Imagine de prezentare creată cu elemente din Canva Pro.

Următorul articol a fost publicat inițial de autoarea Global Voices Emma Lewis pe Substack. O versiune editată este republicată aici cu permisiune.

Berilul este un mineral transparent destul de frumos, care poate fi verde, albastru, auriu sau roz.

Beryl este un nume de fată englezesc de modă veche, care provine de la piatra prețioasă amintită mai sus. Originea numelui vine probabil de la grecescul „beryllos”, care înseamnă „culoarea mării”. Toate acestea sunt lucruri destul de frumoase.

Beryl este și numele celei de-a doua furtuni din sezonul uraganelor de anul acesta.

Așteptarea uraganului este mereu dificilă. (Vă rog citiți aici descrierea perfectă făcută de prietena mea Diana McCaulay, dar și de unde crede ea că vine tot acest iad.) Soțul meu și cu mine eram atât de slăbiți de Covid (pe care l-am luat în călătoriile noaste, se pare) și atât de extenuați că toată această perioadă a fost puțin în ceață.

Perioada de așteptare a uraganului înseamnă de obicei o zi sau două de mare atenție, îndoieli și nesiguranță, scrutând hărțile de uragan create de Centrul Național de Uragane din Florida și „conurile” traseului pe care se așteaptă să îl aibă furtuna; ascultând oficialii guvernamentali vorbind despre pregătiri, liste de adăposturi și numere de urgență — în special pe prim-ministrul nostru Andrew Holness, cu vocea sa aspră, care amintea de filmul Dunkirk, atunci când a devenit evident că Beryl avea să ne lovească într-un fel sau altul — și dezbătând dacă să ne aventurăm afară sau nu în frenezia cumpărăturilor dinaintea furtunii care au loc în zonele relativ bogate ale orașului. Am auzit că au fost bătăi pe pâine, imediat ce a apărut pe rafturi.

În timpul uraganului Beryl, ne-a părut bine că aveam curele împotriva uraganelor pe acoperiș. Câinii s-au ghemuit pe verandă. Copacii din curtea noastră se legănau și se răsuceau în vânt, dar niciunul nu a pierdut ramuri, doar câteva rămurele și frunze neîngrijite. Ne-a părut bine că nu a căzut curentul și că nu am rămas fără apă, deși ne așteptam la asta.

Cea mai dureroasă perioadă pentru insulă este, în general, cea de după furtună. A devenit tot mai evident că au avut loc pagube enorme în mai multe regiuni din țară. Noi, cei de la oraș, care trăim în confort, am avut puține lucruri de care să ne plângem. Mai mult, nu după mult timp, am avut alt val de ploi, care a agravat și mai mult situația din zonele inundate și care a cauzat căderi de poduri și drumuri.

Azi am avut soare pentru prima dată. Iar celor care cred că uraganele sunt incitante, interesante și fascinante (Beryl doborând mai multe recorduri), permiteți-mi să vă amintesc că pentru cei care sunt în mijlocul acestor furtuni nu este așa. Acestea sunt obositoare, plictisitoare, adesea periculoase și stresante. Îți solicită rezistența la maxim. Mulți oameni încep să intre în depresie după o furtună mare.

Ești obosit înainte, în timpul și după. Doar obosit. Condoleanțele mele celor care au pierdut oameni dragi lor (o femeie în vârstă a fost luată de furtună, iar azi i s-a găsit corpul). Le transmit compasiunea mea celor ce trebuie să se adune fizic, mental și spiritual. Fie ca ajutorul să vină repede.

În același timp, sezonul uraganelor abia a început; la urma urmei, „B” este numai a doua literă din alfabet. Suntem deja obosiți și triști. Urați-ne noroc pe mai departe… s-ar putea să ne trebuiască.