Gard de sârmă ghimpată. Imagine de Ed Hinchliffe pe Unsplash

Ministrul polonez de externe, Radosław Sikorski, a anunțat în seara zilei de 22 iunie că autoritățile iau în vedere închiderea a două puncte de trecere a frontierei care sunt la granița cu Belarus, scrie publicația independentă belarusă Belsat. „Date fiind acțiunile Belarusului, luăm în considerare închiderea tuturor punctelor de trecere a frontierei,” a spus Sikorski, conform Business Insider.

După spusele lui Sikorski, guvernul analizează în prezent „dacă acest lucru este dăunător economiei”. „Finlandezii au închis punctele de trecere a frontierei cu Rusia, iar problemele s-au terminat,” a adăugat ministrul. Acesta nu a oferit alte detalii.

Conform DW, Finlanda a înregistrat aproximativ 1.300 de migranți la punctele sale de control cu Rusia la sfârșitul anului 2023. Drept răspuns, țara și-a închis pe termen nelimitat întreaga graniță cu Rusia în aprilie 2024.

Dr. Stephen Phillips de la Institutul pentru Drepturile Omului din cadrul Academiei Abo, Finlanda, a scris într-un e-mail către Global Voices:

I've been following the developments on the Poland–Belarus border. On that border we are seeing now a clear clash between ideas of security and asylum, with the security voices by far the louder. When this security driven approach dominates there is a very real risk that safety of migrants and international law becomes less of a focus, or is sidelined entirely. Like in Finland, the talk in Poland is of instrumentalized migration driven by a hostile foreign state, not of the humanitarian needs of those on the move. This sets a potentially dangerous path away from protection and respect for fundamental rights.

Am urmărit evoluțiile de la granița Polonia-Belarus. La acea graniță vedem acum un conflict clar între ideile de securitate și azil, cu vocile pro-securitate fiind de departe mai puternice. Când această abordare bazată pe securitate domină, există un risc foarte real ca siguranța migranților și dreptul internațional să devină mai puțin importante sau să fie ignorate complet. Ca și în Finlanda, discuțiile din Polonia sunt despre migrația instrumentalizată de un stat străin ostil, nu despre nevoile umanitare ale celor aflați în mișcare. Acest lucru stabilește un traseu potențial periculos, departe de protecția și respectarea drepturilor fundamentale.

În urma sancțiunilor Uniunii Europene impuse Belarusului pentru alegerile prezidențiale contestate, mii de migranți din Orientul Mijlociu și Africa au început să sosească la granița Belarusului cu Lituania în vara anului 2021.

După cum a raportat DW, Polonia și statele baltice îi acuză pe liderul belarus Alyaksandr Lukașenko și pe Rusia că au coordonat acest aflux, care s-a transformat într-o criză prelungită la graniță. Grănicerii din Polonia și din țările vecine au oprit aproximativ 150.000 de încercări de trecere ilegală, majoritatea în Polonia. Purtătorul de cuvânt al grănicerilor polonezi, Andrzej Juzwiak, a declarat într-un interviu pentru DW că criza este cauzată de acțiunile Belarusului, care creează o rută de migrație artificială. Oficialii UE cred că Rusia și Belarus încearcă să destabilizeze UE, 90% dintre migranții de la granița Poloniei având vize rusești.

Între timp, după cum a relatat Global Issues în aprilie 2024, criza migranților la granița Belarus-UE rămâne gravă, grupurile pentru apărarea drepturilor omului denunțând respingeri brutale de către grănicerii de pe ambele părți de la începutul acesteia în vara anului 2021. Reprimarea ONG-urilor în Belarus le-a forțat pe multe dintre acestea să înceteze ajutorul acordat migranților, lăsându-i cu un ajutor umanitar limitat. Deși unele organizații internaționale oferă servicii, activiștii se tem că acestea sunt insuficiente. Enira Bronitskaya de la ONG-ul belarus Human Constanta, care operează acum din Polonia, a observat creșterea violenței și lipsa sprijinului pentru refugiați din cauza scoaterii în ilegalitate a activismului în Belarus.

În plus, grănicerii UE din Polonia, Letonia și Lituania au fost acuzați de metode violente și inumane împotriva migranților, încălcând sistematic drepturile acestora de a solicita azil. Bartek Rumienczyk de la ONG-ul polonez We Are Monitoring (Noi Monitorizăm) a raportat numeroase cazuri de abuz fizic și cereri de azil ignorate, lăsând migranții blocați în condiții teribile între granițe. Joanna Ladomirska de la Medici Fără Frontiere (MFF) a descris această zonă drept o „zonă a morții,” unde refugiații sunt blocați între gardurile UE și sârma ghimpată belarusă, fără acces pentru ONG-uri, ca acestea să poată oferi ajutorul necesar.