Un dicționar în prim plan, cu accentul pus pe cuvântul cenzură. Fotografie realizată de Mick Haupt via Unsplash. Utilizată cu o licența Upsplash.

Acest articol scris de Omar Zahirović a fost inițial publicat de Balkan Diskurs, un proiect al Centrului de Cercetare Postconflict (PCRC). O versiune editată a fost republicată de către Global Voices în temeiul unui acord de partajare a conținutului.

De-a lungul istoriei timpurii, legile privind libertatea au început să se concretizeze, deoarece cei aflați la putere aveau control asupra discursului, situație care a rămas neschimbată până în Evul Mediu. Imediat după aceea, discursul public a fost predominant influențat de către Biserică. Primele discuții legate de libertate au apărut în timpul perioadei Umanismului și a Renașterii. Literatura din acea perioadă ilustrează un discurs mai clar și mai deschis. De la Renaștere până în epoca modernă, cenzura a fost modelată de lorzi feudali, conducători și de oameni înstăriți. Ceea ce este alarmant este faptul că situația este aproape aceeași. În ziua de astăzi, discursul public este încă în mare parte modelat de indivizii puternici și de sistemele în care operează vorbitorii.

Pentru a înțelege fenomenul cenzurii moderne, am vorbit cu un cercetător în domeniul comunicării și cu un sociolog despre această problemă presantă.

Cenzura în epoca contemporană

Amina Vatreš este asistentă universitară și cercetătoare cu studii publicate, care predă  la Departamentul de Studii de Comunicare al Universității din Sarajevo. Înțelegerea formelor contemporane de cenzură, potrivit lui Vatreš, necesită analizarea caracteristicilor complexe și multidimensionale ale spațiului informațional. Acest lucru presupune examinarea rolului pe care îl joacă tehnologia, platformele de socializare, presiunile politice și economice, precum și inexistența responsabilității individuale și sociale în rândul profesioniștilor din mass-media și a altor creatori de conținut media.

„Cenzura deseori se manifestă în totalitate în mod latent și implicit, ridicând astfel provocări noi și complexe pentru păstrarea libertății de exprimare, a independenței operațiunilor media și pentru menținerea rolului mass-mediei de câine de pază”, a spus Vatreš.

Înlocuind metodele convenționale de cenzură care implică blocarea explicită a unui anumit conținut din unul sau mai multe centre, Vatreš explică că teoreticienii în comunicare de acum se referă la noua formă de cenzură ca la o „cenzură realizată prin zgomot”. Acest fenomen este strâns legat de supraîncărcarea informațională, o caracteristică cheie a ecosistemului recent de informații și comunicare.

Amina Vatreš, o asistentă universitară și cercetătoare cu studii publicate, care predă la Departamentul de Studii de Comunicare al Universității din Sarajevo. Foto din arhiva privată a cercetătoarei via Balkan Diskurs, folosită cu permisiunea acestora.

Vatreš spune că cenzura realizată prin zgomot estompează distincția dintre raportarea bazată pe fapte și informațiile complet fabricate. Acest lucru duce la pierderea adevărului într-o mare de minciuni și la apariția a numeroase adevăruri fragmentate, scoase din context și subiective. În acest fel, după cum adaugă ea, multitudinea de canale media creează iluzia unei pluralități de opinii, care este evidentă în special în domeniul rețelelor de socializare.

Vladimir Vasić, un sociolog, subliniază rolul pe care îl joacă consiliul editorial în cenzura modernă.

„Este periculos faptul că anumite publicații, care sunt pe post de „ferestre către lume”, diminuează libertatea de exprimare din cauza politicilor editoriale, în loc să-și bazeze munca pe principii etice și științifice care sunt esențiale pentru existența lor”, a adăugat Vasić.

„Libertatea de exprimare nu mai există în momentul în care o poveste care încearcă să se potrivească în cadrul libertății de exprimare compromite integritatea unei alte persoane sau a altor valori”, a spus el.

Vladimir Vasić, un sociolog. Foto din arhiva privată a sociologului via Balkan Diskurs, folosită cu permisiunea acestora.

Cenzura în ziua de astăzi este mult mai diabolică, ușor diferită față de cea tradițională, cu propriile sale modalități ascunse.

Vasić mai vorbește și despre rolul mentalității de turmă: „Indivizii încearcă să impună o astfel de formă de activitate publică în cadrul cenzurii — oricine gândește diferit față de mine este împotriva mea — un motto care în știință este clar cunoscut. În cazul acestor indivizi, cenzura se referă la transparența muncii și la modul în care se gestionează fondurile publice.”

Autocenzura într-o cultură a fricii

În ziua de astăzi, adevărul și exprimarea liberă pot atrage deseori sancțiuni sociale. În ultimii ani, am văzut cu toții cum majoritatea oamenilor aleg un mod mai liniștit de a se apăra. Mulți tineri ignoră sau acceptă tabuurile generaționale care sunt contemporane cu timpurile în care trăim. Influențați de rețelele de socializare, aceștia aleg autocenzura.

Potrivit lui Vatreš, autocenzura este o modalitate de a evita repercursiunile care pot apărea în urma exprimării ideilor, perspectivelor și a reflecțiilor critice legate de societate. În mediul online, problema cenzurii atinge noi culmi.

Vatreš argumentează că aceasta este o manifestare a formei moderne a cenzurii care îndeplinește în esență aceleași obiective finale ca și cenzura tradițională.

„Acest lucru devine și mai complicat din cauza abundenței de informații, a informațiilor parțiale, a știrilor false, fiind dificil să facem o distincție clară între realitate și ficțiune, și, în același timp, nu cunoaștem în totalitate schimbarea fundamentală a modului în care se controlează informațiile”, a spus Vatreš.

Referindu-se la atitudinile societății față de neînțelegeri și conflicte, sociologul Vasić spune că: „Este în regulă atâta timp cât nu scoate nimeni arma! Sub această frază se ascunde pasivitatea și incompetența lor. Prin «ei» mă refer la toți cei care ne-au făcut să credem că fraza «este în regulă atâta timp cât nu scoate nimeni arma» este cea mai reconfortantă frază — și nu doar atât — ei au creat astfel de condiții de viață pentru noi. Atâta timp cât tăcem, situația se va înrăutăți pentru noi deoarece, tăcând, demonstrăm că nu merităm ceva mai bun.”

„Atâta timp cât nu scoate nimeni arma”

Dacă oamenii vor să devină consumatori activi de informații, trebuie să se întrebe dacă trebuie să filtrăm ce vedem. Vasić este de acord.

„Consider că filtrarea conținutului public este un lucru benefic, dar este esențial să avem cu toții filtre mentale care să opereze pe principiul «vreau, nu vreau!» Este important să învățăm să citim știrile și să privim informațiile cu ochi critici deoarece nu tot ce se scrie în ziare sau se zice la televizor este adevărat”, a spus Vasić.

Potrivit lui Vasić, cenzura care subminează libertatea și libertatea care atacă integritatea altcuiva sunt două lucruri asemănătoare — ambele rele.

Prin intermediul conversațiilor noastre cu Amina Vatreš și cu Vladimir Vasić, am aflat mai multe despre principiile fundamentale ale cenzurii moderne și despre impactul său asupra maselor și a indivizilor. Este timpul să învățăm cum să transformăm lumea comunicării și a informațiilor într-o comunitate sigură care funcționează într-o manieră stimulantă și protectoare.