoziției să fie și ele schimbate. Pe de altă parte, la Muzeul Guimet nimic nu s-a schimbat. Desigur, pentru acest muzeul dedicat artelor asiatice, cu mai multe expoziții despre China anul acesta, mizele financiare și politice sunt importante, însă reputația și credibilitatea sa științifică sunt și ele la fel de importante. Expoziția, care va avea loc în noiembrie 2024, se concentrează asupra Chang'an, capitala Imperiului Tang (618-907). Această perioadă a reprezentat, de asemenea, epoca în care Imperiul Tibetan vecin a atins apogeul. În ciuda numeroaselor conflicte dintre cele doua imperii vecine și rivale, acestea au menținut relații diplomatice, au semnat tratate de pace și au folosit alianțele matrimoniale drept instrument politic. În anul 763, armatele tibetane au ocupat Chang'an, o ocupație de scurtă durată care a pus în pericol însăși existența Dinastiei Tang.

Namgyal concluzionează că presiunea exercitată are consecințe pe termen lung, pe care muzeele ar trebui să le ia în mod serios în considerare:

Common French people who are interested in Tibet and its culture have contacted me and said: ‘I have a membership to the Guimet Museum, which gives you certain privileges. ‘I'm sending my card back with the letter saying until and unless you change it back to Tibet, I will not stay a member of the museum.’ I think that is a very powerful way to put pressure on the museums by members.

Francezii de rând care sunt interesanți să învețe despre Tibet și cultura sa m-au contactat și mi-au spus: „Am abonament la Muzeul Guimet, care îmi oferă anumite beneficii. Voi returna cardul, însoțit de o scrisoare explicând că până nu vor schimba numele înapoi la Tibet, nu voi mai fi membru al muzeului.” Consider că aceasta este o metodă cu un impact puternic din partea membrilor de a pune presiune pe muzeu.

La momentul publicării, Muzeul Guimet nu a răspuns la niciuna dintre scrisorile de protest deschise care i-au fost adresate, și a continuat practica de etichetare inadecvată a obiectelor provenite din Tibet. Pentru a afla mai multe despre identitatea tibetană, citiți și articolul: Traducerea, o călătorie de descoperire la propriu: povestea unei aventuri în ținuturi tibetane