Imagine realizată de Giovana Fleck/Global Voices.

Acest articol face parte din Data Narratives (Discursuri provenite din date), un proiect al Observatorului Civic Media al cărui scop este de a identifica și a înțelege discursul privind datele utilizate de IA pentru guvernare, control și politică în El Salvador, Brazilia, Turcia, Sudan și India. Citiți mai multe despre acest proiect aici și consultați setul nostru public de date pentru analiza completă realizată în textul de mai jos.

Discuțiile privind inteligența artificială au apărut în Turcia cu naivitatea ce vine la pachet cu majoritatea inovațiilor din epoca contemporană, așa cum se întâmplă oriunde în lume. Poate inteligența artificială să ne conducă mașinile? Pot roboții să ne vorbească? Poate IA să vindece cancerul? Vor fi rezolvate toate probleme sociale imediat, acum că avem tehnocratul perfect incoruptibil și imparțial? Pe scurt, orice problemă deja existentă a fost trecută prin filtrul IA. Posibilitățile păreau să nu aibă sfârșit! IA: regele junglei, leul atotputernic, ne va scăpa de pretendenții nepotriviți și ne va salva cu perfecțiunea sa.

Dar, în timp ce oriunde altundeva în lume discuțiile privind IA sunt răspândite pe scară largă și accesibile, nu a fost cazul și în Turcia. Nu încă, oricum. Deși există un număr mare de experți în inteligența artificială, interacțiunea lor cu publicul larg este rară. Acest lucru a creat o definiție foarte largă pentru IA: în mintea celor mai mulți oameni, inteligența artificială reprezintă învățarea automată și tehnologiile asociate. Prin urmare, există o lipsă acută de cunoștințe generale privind tehnologia, inclusiv limitele sale și de preocupările tot mai mari legate de impactul său pe scară mai largă. Utilizările inteligenței artificiale în alte părți ale lumii arată că vâlva făcută în jurul acestei tehnologii este departe de urletul puternic al leului și se aseamănă mai mult cu zgomotul enervant produs de un țânțar.

Mai puțin de 40 de ani au trecut de la triumful neoliberalismului, ceea ce a reprezentat sfârșitul marilor narațiuni, al politicii și al istoriei. Astăzi, aceste declarații sunt considerate și mai ridicole decât erau acum zeci de ani, întrucât istoria se manifestă clar și în mod violent în orice situație posibilă. Totuși, ideea despotismului depolitizat și luminat de către o tehnocrație imparțială și incoruptibilă supraviețuiește în multe zone geografice, inclusiv în Turcia. Probabil că acest ideal de norme incoruptibile nu este șocant, având în vedere că Turcia se clasează pe locul 115 din cele 180 de țări în ceea ce privește indicele de percepție a corupției, analizat de Transparency International. Aici intervine inteligența artificială, regele junglei, stăpânul nostru, pentru a rezolva orice problemă controversată cu o certitudine pe care numai un android sci-fi o poate avea.

Utilizarea inteligenței artificiale în cadrul alegerilor și pentru șantaj politic

Deci unde și cum este utilizat IA-ul când vine vorba de Turcia? De curând, magia „IA” a fost folosită în timpul celor mai recente alegeri municipale. În timp ce răspundea la întrebări legate de lista candidaților controversați înainte de alegerile locale, liderul principalului partid de opoziție (Partidul Republican al Poporului, PRP), Özgür Özel, a dat vina pe IA –  aparent conducerea partidului s-a bazat pe această tehnologie înainte să anunțe candidații ce reprezentau partidul. Între timp, candidatul la primăria Istanbulului din Partidul Justiției și Dezvoltării (PJD), Murat Kurum, a jurat să rezolve problema traficului infernal din marele oraș folosind IA. Este o sarcină dificilă să anticipezi șansa de câștig a unui candidat și apoi să o pui în balanță cu valorile partidului. La fel de dificil este și să-ți declari poziția cu privire la infrastructura centrată pe autovehicule și la starea transportului public în calitate de candidat pentru municipalitatea unui megaoraș. Orice decizie luată va însemna un sacrificiu politic pentru posibilitățile pierdute, cu excepția cazului în care există o mașinărie perfectă care ia aceste decizii, desigur. IA este lozul câștigător.

Totuși, așa cum indică rezultatele alegerilor, nici inteligența artificială nu a putut ajuta partidul aflat la guvernare în lupta pentru alegerile locale. PJD a înregistrat cel mai mic procentaj de voturi din istoria participării sale în cadrul alegerilor municipale din Istanbul și din întreaga țară. IA nu a ajutat nici principalul partid de opoziție, PRP. Deși partidul a înregistrat o victorie istorică (cu candidatul controversat despre care Özel a declarat că a fost ales de IA), acesta a pierdut în fața candidatului PJD. Sigur, niciunul dintre rezultate nu poate fi atribuit inteligenței artificiale, nici măcar parțial. Totuși nu există nicio îndoială că aceste exemple vor fi aduse în discuție ori de câte ori cineva menționează IA într-un context politic din nou.

Acolo unde IA chiar poate aveau un impact asupra vieții oamenilor și își poate face simțită prezența, discursul din jurul acesteia este mult mai puțin de necrezut decât se consideră sau decât utilizarea sa ipotetică din politică.

În majoritatea cazurilor din viața reală sau în studiile de caz, vedem că IA este menționată drept ceva care nu se asemănă cu tehnocratul atotputernic care poate rezolva probleme complexe, de la politici locale la infrastructură urbană. Aceste exemple și cazuri ilustrează partea cel mult enervantă, dacă nu abuzivă, a tehnologiei IA.

O căutare a „yapay zeka” (varianta în limba turcă pentru IA) pe oricare motor de căutare online listează mai întâi rezultatele care pun inteligența artificială într-o lumină pozitivă, similare cu sentimentele împărtășite de către politicieni. Adevăratele utilizări potențiale (și câteodată nu chiar exacte) ale IA, în special în străinătate, au fost mereu privite în mod favorabil. Poți să navighezi pe platformele de socializare și vei da de altă față a dezbaterii legate de IA. Aici vedem zeci de oameni care se plâng de inteligența artificială, descriind-o ca fiind enervantă și frustrantă. Lipsită de empatie și competență, tehnologia IA începe să sune din ce în ce mai mult cu conceptualizarea conceptului de „boring dystopia” („distopie plictisitoare”), realizată de criticul cultural Mark Fisher.

Partea întunecată a tehnologiei IA

IA poate fi mai mult decât iritantă. Aceasta are și o parte întunecată. Chiar și înainte ca deepfake-urile cu Taylor Swift să alerteze Congresul SUA, am fost martori la situații în care metodele de deepfake au fost folosite pentru a hărțui sexual oamenii din Turcia. O tânără care a alertat media în legătură cu un hărțuitor care a creat deep fake-uri bazate pe imaginile postate de ea pe platformele de socializare au stârnit discuții în mediul public. Chiar înainte de alegerile generale din 2023, au fost distribuite pe Twitter fotografii pornografice generate de IA cu Erkan Baș, membru al parlamentului și liderul Partidului Muncitoresc din Turcia (PMT). De atunci, aceste imagini au fost șterse complet de pe platformele de socializare. În ambele cazuri, este evident că atât oamenii relativ necunoscuți, cât și personale publice sunt vizate de această metodă postmodernă de hărțuire sexuală.

Un alt mod în care tehnologia deepfake este folosită în Turcia este acela de a imita voci, așa cum un escroc a încercat să facă cu vocea președintelui Recep Tayyip Erdoğan cu scopul de a cere bani de la victimele sale. Metafora cu țânțarul ar trebui să fie mult mai evidentă acum decât a fost la începutul articolului. Pentru mulți oameni, IA doar le stă pe cap, ca ceva enervant și dezgustător, ce amenință să dezvolte probleme mai vechi într-un mod mai eficient.

Discursul existent se bazează, desigur, pe utilizarea reală a inteligenței artificiale. Spre exemplu, nu există nicio discuție sinceră legată de utilizarea IA pentru a recrea cazurile de discriminare publică, așa cum s-a întâmplat în Olanda, din moment ce IA nu este încă folosită pentru serviciile publice din Turcia. Totuși, această utilizare tot mai des întâlnită a IA și discuțiile din jurul ei ar trebui să fie susținute de discuții critice ample lansate de oameni care chiar înțeleg tehnologia și ce implică aceasta – părțile bune, rele și urâte.

În cele din urmă, în timp ce tehnologia are potențiale utilități, realitatea actuală a IA din Turcia se aseamănă mai mult cu țânțarul deranjant decât cu leul maiestuos. O metaforă potrivită, luând în considerare lipsa de cunoștințe de specialitate din discursul public. La urma urmei, leii nu trăiesc de fapt în junglă.