Pictură murală stradală cu o femeie care face „gestul tăcerii”. Imagine realizată de Pxhere. Licență: CC0 Domeniu public.

Pe ecran apare un bărbat care încearcă să doarmă, dar nu poate din cauza zgomotului din apartamentul de lângă el. Se duce la vecinul său, care inițial nu îl aude. După aceea, vecinul răspunde cu un foc de armă. Acesta nu este scenariul unei benzi desenate sau al unei animații, este un caz real. În timpul sărbătorilor de Ziua Mamei din Columbia, un bărbat de 50 de ani a fost ucis de către vecinul său după ce acesta îl rugase să dea muzica mai încet la o petrecere.

Astfel de scene sunt des întâlnite în Columbia și în toată America Latină. Ele portretizează nu numai intoleranța care există între vecini, cât și o problemă culturală profundă în ceea ce privește utilizarea zgomotului și abuzul fonic.

Deși este cunoscut faptul că sunetul unei explozii poate cauza pierderea auzului, această pierdere se poate dezvolta treptat prin expunerea continuă la sunete puternice, precum ascultarea muzicii la volum ridicat la căști sau expunerea constantă la muzică la un volum ridicat.

În 2013, Organizația Mondială a Sănătății a estimat că 360 de milioane de oameni suferă de pierderea auzului – ceea ce însumează aproximativ 5,3% din populația lumii. Dintre aceștia, 32 de milioane sunt copii. În Columbia, până în 2015, aproximativ 11% din populația totală avea probleme de auz. În rândul populației active cu vârsta cuprinsă între 25 și 50 de ani, pierderea auzului indusă de sunet este estimată la 14%.

În fiecare zi, culorile semafoarelor nu s-au schimbat încă, iar șoferii deja claxonează. Autobuzele claxonează tare de fiecare dată când se opresc din mișcare. Atunci când se îmbarcă în transportul în comun, oamenii își ascultă muzica sau se uită la videoclipuri pe telefoanele mobile, fără căști. Pe stradă, oamenii care merg pe jos și motocicletele cară difuzoare cu lumini colorate cu ei, cu volumul dat la maxim. Adăugați la acestea bicicletele cu motor care generează o poluare fonică absurdă, care pot concura cu motociclete demne de o scenă din Fast & Furious (Furios și iute).

Petrecerile organizate pe acoperiș sau în spații comune sunt cele care pot fi auzite în tot blocul și care pot dura zile întregi. Nu există pauză nici măcar în timpul orelor de masă. În restaurante, televizoarele la care se difuzează meciuri de fotbal pot fi auzite chiar și la străzi distanță. Fiecare zonă are difuzorul său. Cabinetele de consultații medicale care cu decenii în urmă erau decorate cu postere cu o asistentă care făcea gestul tăcerii (ducându-și degetul la gură) au acum televizoare și li se permite tuturor să-și folosească telefoanele mobile la orice volum doresc.

În orașe precum Bogotá, poliția ar trebui să intervină când vecinii cuiva sunt prea gălăgioși. Totuși, cei care au trecut prin această experiență știu că implicarea poliției în acest mod poate fi periculos, cauzând mai multe probleme conviețuirii civice. În unitățile rezidențiale, administrația de asemenea nu face mari eforturi pentru a gestiona aceste probleme.

Operarea traficului împotriva zgomotului produs de vehicule, în Lima, Peru. Fotografie realizată de Municipalidad de Miraflores pe Flickr (CC BY 2.0 DEED).

În această privință, proiectul de lege împotriva poluării fonice („Legea împotriva zgomotului”), propus de membrul Camerei Reprezentanților din Columbia, Daniel Carvalho, are ca scop stabilirea unui ghid pentru formularea unei politici privind calitatea zgomotului din țară. Acest proiect de lege ar garanta bunăstarea oamenilor, precum și a plantelor și animalelor din diverse ecosisteme, prin promovarea mediilor lipsite de zgomot, astfel contestând normele actuale din Columbia. Elaborarea proiectului de lege a fost un proces participativ, implicând colaborarea organizațiilor de mediu, a mediului academic și a celor afectați de zgomot.

Inițiativa, pe lângă sprijinirea proiectului de lege, urmărește angajamentul cetățenilor față de un „Manifest al serenității”. Acest manifest face apel la menținerea unei conviețuiri pașnice și respectuoase cu vecinii; la evitarea utilizării difuzoarelor în spațiile publice; la utilizarea dispozitivelor audio și de televiziune la un volum moderat; la implementarea tehnicilor de condus prietenoase cu mediul de zgomot, precum nefolosirea claxonului în mod inutil, preferarea mobilității sustenabile și la vorbitul în locuri publice și private într-un ton moderat al vocii.

Având de a face cu supraexpunerea la stresul auditiv, o opțiune posibilă pentru cineva care are resursele financiare necesare este de a se muta la periferia orașului. Totuși, acest lucru presupune timpi de călătorie mai lungi. Iar mai devreme sau mai târziu, iresponsabilitatea celor care au difuzoare va fi prezentă și acolo.

Alte variante, care de asemenea necesită o sumă mare de bani, sunt renovările cu izolație acustică: un sistem „cutie în cutie”, similar cu cele pe care ar trebui să le folosească barurile și discotecile. Există de asemenea și ferestre izolate fonic, care folosesc sticlă securizată groasă și camere de aer.

Soluțiile oarecum mai accesibile și portabile – zgomotul se produce nu numai în zonele rezidențiale, ci și în spațiile publice – sunt căștile antifonice, căștile cu izolare fonică și dopurile de urechi pentru dormit. Este din ce în ce mai normal ca oamenii să le folosească pentru a dormi, a lucra sau în viața lor de zi cu zi. Redarea sunetelor albe, brune și de ploaie în căști poate crește nivelul de concentrare.

Căștile cu izolare fonică, cu sau fără funcție de anulare a zgomotului, sunt potrivite pentru persoanele cu sindromul Asperger, tulburare de spectru autist, ADHD și pentru cele cu sensibilitate la zgomote puternice. Acestea sunt de asemenea ideale pentru situațiile în care vrem să reducem zgomotul, cum ar fi atunci când studiem, la concerte, în timpul somnului, la teatru, la evenimente și în oricare situație în care zgomotul este prea deranjant.

Muzica, care ar trebui să fie o sursă de plăcere, din moment ce eliberează dopamină în creier, devine ridicol de insuportabilă atunci când se transformă într-o sursă de putere a unora asupra celorlalți. Cine controlează sursa zgomotului controlează sănătatea celor din jurul lor.

Este timpul să nu mai considerăm cultura zgomotului ceva normal. Haideți să fim atenți la cum zgomotul ne afectează mediul înconjurător. Ceva la fel de nesemnificativ ca un semnal sonor repetitiv pe telefonul mobil poate provoca probleme serioase pentru oricine stă lângă persoana respectivă. Haideți să înțelegem că zgomotul poate cauza nu numai pierderea auzului, dar și migrene, frustrare, frica de a veni acasă, disperare și chiar dorința de moarte.