Fotografie realizată de Cecilie Bomstad postată pe Unsplash. Utilizată sub licența Unsplash.

Acest articol a fost realizat de Arina Ruble și a fost publicat inițial în limba rusă de către Novaya Vkladka pe 7 august 2024. O versiune editată și tradusă de către Anastasia Pestova este publicată de Global Voices, cu permisiunea acesteia.

Cum s-a schimbat viața persoanelor homosexuale din diferite regiuni ale Rusiei după ce „mișcarea” LGBTQ+ a fost interzisă? De ce le este frică și la ce visează acestea?

Toate numele au fost schimbate din motive de siguranță.

Muzică în orașul Tomsk

Anya și Nastya sunt muziciene care cântă în baruri și cluburi în Tomsk. Ele s-au cunoscut acum cinci ani. Pe atunci, Anya era curioasă în legătură cu comunitatea LGBTQ+: „Am încercat mereu să înțeleg ce era greșit la ei, ce era în neregulă.” Anya s-a îndrăgostit de Nastya la aproximativ un an după ce Rusia a început invazia la scară largă a Ucrainei, dar i-a mărturisit acesteia sentimentele abia în toamna anului 2023: „Am reușit să ieșim la întâlniri înainte ca legea [care consideră comunitatea LGBTQ+ drept o organizație extremistă] să fie adoptată.” Mama Anyei le-a acceptat relația, dar părinții Nastyei nu știu nimic despre Anya.

Anya și Nastya nu se simt în siguranță pe străzile orașului și se iau în brațe doar acasă atunci când fiul Anyei nu este atent.

„Ne ținem sentimentele ascunse și ne-am obișnuit cu acest lucru,” spune Nastya tranșant. „Îmi este foarte frică de persecuții și de a ajunge la închisoare. Îmi doresc libertate mai mult decât orice altceva. Și îmi doresc de asemenea ca copilul Anyei să știe despre relația noastră.” Anya plănuiește să îi spună fiului său atunci când acesta va împlini 10 ani. Ea crede că va fi destul de matur atunci.

La fel ca Nastya, nici Anya nu dorește să plece. În Tomsk, rudele ei o ajută cu copilul, dar cel mai important motiv este acela că își iubește munca: „În sfârșit, fac muzică așa cum mi-am dorit mereu să fac. Nu sunt pregătită să renunț.”

„Poți să faci orice vrei celor invizibili”

Ayan, în vârstă de 34 de ani, este doctor, la fel ca părinții săi. Ei trăiesc în centrul unui district și, potrivit lui Ayan, îl susțin și au valori liberale, în special mama sa. La 14 ani, Ayan a realizat că e atras de băieți. Cu toate acestea, în Bureatia, Ayan „nu a avut cum” să întâlnească pe cineva ca el. Acesta putea să întâlnească pe cineva doar în mediul online.

Ayan locuiește și lucrează în Moscova acum. Colegii și vecinii lui nu știu faptul că este homosexual. El crede că acesta este unul dintre avantajele de a trăi într-un oraș mare: „Oamenii se satură unii de alții și nu prea le pasă.”

Ayan crede că restricțiile impuse persoanelor din comunitatea LGBTQ+ au ca scop „eliminarea oamenilor din câmpul de informații, pentru a-i face complet invizibili”. Și poți să le faci orice oamenilor invizibili.

Potrivit lui Ayan, după noiembrie 2023, arta independentă a dispărut din universul său. Iubește filmele și serialele, dar nu se poate găsi nicăieri unul despre viața persoanelor homosexuale. Orice, chiar și referitor în mod indirect la tematica LGBTQ+, a dispărut din agenda culturală.

Ayan și-a dat de asemenea seama că acum nu are niciun viitor. El mereu și-a dorit un copil. Ayan crede că „și dacă moare Putin mâine” și se încheie războiul, atitudinea față de comunitatea LGBTQ+ nu se va schimba.

„Începe să fie înfricoșător aici”

Mark are 21 de ani și este un bărbat transgender. El trăiește în regiunea Novosibirsk cu bunicii, soțul și câinele lui. Lucrează la o tutungerie locală, vânzând țigări electronice: „Ei m-au interzis; îmi vor interzice și munca curând. Este o coincidență incredibilă.”

Mark spune că s-a identificat întotdeauna ca bărbat, dar mama sa a ales să ignore situația.

Cu o lună înainte ca comunitatea LGBTQ+ să fie etichetată drept o organizație extremistă, Mark a primit un nou buletin cu numele său. „Am reușit să prind ultimul tren”, spune el.

Înainte de acest lucru, el și viitorul său soț, în vârstă de 19 ani și numit tot Mark, au beneficiat de evaluări medicale care, până pe 30 noiembrie 2023, le-au permis să se înscrie pentru intervenția chirurgicală de schimbare a sexului și pentru terapia cu hormoni. La momentul actual, aceste evaluări sunt inutile „din cauza legislației, care nu permite să faci terapie cu hormoni sau operații chirurgicale”. Luând totul în considerare, Mark, cel de 19 ani, a decis să nu își schimbe buletinul și a rămas femeie în mod oficial, așa încât cuplul să își poată înregistra relația.

După standardele orașului, Mark nu are o înfățișare extravagantă; aduce mai mult cu Daniel Radcliffe din Harry Potter decât cu un personaj flamboaiant. Atunci când un jurnalist îl întreabă dacă localnicii au devenit mai agresivi după ce s-a adoptat legea, Mark îi răspunde că oamenii din zonă au avut mereu o părere proastă legată de persoanele homosexuale.

Când era mai tânăr, Mark vorbea cu prudență și tristețe despre modul în care ostilitatea oamenilor îl afecta profund. El lucrează cu Grupul Vyhod, care oferă sprijin legal și psihologic comunității LGBTQ+.

„Mă tem că vom fi afectați de presiunea istoriei”

Heinrich și Tel sunt bărbați transgender. Formează un cuplu de cinci ani și speră să se căsătorească în viitor. Ambii au încă numele de femeie pe buletin.

Heinrich și Tel s-au confruntat cu violență sexuală din partea membrilor familiei și au avut parte de bătăi și de hărțuire. Heinrich este acum specialist în logistică, iar Tel este doctor. Colegii lor nu știu faptul că sunt bărbați transgender, și niciunul dintre ei nu are o relație cu părinții săi.

Acum zece ani, Heinrich credea că căsătoriile între persoanele de același sex vor putea fi o posibilitate în Rusia. Existau comunități LGBTQ+ mari și oameni ce susțineau această comunitatea în Moscova, iar totul părea mai mult sau mai puțin în regulă.

Tel simte altfel — de când a realizat și a acceptat cine era cu adevărat, „nu a trăit o zi liniștit”.

În ciuda temerilor, extenuării și a scepticismului, ambii se oferă să ajute persoanele din comunitatea LGBTQ+ cu problemele lor de zi cu zi și cele de sănătate, să le ofere adăpost, înregistrare și consultanță juridică. „Nu ne stă în caracter să stăm degeaba și să așteptam ca ceva să se schimbe. Nu suport lipsa de acțiune. Dacă nu faci nimic, nu se va schimba nimic”, spune Heinrich.

„Mă tem că vom fi afectați de presiunea istoriei — eu, soțul meu și prietenii noștri”, spune Tel.

„Suntem mulți și suntem puternici”

Violetta este o femeie transgender. Ea și-a început tranziția imediat după 30 noiembrie 2023. Fără un certificat medical, operație sau un buletin schimbat, Violetta s-a mutat din casa părintească. Ei nu știu de tranziția ei.

În prezent, Violetta lucrează cu colegii săi la un proiect media pentru a ajuta persoanele din comunitatea LGBTQ+ să își gestioneze securitatea informațiilor.

După ce Violetta și-a recunoscut sexualitatea, mulți dintre prietenii săi au încetat să mai vorbească cu ea „în decurs de o săptămână”. Comunitatea LGBTQ+ i-a oferit sprijinul de care avea nevoie atât de mult. „Suntem mulți și suntem puternici”, spune Violetta, „în ciuda încercărilor lor de a ne suprima”.

Înainte de 30 noiembrie 2023, Violetta nu era preocupată de activism. Noua lege a determinat-o să își susțină comunitatea și să îi ajute pe cei care au rămas în Rusia. Acum realizează audituri de securitate pentru organizații ce militează pentru minoritățile vulnerabile.

Violetta adaugă că: „Guvernul poate dicta orice dorește. Mâine s-ar putea să interzică sandalele, susținând că acestea sunt un semn al Organizației Extremiste a Purtătorilor de Sandale, spre exemplu. Și cine li se va opune? Nimeni.”

Lupta pentru recunoaștere și înțelegere exacerbează tensiunile din societățile unde ura și prejudecățile domină asupra toleranței. Ca să nu mai menționăm situațiile în care inamicul principal este statul. Aproape toate persoanele ce apar în acest articol iau în considerare plecarea din țară. După spusele lui Tel: „Pentru că îmi este frică să îmi trăiesc întreaga viață nefiind liber.”