Canadianul Ned Flanders. Captură de ecran de pe YouTube.

Articol publicat inițial în 2017 – n.tr.

Global Voices și-a întrebat redactorii: „Care este aspectul cel mai greșit înțeles din țara în care locuiți sau din țara natală?”

Răspunsurile acestora au fost publicate într-o serie de articole care demontează mituri și oferă o perspectivă mai nuanțată despre anumite părți ale lumii. Cel mai nou articol este al redactorului Global Voices în Japonia Nervin Thompson, care își împarte timpul între Japonia și Canada.

„Ești american?” Este întrebarea care mi se pune cel mai des în Japonia.

„O, scuze”, spun eu, „de fapt sunt originar din Canada.” Locuiesc în Japonia din când în când din 1994 încoace. În funcție de situație, este considerat politicos să-ți exprimi interesul cu privire la interlocutorul tău întrebându-l lucruri personale.

„O, Munții Stâncoși, hochei pe gheață, natură”, este răspunsul standard la clarificarea mea. Mulți canadieni ar putea să se simtă deranjați de faptul că sunt confundați cu un american, dar pe mine nu mă deranjează. Acesta este unul dintre motivele pentru care mulți canadieni își pun un steag canadian proeminent pe rucsacuri când călătoresc. Toată lumea adoră canadienii. Americanii, pe de altă parte…

A fost la fel încă de când am început să călătoresc, cu 20 de ani în urmă, înainte de Donald Trump, de invazia în Irak sau de 11 septembrie. Canadienii pun frunze de arțar pe bagaje pentru a se diferenția de verii lor americani.

Noi avem asigurare medicală gratuită! Nu avem arme! Căsătoriile între persoane de același sex sunt legale în Canada din 2005!

Se pare că toată lumea crede că Canada este grozavă. Suntem politicoși. Se pare că spunem „scuze” adesea. Se presupune că acestă țara este percepută ca fiind cea mai tolerantă în privința grupurilor etnice. Nu suntem ca cei de la sud de graniță. Canadienii sunt amabili.

Urăsc asta.

În primul rând, am mulți prieteni americani pe care îi admir mult. Nu m-ar deranja să fiu confundat, de exemplu, cu Johnny din Dallas. Marc din Austin. Adam din San Francisco. Sau Michael din Honolulu.

Apoi, sunt câteva probleme atunci când ești etichetat ca fiind „amabil”. Numărul unu: să ți se spună că ești „amabil” înseamnă în esență să ți se spună că ești plictisitor, aproape la fel ca Ned Flanders, personajul drăguț, amabil, dar foarte incapabil din „Familia Simpson” (care are propria sosie canadiană).

Dacă Canada ar putea fi o țară de Ned Flanderși, ar fi o îmbunătățire, dar problema reală este că persoana amabilă nu are personalitate. Nu există aspecte dure și omul nu ripostează. A fi inofensiv înseamnă a fi neremarcabil și neinteresant, nedemn de atenție. Acesta poate fi un lucru bun dacă vrei să te amesteci în mulțime și să rămâi distant față de ceea ce se întâmplă în jurul tău.

Aș spune că dorința de a rămâne neimplicat și singur este de fapt o caracteristică principală a ceea ce înseamnă să fii canadian. Noi tindem să ne vedem de treaba noastră. Ceea ce străinii văd ca „amabilitate” poate fi de fapt politețe rece. Canadienii nu se implică mult în conversații peste gard cu vecinii. Ne lipsește căldura și deschiderea cu care am ajuns să-i asociez pe prietenii mei americani.

Din fericire pentru noi (și pentru restul lumii), Justin Trudeau a apărut în peisaj pentru a-i face pe canadieni mai mult decât doar amabili: prim-ministrul nostru a făcut țara nostră sexi într-un sens bun.

This meme. ?? @JustinTrudeau pic.twitter.com/032pEqOhQm

— Hedieh Attai (@lovehedieh) May 7, 2017

Această memă.

Pe fotografie scrie: „Bună fetițo, îți voi acoperi condiția preexistentă.”

Înalt, frumos, atletic și susținător al feminismului, JT a transformat Canada cunoscută pentru puțin mai mult decât hochei pe gheață și lapte vândut în pungi de plastic,
într-un bastion al toleranței și un refugiu de problemele lumii.

Într-adevăr, după ce a fost ales în octombrie 2015, Trudeau a schimbat tonul discursului din Canada cu 180 de grade. După o campanie electorală în care oponentul său conservator a propus interzicerea vălului musulman numit niquab, Trudeau a făcut imediat selfie-uri cu canadieni musulmani din stația de metro de la Montreal.

Apoi, guvernul Trudeau a promis solemn să aducă 25.000 de refugiați în Canada în doar câteva luni, după ce guvernul anterior nu luase o decizie asupra acordării de ajutoare în contextul crizei refugiaților. Planul pentru refugiați al guvernului Trudeau a avut mai mult sau mai puțin succes până acum.

Așadar, în 2017, mulțumită adulației internaționale și sex-appealului proaspăt descoperit, canadienii au început să se simtă mai mult decât doar amabili. Suntem la modă, extraordinari și toleranți. Dar chiar așa să fie?

Mitul „canadianului amabil” împiedică canadienii din a aborda cu adevărat unele dintre problemele noastre fundamentale care nu vor dispărea curând. Aproape 20% dintre copiii din Canada trăiesc în sărăcie, la fel ca aproape jumătate dintre copiii din țările dezvoltate. Există o criză a locuințelor în Canada, acompaniată de o criză a celor care trăiesc pe străzi. Canadienii sunt pe primul loc în lume în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră pe cap de locuitor.

Sigur că fiecare țară are problemele sale, și în plus, sunt o mulțime de lucruri extraordinare legate de Canada. (Personal, îmi place gama uimitoare de berării artizanale din British Columbia și „scena muzicală creată de artiștii înșiși” din Montreal, de exemplu.)

Dar ajunge cu eticheta de „amabilitate”. Este o scuză pentru Canada și ne împiedică să atingem adevărata măreție ca țară.