Femei deținute în închisoare în Tadjikistan. Fotografie realizată de Steve Evans pentru platforma Flickr, liberă de drepturi de autor.

Acest articol a fost scris de Alva Omarova pentru revista online Vlast.kz și publicat pe 11 septembrie 2024. O versiune editată a acestuia este publicată pe Global Voices conform unui acord de parteneriat media. 

Multe femei din Tadjikistan sunt supuse unui control atotcuprinzător asupra aproape tuturor aspectelor vieții lor de zi cu zi: din partea soților, a membrilor familiei și a statului. Această tendință s-a amplificat odată cu semnarea de către președintele Emomali Rahmon a unei legi, pe data de 21 iunie 2024, care interzice efectiv îmbrăcămintea percepută ca fiind „neconformă” cu cultura tadjică.

Reglementarea de către autorități a îmbrăcăminții femeilor

În Tadjikistan, campania de restricționare a îmbrăcăminții pe care femeile o pot purta în public a început în 2007, când purtarea hijabului a fost interzisă în școli, iar din 2009 în toate instituțiile publice. În 2015, autoritățile tadjice ar fi organizat întâlniri cu școlile și vânzătorii de îmbrăcăminte pentru femei pentru a-i educa pe aceștia cu privire la importanța pe care o are vestimentația tradițională tadjică.

În 2017, autoritățile au adoptat măsuri severe față de magazinele care vindeau păpuși care purtau hijaburi sau alte tipuri de vestimentații tradiționale islamice. Rahmon, care este președinte din 1994, a dat de asemenea ordin unei comisii speciale să identifice un cod vestimentar mai „adecvat” pentru cetățeni.

În luna septembrie a anului 2017, oamenii din Tadjikistan au primit mesaje text din partea guvernului prin care le era reamintit faptul că aceștia trebuie să poarte costumul național în cadrul „adunărilor tradiționale“, aplicând din august 2017 și o lege prin care cetățenii sunt obligați să poarte vestimentația tradițională la evenimente precum nunți sau înmormântări.

În 2018, Ministerul Culturii a mers și mai departe de atât, publicând o carte de 367 de pagini, intitulată „The Guidebook To Recommended Outfits In Tajikistan” [„Ghidul ținutelor recomandate în Tadjikistan“], destinată fetelor și femeilor începând cu vârsta de șapte ani. Aceasta include recomandări legate de lungimea mânecilor, lungimea fustelor, țesături, și recomandări legate de încălțăminte: tocurile sunt indispensabile. Chiar dacă această carte nu a fost introdusă în lege, a transmis un mesaj puternic femeilor din Tadjikistan: ceea ce poartă nu este alegerea lor proprie.

Norme și restricții patriarhale globale

Tadjikistanul este o societate patriarhală unde controlul asupra vieții femeilor este profund înrădăcinat. Sondajele arată faptul că 29% dintre femeile căsătorite s-au confruntat cu control social din partea partenerului lor actual sau a ultimului lor partener, ceea ce implică inclusiv restricții cu privire la persoanele cu care pot vorbi și locurile unde pot merge. Aproape 30% dintre femeile care au un loc de muncă au declarat faptul că acestea nu au niciun cuvânt de spus în ceea ce privește modul în care își cheltuiesc proprii bani. În plus, 49% dintre femei nu iau parte în luarea deciziilor legate de propria sănătate, achiziții majore pentru locuință sau planuri de călătorie.

Luând în considerare aceste cifre, nu este de mirare de ce autoritățile din Tadjikistan consideră normal să restricționeze, controleze și supravegheze ce anume poartă femeile.

Acest lucru a fost accentuat de teama autorităților din Tadjikistan față de extremismul islamic. În ultimii ani, extremiștii din Tadjikistan ar fi săvârșit numeroase atacuri teroriste la scară largă în întreaga lume, inclusiv atacul de la Crocus City Hall din Moscova. Autoritățile uită faptul că nu femeile din Tadjikistan decid ce poartă, ci soții sau tații acestora, care adesea controlează domiciliul și indemnizațiile femeilor, și care nu consideră necesar ca femeile să fie educate sau să lucreze.

Alte țări din Asia Centrală au încercat, de asemenea, să controleze ținutele femeilor. În Turkmenistan, femeile sunt supuse unor restricții arbitrare în ceea ce privește modul în care se îmbracă. În Kazahstan, școlile au interzis hijaburile și baticurile în 2023, ceea ce a dus la absența de la școală a unui număr mare de fete.

Aplicarea noii legi

În prezent, în Tadjikistan, femeile pot fi amendate cu sume cuprinse între 750 și 6.000 de dolari [aproximativ sume cuprinse între 3.425 și 27.401 lei] pentru purtarea, vânzarea sau distribuirea de îmbrăcăminte străină, care este percepută drept „neconformă tradițiilor și culturii naționale“. De asemenea, au fost raportate cazuri în care femeile ar fi fost avertizate că sunt pasibile de amenzi dacă nu se îmbracă adecvat atunci când intră în unitățile medicale.

O povară suplimentară pentru familii este reprezentată de costul purtării vestimentației naționale în Tadjikistan. Cel mai adesea, ținutele tradiționale tadjice sunt croite, iar țesăturile pot fi foarte scumpe pentru cetățenii de rând.

Liderii religioși tadjici aprobați de stat au fost prompți în urmarea directivei guvernului: la doar o lună de la semnarea recentei legi de către președinte, Consiliul Ulema din Tadjikistan, alcătuit din discipoli religioși, a emis o fatwa interzicând femeilor să poarte haine negre, mulate sau transparente.

Acest mesaj este de asemenea răspândit și în cadrul universităților. În vara aceasta, o publicație a Universității de Medicină de Stat Avicenna Tajik a cerut femeilor să renunțe la hainele negre, mulate și la hijaburi, declarând că femeile nu înțeleg faptul că astfel de haine nu respectă poporul tadjic. Dar îmbrăcămintea este un act individual de exprimare a sinelui și nu ar trebui perceput ca o lipsă de respect față de o cultură sau un stat.

Desigur că această practică contravine legislației internaționale privind drepturile omului care precizează, ca regulă generală, că dreptul la libertatea religioasă sau a credinței și libertatea de exprimare înseamnă că toți oamenii ar trebui să fie liberi să aleagă ce să poarte și ce nu. Guvernele au obligația de a respecta, proteja și asigura dreptul fiecărei persoane de a-și exprima credințele, convingerile personale sau identitatea. Acestea trebuie să creeze un mediu în care fiecare persoană să poată face astfel de alegeri, fără constrângeri.

Pentru Tadjikistan, acest lucru înseamnă că argumentele religioase, culturale sau tradiționale nu pot fi folosite pentru a restricționa persoanele care doresc să se îmbrace într-un mod diferit. În același timp, Tadjikistanul ar trebui să ia măsuri suplimentare pentru a proteja femeile împotriva constrângerii venite din partea membrilor familiei, a comunității, a grupurilor sau a liderilor religioși de a se îmbrăca într-un anumit mod.

Așa cum un activist tadjic anonim i-a povestit autorului și reprezentantului Parteneriatului Internațional pentru Drepturile Omului (IPHR): „Nimeni nu are dreptul să ne dicteze prin lege care este îmbrăcămintea potrivită din punct de vedere cultural. Dreptul la autodeterminare, dreptul de a alege cine suntem și cum ne prezentăm, ne face să fim femei mândre din Tadjikistan.“