Ilustrație realizată de ContraCorriente înfățișându-l pe fostul președinte Juan Orlando Hernández judecat la New York pentru trafic de droguri. Folosită cu permisiune.
Acest articol a fost scris de Célia Pousset pentru ContraCorriente pe 29 Mai 2024. O versiune editată este republicată pe Global Voices în cadrul unui acord de parteneriat media.
„Este interesant faptul că traficul de droguri nu este considerat o problemă majoră pentru țară, acesta fiind anul procesului lui Juan Orlando Hernández, și mai ales când populația îl consideră un traficant de droguri”, a declarat preotul iezuit Ismael Moreno, membru al Echipei de Reflecție, Cercetare și Comunicare (ERIC-SJ), interpretând rezultatele celui mai recent sondaj de opinie publică din Honduras.
La aproape trei luni de la condamnarea fostului președinte pentru trafic de droguri de către o instanță din New York, publicarea sondajului pune în lumină un mare paradox al societății honduriene: deși traficul de droguri continuă să fie perceput ca având „o prezență puternică” în instituțiile statului (după cum au declarat 48% din cele 1522 de persoane intervievate), doar 1% îl consideră drept cea mai mare problemă cu care se confruntă țara în prezent.
Cele mai mari preocupări ale populației continuă să fie șomajul, criza economică și criminalitatea sau nesiguranța, dar acestea sunt „mai degrabă asociate cu bandele decât cu traficul de droguri”, a spus Elvin Hernández, de la ERIC-SJ, explicând această discrepanță. „Maras și bandele apar ca fiind problema principală, în timp ce traficul de droguri nu este atât de îngrijorător, deoarece reprezintă sprijinul economic al multor comunități din țară”, a adăugat el.
Ismael Moreno a subliniat nivelul scăzut de școlarizare, încrederea în biserici și instituțiile slabe din Honduras: „Grija principală a oamenilor este rezolvarea nevoilor urgente, cum ar fi ocuparea forței de muncă, situația economică și securitatea cetățenilor. Asta îi neliniștește pe ei.”
Who resolves it and how is not what's most important, including whether if it is an apocalyptic evangelical pastor or a drug trafficker, a populist or a democratic politician, that is not the main problem. This indicates low levels of schooling and a level of consciousness that does not allow them to identify what is best for them as a person and as a society.
Cine le rezolvă și cum nu este important, poate fi un pastor evanghelic apocaliptic sau un traficant de droguri, un populist sau un politician democratic, nu asta este problema principală. Toate aceste lucruri indică un nivel scăzut de școlarizare și un nivel de conștiință care nu le permite să identifice ce este mai bine pentru ei ca indivizi și ca societate.
Cu toate acestea, persoanele pe care populația le consideră responsabile pentru prezența traficului de droguri în țară sunt și cele cu cel mai scăzut nivel de încredere. Spre exemplu, deputații sunt cei menționați mai frecvent (17,5%), iar peste 70% din populația intervievată nu are „deloc” sau „puțină” încredere în Congresul Național. Peste 84% nu au încredere în partidele politice.
Aceste date arată dezamăgirea față de instituții. În procesul lui Juan Orlando Hernández, dincolo de judecarea unui om, este vorba și de judecarea unui stat în care congresmenii, primarii, oamenii de afaceri, poliția și militarii au cooperat și s-au folosit de resursele publice pentru a se îmbogăți cu ajutorul traficului de cocaină către Statele Unite.
Cetățenii indică, de asemenea, poliția, armata, judecătorii, magistrații, oamenii de afaceri și procurorii între cei responsabili pentru prezența continuă a traficului de droguri în instituțiile statului. Două forțe de securitate se numără printre instituțiile percepute ca fiind cele mai permeabile la crima organizată, astfel încât nu este de mirare faptul că la întrebarea: „În care dintre forțele armate ale statului aveți cea mai mare încredere?” 33% din populație a răspuns „niciuna”.
Dimpotrivă, instituțiile care primesc cea mai mare încredere sunt cele religioase sau de asistență socială. Potrivit sondajului, primul loc este ocupat de Biserica Evanghelică, urmată de Ministerul Educației și apoi de Biserica Catolică. Școlile publice oferă mese școlare zilnice, iar bisericile sunt adesea singurul loc de sociabilizare și sprijin pentru comunitățile abandonate de stat.
În regiunile controlate de traficanții de droguri, așa numiții capos (baronii drogurilor) desfășoară, de asemenea, activități sociale pentru a câștiga încrederea populației. Acest lucru ar putea explica de ce, chiar dacă sondajul ERIC a avut loc în timpul procesului lui Juan Orlando Hernández, în februarie și martie 2024, 21,4% din cei intervievați consideră că fostul președinte nu a făcut niciun rău țării.
„Procesul lui Juan Orlando a dezvăluit mecanismele corupției publice și modul în care crima organizată opera la toate nivelurile de putere. Este un avertisment despre care oamenii cred că încă există”, a supus Mercy Ayala, cercetătoare la ERIC-SJ.
Lipsa locurilor de muncă și a oportunităților sunt principalele preocupări ale populației și, de asemenea, motivele pentru care aproape jumătate dintre respondenți s-au gândit sau și-au dorit să plece din țară. 55,9% menționează lipsa locurilor de muncă care să genereze venituri, iar 29,6% indică situația economică a țării.
Aceste preocupări, care nu au fost rezolvate de către actualul guvern, duc la un nivel scăzut de satisfacție față de administrația președintei Xiomara Castro. Aproape 46% consideră că țara o duce mai rău, iar scorul din acest an a fost chiar mai mic față de anul precedent. Pe o scară de evaluare de la 0 la 10, guvernul lui Castro a obținut un scor de 4,23 în 2024, față de 4,46 în 2023.
Aflat în al 13-lea an de publicare, sondajul național ERIC, care acoperă 16 din cele 18 provincii din Honduras, arată tendințe generale, cum ar fi creșterea influenței Bisericii Evanghelice și pierderea încrederii în instituțiile statului. Pentru Ismael Moreno, rezultate arată „o societate neliniștită, fragilă și polarizată” în care proiectele politice antidemocratice ar putea avea loc, atâta timp cât acestea prezintă oferte politice care răspund la nevoile cetățenilor.
„Pericolul predicatorilor apăruți din senin, cum ar fi Milei (actualul președinte al Argentinei), într-o societate fragilă precum Honduras, este posibil”, a declarat el.
