Ilustrație de Minority Africa, folosită cu permisiune.

Acest articol scris de Hellen Kabahukya a fost publicat inițial de Minority Africa pe 6 septembrie 2024. O versiune scurtată este republicată mai jos ca parte a unui acord de partajare a conținutului.

Este o joi dimineața, iar eu am decis să fiu vulnerabilă la telefon. Pentru prima dată, am încercat teleterapia. Spre deosebire de terapia tradițională pe care am urmat-o în trecut, în care mă întâlneam cu un terapeut în cabinet, de data aceasta am ales să o fac în mod anonim. 

Organizația Sănătate Mintală Uganda (Mental Health Uganda – MHU) a fost opțiunea care mi s-a recomandat. M-a cuprins panica în timp ce formam numărul gratuit pe telefon. În timp ce telefonul suna am ascultat melodia de apel, care mi-a distras atenția de la panica pe care o simțeam. Telefonul a sunat timp de aproximativ 30 de secunde înainte ca un domn să îmi răspundă. Întrebarea care o tot aveam în cap era: oare cum o să funcționeze? 

După ce a răspuns la telefon, domnul s-a prezentat ca fiind David, și m-a rugat să mă prezint. M-a asigurat că apelul este confidențial și că niciuna dintre informațiile mele nu va fi împărtășită în afara convorbirii noastre telefonice. Mi-a spus în continuare că ședința durează de obicei între 45 de minute și o oră cel mult. 

Pentru prima dată după mult timp, am spus cuiva lucrurile pe care le țineam pentru mine. Am explorat doliul meu, relațiile și problemele de zi cu zi. Eu am vorbit cel mai mult, în timp ce David asculta în liniște.

„Dorești să vorbim despre problemele legate de moartea tatălui tău și despre cum te-au afectat?” a întrebat David. 

Ceva în vocea lui m-a asigurat că pot fi deschisă și m-am trezit vorbind despre probleme care mult timp fuseseră îngropate în mintea mea. 

Eu sunt cititoare de chipuri, deci sunt întotdeauna conștientă de reacțiile faciale ale oamenilor atunci când vorbesc. Însă, cu consilierul la telefon nu mi-am făcut griji că o să fiu judecată, iar el îmi punea adesea întrebări atunci când avea nevoie de clarificări, ceea ce m-a asigurat că mă asculta. 

În final, mi-a oferit recomandări și câteva idei asupra cărora să reflectez în pregătirea următoarei noastre convorbiri de săptămâna următoare. 

Teleterapia și sănătatea mintală în Uganda 

Teleterapia este un tratament nou în Uganda, care a luat amploare abia în perioada pandemiei de Covid-19. 

O serie de organizații, printre care și Mental Health Uganda, oferă acest serviciu. Această organizație oferă servicii de sănătate mintală de aproape 27 de ani. 

„Am conceput ideea în 2018, dar am implementat-o pe deplin doar în lockdownul din tipul pandemiei de Covid-19, când ne-am dat seama că mulți oameni aveau nevoie de sprijin, dar nu se puteau întâlni față în față”, explică Geraldine Kauma, directoarea de comunicații de la Mental Health Uganda. 

Nanteza Teopista este o femeie de 26 de ani care suferă de HIV/SIDA. Când a fost diagnosticată cu această boală, s-a înscris imediat la consiliere, însă se lupta în continuare cu gânduri suicidare. 

De doi ani, ea tot merge la terapie. Teopista se întâlnește cu terapeutul său o dată pe lună iar, uneori, când se simte copleșită, programează o ședință online. 

„Sincer prefer să utilizez terapia online atunci când am de-a face cu o persoană nouă. Simt că e mai sigur și anonim. Dar cu terapeuta pe care am avut-o în ultimii doi ani prefer să ne întâlnim la cabinet. Simt ca ea e în stare să mă citească mai bine atunci când mă vede”, explică Teopista. 

Starea problemelor de sănătate mintală în Uganda

Sănătatea mintală este o stare de bunăstare mintală, care le permite oamenilor să facă față stresului vieții, să fie conștienți de abilitățile lor, să învețe bine, să muncească bine și să contribuie la propria comunitate. 

Există diverse tulburări mintale care se prezintă în mod diferit. Printre acestea se numără depresia, anxietatea, bipolaritatea, tulburările de personalitate, schizofrenia și alte afecțiuni neurologice și de dezvoltare precum autismul. 

„Dacă nu sunt diagnosticați, mulți oameni sfârșesc prin a-și trăi viața cu probleme de sănătate mintală, iar stigmatul în jurul tulburărilor mintale îi împiedică pe mulți să caute ajutorul de care au atât de multă nevoie”, explică Dr. Hafsa Lukwata, comisar interimar pentru sănătatea mintală și controlul abuzului de substanțe de la Ministerul Sănătății. 

În Uganda, problemele de sănătate mintală depășesc cu mult statisticile, afectând în mod profund persoanele, familiile și comunitățile. Prevalența problemelor de sănătate mintală depășește media globală, o parte semnificativă a populației confruntându-se cu aceste probleme la vârste critice cuprinse între 11 și 24 de ani. 

Un procent de 87% din populația Ugandei locuiește în zone rurale. Există 28 de unități psihiatrice pentru pacienții internați în întreaga țară și un singur spital de psihiatrie de referință. Peste 60% dintre unități se află în apropierea capitalei Kampala. Așadar, cei care trăiesc în zonele rurale au acces limitat la asistența medicală mintală. 

Potrivit rapoartelor întocmite de profesioniștii din domeniul sănătății mintale din Uganda, 35% dintre ugandezi suferă de o boală mintală, iar 15% au nevoie de tratament. 

„Cele mai comune tulburări mintale în Uganda sunt depresia și anxietatea. Acestea sunt tratabile, dar provocarea este că majoritatea ugandezilor nu cred că a cere ajutor le va face bine”, explică Moses Mpanga, psiholog clinician și fondator al MIND Nest Uganda (Cuibul MINȚII Uganda). 

Din păcate, stigmatul existent în jurul sănătății mintale exacerbează situația, lăsându-i pe cei afectați izolați, rușinați și adesea reticenți în a căuta ajutorul de care au nevoie. 

„În afară de simptomele grave care pot face  din pacient un pericol pentru sine sau pentru cei din jur, în acest caz fiind vorba de gânduri și de idei suicidare, de schizofrenie, de multe ori pacienții au nevoie de terapie sau de tratament ambulatoriu”, continuă Dr. Lukwata. 

Nicio soluție imediată 

Practica de teleconsiliere este încă la început în Uganda. Aceasta permite oamenilor să primească servicii de terapie și de consiliere de la profesioniști autorizați prin videoconferințe, apeluri telefonice sau mesagerie online. 

„Teleterapia oferă o alternativă convenabilă și accesibilă la terapia tradițională din cabinet, în mod particular pentru cei care pot întâmpina bariere în accesul la terapia fizică, cum ar fi distanța geografică, limitările fizice sau conflictele de programare”, explică Lorna Nakabuye, fondatoarea Kampala Counselling Services (Servicii de Consiliere Kampala). 

Potrivit lui Afsan Mirza, un consilier privat în domeniul sănătății mintale, persoanele pe care le-a consiliat prin telefon preferă această metodă în locul întâlnirilor în cabinet, pentru că pot să o facă fără teama că cineva va afla și îi va stigmatiza pentru asta. 

Mulți consilieri au observat, de asemenea, că femeile sunt mai interesate de terapia în cabinet și că preferă să aibă o relație apropiată cu terapeutul lor, în timp ce bărbații preferă să rămână anonimi și, prin urmare, preferă teleconsilierea. 

Deși teleconsilierea are șanse mari de a fi o altă piatră de hotar în extinderea accesului la tratamentele pentru sănătatea mintală, costul continuă să fie o provocare pentru mulți ugandezi care au nevoie de acest serviciu. 

„Costul accesului la terapie este cuprins între USh 50.000 (RON 60) și USh 300.000 (RON 360), iar acesta reprezintă o ședință de maxim o oră, în funcție de locul în care se primește serviciul. Acest lucru este foarte costisitor pentru oricine are nevoie să consulte un profesionist de două ori pe săptămână sau mai mult”, explică Teopista. 

Acest lucru duce la excluderea multor persoane care nu își pot permite terapia în general. Organizațiile care oferă serviciul gratuit trebuie totuși să suporte costurile cu furnizorii, ceea ce face ca furnizarea teleterapiei să fie costisitoare. O organizație care a dorit să-și păstreze anonimatul a observat că costul îngrijirii unui client prin telefon este același cu cel al îngrijirii a patru persoane în cabinet. 

De asemenea, doar 63,8% din ugandezi au acces la telefon, majoritatea populației trăind în zonele urbane. Asta înseamnă că mulți ugandezi nu au acces la telefon și, prin urmare, pot avea dificultăți în a accesa astfel de servicii. 

Teleterapia mi s-a părut întotdeauna inutilă. Până la urmă, de ce ar trebui să plătești să-l suni pe un terapeut dacă îți poți suna pur și simplu cea mai bună prietenă? De asemenea, fiind o persoană emotivă, am preferat mereu terapia la cabinet. Singura diferență este că, la fel ca și cu prietena mea cea mai bună, mă cenzuram pentru a evita să împărtășesc informații pentru care aș putea fi fost judecată.

Cu toate acestea, la teleterapie aceasta a fost ultima din temerile mele. Până și numele meu era fals — era ca și cum aș fi scris o postare anonimă pe Reddit — și, până la urmă, tot am primit aceeași atenție și grijă pe care le-aș fi primit de la un terapeut în cabinet.