Boxerul american care a pus bazele boxului în Uzbekistan
Echipa națională masculină de box din Uzbekistan a făcut istorie la Olimpiada de Vară din 2024 câștigând aurul la cinci dintre cele opt categorii de greutate, ceea ce a făcut ca aceasta să rămână în istorie ca fiind cea mai bună performanță din istoria boxului olimpic. Hasanboy Dusmatov (categoria 51 kg), Abdulmalik Khalokov (57 kg), Asadhudja Muidinhujaev (71 kg), Lazizbek Mullojonov (92 kg), Bakhodir Jalolov (peste 92 kg) au devenit toți campioni olimpici. Dusmatov și Zhalolov au câștigat aurul olimpic pentru a doua oară, consolidând statutul lor de legende din istoria sportului uzbec.
Performanțele boxerilor uzbeci au dus la înregistrarea celui mai bun rezultat al acestei țări la Olimpiadă, cu opt medalii de aur, două de argint și trei de bronz, terminând pe locul al 13-lea din 206. Succesul istoric al Uzbekistanului la Paris nu a fost o surpriză pentru fanii boxului. De când Uzbekistanul a obținut independența în 1991, boxerii săi au strălucit la turnee internaționale majore, succesul lor crescând în ultimii 33 de ani.
Iată un video pe YouTube despre ascensiunea boxerilor uzbeci.
De exemplu, echipa de box uzbecă a terminat prima la Olimpiada de Vară din Rio de Janeiro (2016), după ce a câștigat trei medalii de aur, două de argint și trei de bronz. Campionatul Mondial de Box din 2023, desfășurat în Tașkent, capitala Uzbekistanului, a prevestit succesului boxerilor uzbeci la Olimpiada de la Paris, după ce aceștia au câștigat cinci medalii de aur, două de argint și trei de bronz. Deși personalități ale boxului uzbec din ziua de azi, precum Jalolov, Dusmatov și selecționerul echipei naționale, Tulkin Kilichev, sunt nume de referință, există o persoană a cărei contribuție este adesea trecută cu vederea.
Bazele succesului actual al Uzbekistanului în boxul internațional au fost puse acum mai bine de o sută de ani, probabil de cea mai puțin potrivită persoană pentru acest rol, un boxer și antrenor uzbeco-american numit Sydney Jackson. Născut în 1866 la New York într-o familie iudeo-americană din clasa muncitoare, Jackson s-a apucat de box la 12 ani. Acesta a fost campion național și a făcut parte din echipa națională americană, o performanță care îi permitea să călătorească în jurul lumii.
În 1914, în vreme ce Jackson era în Rusia, unde a mers să vadă „urși umblând pe străzi”, a izbucnit Primul Război Mondial, făcând ca întoarcerea sa acasă prin Europa să fie imposibilă. Singurul mod de întoarcere era prin Afganistan, iar în 1916, Jackson a ajuns în Tașkent, capitala RSS Uzbekistan, care era la granița cu Afganistanul. Pentru că nu a reușit să primească banii de călătorie de la familia sa, acesta a rămas în Uzbekistan, lucrând inițial pe post de croitor, iar apoi străduindu-se să ajungă cât mai sus în cadrul Armatei Roșii în contextul Războiului Civil Rus.
În 1921, s-a întors în Tașkent și a început să antreneze boxeri la clubul sportiv local nou înființat de el. Acesta a fost primul club de box din țară. În același an, în timpul unei întâlniri cu ambasadorul american din Tașkent, care i-a oferit oportunitatea de a se întoarce în SUA, Jackson a spus că era „prea târziu” să se întoarcă și a ales să rămână, spunând că este „o mare onoare să ajute” oamenii acolo unde era.
Acesta a continuat să antreneze copii până la moartea sa în 1966. În 1957, Jackson a primit titlul de„Antrenor Onorabil” din partea Uniunii Sovietice. Mii de copii au trecut pe la școala lui de box, iar unii au devenit mai târziu campioni mondiali și olimpici, ca să nu mai menționăm zecile de boxeri care au câștigat campionate naționale.
Iată un film documentar despre moștenirea lui Sydney Jackson.
Povestea incredibilă a lui Jackson servește drept mărturie influenței pe care o persoană o poate avea asupra unui sport și asupra mai multor generații de sportivi. Acesta și-a lăsat o amprentă incredibilă asupra sportului din Uzbekistan și a ajutat la înființarea a ceea ce a devenit fără niciun dubiu una dintre cele mai bune școli de box din lume.