Președintele Turciei Recep Tayyip Erdoğan la o întâlnire a de nivel înalt a Consiliului de cooperare ruso-turcă din Rusia. Fotografie preluată de pe site-ul președintelui Federației Ruse (CC ATTRIBUTION 4.0 INTERNATIONAL).

Deși ipocrizia nu este ceva nou în cadrul politicii globale, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, duce această practică pe culmi noi. El este un ipocrit cu experiență, provocând daune ireparabile reputației sale și intereselor Turciei.

Poziția lui Erdoğan față de războiul din Gaza demonstrează că așchia nu sare departe de trunchi. El dorește ca lumea să creadă că el este susținătorul și protectorul palestinienilor. Din perspectiva sa, cei din Gaza sunt uciși de către o mașinărie de război „răsfățată” și „agresivă” care este pusă în funcțiune de către puterile din Vest, în special de către Statele Unite. Presupusa sa poziție principală de a împiedica Ierusalimul să continue războiul împotriva Hamas se bazează pe trei piloni: refuzul Ankarei de a numi Hamasul drept organizație teroristă și de a-i oferi sprijin material ei și conducerii sale. Pentru el, Hamasul este o mișcare de rezistență, care se chinuie să elibereze ținuturile furate de la palestinieni de către ocupanții israelieni. Ankara le acordă de asemenea cel mai mare ajutor celor din Gaza, fiind pe primul loc în rândul tuturor națiunilor care trimit provizii vitale civililor aflați în mijlocul războiului împotriva Hamas. Într-un final, Turcia s-a implicat ea însăși în procedurile legale împotriva Israelului. Turcia și-a declarat intenția de a se alătura unui proces intentat de către Africa de Sud la Curtea Internațională de Justiție (CIJ), acuzând Israelul de comiterea unui genocid în Gaza.

Având în vedere că Erdoğan este președintele unei țări majoritar musulmane, care este extrem de critică față de acțiunile Israelului îndreptate împotriva Hamasului în Gaza, am putea fi iertați dacă credem că Erdoğan este pur și simplu ecoul sentimentelor poporului său. În special în lumea musulmană, Erdoğan vrea ca oamenii să știe că Turcia este cea mai vocală țară în ceea ce privește condamnarea acțiunilor Israelului, în timp ce multe state arabe – în special cele care au semnat Acordurile Abraham, au ales să păstreze tăcerea. El a folosit o tactică similară împotriva înlăturării președintelui din Egipt, Mohammad Morsi în 2013 de către Abdel Fattah el-Sisi, încurajând oamenii să respingă destituirea forțată din funcție a unui lider ales în mod democratic.

Întreaga poziție a lui Erdoğan este de fațadă, construită pe minciuni și ipocrizie. Dacă acesta chiar crede că Israelul este statul „terorii”, așa cum îl spune el, stat care comite un genocid pe care „ar fi fost gelos chiar și Hitler”, de ce ar menține Ankara relațiile de afaceri cu Israelul? De pe 7 octombrie, comerțul cu Israel este o problemă majoră care a amplificat criticile la adresa lui Erdoğan în țară. Cu o valoare totală a schimburilor comerciale bilaterale de 5,7 miliarde de dolari americani (26.522.157.000 lei) în 2023, Turcia a fost un exportator de mărfuri de top în Israel. Această sumă este chiar și mai importantă atunci când este luat în considerare faptul că Ankara ar fi printre furnizorii principali de bunuri strategice vitale pentru industria de apărare a Israelului. Exporturile însumează oțel în valoare de 1,2 miliarde de dolari americani (4.653.010.000 lei) și vehicule în valoare de 563 de milioane de dolari americani (2.619.644.630 lei). În plus, Turcia a continuat să vândă și alte materiale vitale, de la explozibil și beton până la echipament termic purtat de Forțele de Apărare Israeliene (FAI). Multe elite politice cu interese de afaceri în Israel și care sunt apropiate lui Erdoğan, inclusiv fostul prim-ministru Binali Yildirim și fiul lui Erdoğan, beneficiază de pe urma afacerilor neîntrerupte cu Israelul. 

Intensificarea războiului împotriva Hamasului a avut loc în același timp cu alegerile locale din Turcia din 31 martie. Opoziția politică din țară a expus dedesubturile fragile ale regimului lui Erdoğan și le-a exploatat, aducând rezultate devastatoare. Noul partid islamist al bunăstării (Yeniden Refah-WP), condus de Fatih Erbakan, a făcut apel la alegătorii conservatori care votau în mod normal pentru Partidul pentru Justiție și Dezvoltare (PJD) al lui Erdoğan. Erbakan l-a atacat pe Erdoğan, expunându-i în mod direct legăturile neîntrerupte de afaceri cu Israelul. Susținut de discursuri înflăcărate și de dezvăluiri ale jurnaliștilor în ceea ce privește statisticile comerciale, Erbakan nu a înregistrat nicio mare victorie, dar este posibil ca el să fi contribuit la deturnarea a 7% din voturi la PJD, în timp ce principalul partid de opoziție, Partidul Republican al Poporului (PRP) a înfrânt PJD la nivel național. O mulțime de votanți nemulțumiți probabil l-au pedepsit pe Erdoğan pentru proasta administrare a sistemului economic, afectat de inflația ridicată și prețurile mari de consum. Totuși, nu există nicio îndoială că alegătorii evlavioși sunt foarte nemulțumiți de PJD. 

A fost nevoie să piardă alegerile locale din martie pentru ca Erdoğan să ia în serios ruperea legăturilor comerciale cu statul evreu, deși există speculații conform cărora mărfurile sunt în continuare expediate din Turcia în Israel, cu ajutorul unor țări terțe. Pentru a redobândi credibilitatea în rândul alegătorilor, Ankara a anunțat restricții comerciale împotriva Israelului pe 9 aprilie, restricții ce cuprind 54 de categorii de produse, incluzând fier, oțel, ciment, aluminiu și echipament de construcții. Pe 2 mai, Erdoğan a anunțat suspendarea totală a comerțului cu Israel „până când guvernul israelian va permite un flux neîntrerupt și suficient de ajutor umanitar în Gaza.”

Aceste mișcări ale lui Erdoğan arată două lucruri: că Erdoğan și acoliții săi au fost motivați mai mult de lăcomie decât de principii și că întoarcerea lui împotriva Israelului ar putea avea consecințe. Este posibil ca guvernul israelian să dea Turcia în judecată pentru încălcarea obligațiilor contractuale existente. Membrii Congresului din SUA deja au luat atitudine, semnând și trimițând o scrisoare din partea ambelor partide către administrația Biden, cerându-i Casei Albe să „invoce dispoziții antiboicot în temeiul Legii privind reformarea controlului exporturilor”. Dacă se stabilesc reformele comerțului cu Turcia, atunci este posibil ca multe firme turcești angajate în afaceri cu Israelul să fie afectate de pierderi semnificative de venituri.

Toată această poveste a intensificat prejudiciul pe care ipocrizia alimentată de lăcomia lui Erdoğan îl aduce reputației Turciei la nivel internațional. Aliații europeni ai Turciei privesc această situației cu uimire. La două întâlniri recente, dar în momente diferite, una cu cancelarul german Olaf Scholz (noiembrie 2023) și alta cu prim-ministrul grec Kyriakos Mitsotakis (mai 2024), Erdoğan a admonestat public doi aliați care consideră Hamasul drept o organizație teroristă. În timpul unei conferințe de presă difuzate în direct, Erdoğan a condamnat faptul că Germania a susținut Israelul, remarcând că: „Noi [Turcia] nu îi datorăm Israelului nimic” – o referire clară la trecutul nazist al Germaniei. Având în vedere legăturile Ankarei cu Israelul, manifestările publice care portretizează indignarea morală față de alte state sunt trecute cu vederea și nimeni nu ia Turcia în serios. 

În timp ce decizia de a promova Hamasul poate fi o alegere personală pentru Erdoğan, în mare măsură reprezentativă pentru opiniile musulmanilor din întreaga lume, acesta trece cu vedere un lucru important, și anume că Turcia nu este doar o țară musulmană. Este un membru NATO și o țară care candidează pentru un loc în Uniunea Europeană (UE). Turcia este singura țară din NATO și singura care aspiră să devină membră a UE și care susține Hamasul. Nu este același lucru ca a fi critic față de Israel. Există căi mult mai bune de a critica politicile unei țări, fără a fi în mod evident ipocrit. Se pare că acest gând nu i-a trecut prin minte lui Erdoğan.