Ilustrație realizată de Melissa Vida pentru Global Voices reprezentând simbolul Guatemalei, pasărea quetzal și simbolul Palestinei, pepenele roșu.

Acest articol a fost scris de Sussan García pentru ContraCorriente. A fost republicat și editat de Global Voices în baza unui acord media.

Aceste ultime luni au expus mai în detaliu farsa ordinii mondiale „din Vest” în care trăim. Statul Israel a ucis peste 30.000 de palestinieni, cu susținerea „democrațiilor” din America de Nord și Europa, în timp ce oamenii din lumea întreagă sunt martori la masacrele nesfârșite și dezumanizarea transmise în direct pe platformele de socializare. Suntem martori la crearea coalițiilor internaționale care sunt formate în jurul colonizatorului și a celui colonizat, în timp ce comunitățile asuprite din jurul lumii se identifică cu dezumanizarea discursurilor anistorice, cu fascismul, negarea, genocidului și teroarea de care au parte palestinienii aflați la mila Israelului și a Statelor Unite.

Timp de decenii întregi, Israelul, în parteneriat cu și în calitate de reprezentant al Statelor Unite, a sprijinit, înarmat și antrenat dictatori fasciști violenți în America Centrală. Ei au suprimat în mod activ procesele democratice și au acționat împotriva rezistenței din America Centrală, care este în mod similar considerată drept „teroristă”. Deși Israelul a strămutat, curățat etnic și masacrat palestinienii în țările acestora de origine, această țară continuă să-și distribuie tehnologiile „testate în luptă” în America Centrală prin intermediul parteneriatelor militare și de informații și prin exporturile de arme. Lupta de eliberare a palestinienilor este așadar strâns legată de cea din America Centrală, ambele având scopul de a pune capăt mașinăriei de război israeliene, imperialismului Statelor Unite, care o conduce, și ordinii mondiale violente care permite existența acestuia.

La fel cum Statele Unite trimit fonduri, arme și soldați către Israel și alte guverne fasciste, Israelul este o extensie a mașinăriei de război americane. În timpul Războiului Rece, Statele Unite au fost unul dintre principalii furnizori de arme, fonduri și instruire pentru regimurile fasciste din El Salvador, Guatemala și Honduras. În timp ce atrocitățile comise de aceste guverne au devenit prea evidente, li s-a interzis în mod legal în 1974 Statelor Unite să le sprijine în continuare și i s-a impus Israelului să continue să facă acest lucru.

În El Salvador, Israelul a furnizat 83% dintre armele disponibile între 1975 și 1979 și a luat parte la instruirea Agenției Naționale de Securitate din El Salvador (ANSES), poliția secretă, care ulterior a pus bazele infamului pluton de execuție care a ucis zeci de mii de civili. În ceea ce privește instruirea și tehnologia oferită de Israel, s-a pus accentul pe lupta împotriva insurgenților și pe supravegherea trupelor de gherilă. O astfel de tehnologie a fost sistemul computerizat care a furnizat o listă de nume pentru plutoanele de execuție de dreapta, folosite atât în Guatemala, cât și în El Salvador. Colonelul Sigifredo Ochoa Perez, un actor principal care a intensificat războiul de luptă împotriva insurgenților, a spus că își dorea ca armata din El Salvador să urmeze „modelul Israelului” în ceea ce privește sprijinul venit din partea Nicaraguei pentru gherilele din El Salvador; astfel, el a considerat Nicaragua drept „Libanul din America Centrală”.

Nicaragua, în urma Revoluției din țară, un coșmar anticomunist și o poveste de succes pentru revoluționarii din zonă, a fost ținta Statelor Unite, Israelului și a liderilor de dreapta din America Centrală. În trecut, relația dintre Nicaragua și Israel a fost una amiabilă, aceasta precedând existența Israelului ca stat. Dictatorul Anastasio Somoza Garcia a adus agenți membri ai Hagana, o organizație paramilitară sionistă care urma să fie incorporată în armata israeliană, cu acoperirea diplomatică necesară pentru achiziționarea de arme în Europa. Până în anii '70, Israelul s-a făcut responsabil de 98% din importurile de arme din Nicaragua. Odată ce Revoluția din Nicaragua a dus la  înlăturarea cu succes a lui Somoza de la putere, Israelul a intervenit pentru a înarma și instrui grupurile Contras de-a lungul anilor '80 în Costa Rica și Honduras, aflate în alianță cu SUA, scopul fiind de a răsturna guvernul din Nicaragua și de a-l înlocui cu un guvern anticomunist de extremă dreaptă. Programele de colonizare israeliană menite să izoleze Nicaragua au complementat aceste eforturi, ducând la crearea de așezări ale fermierilor anticomuniști de-a lungul graniței Nicaragua-Costa Rica; aceeași abordare a fost folosită de Israel de-a lungul granițelor sale, în special în Liban.

În Guatemala, Efraín Ríos Montt, un general militar care a orchestrat lovitura de stat din 1982 pentru a deveni președinte, a recunoscut rolul instrumental pe care a avut-o instruirea israeliană în succesul său; șeful personalului său a declarat că „soldatul israelian este modelul soldaților noștri”. Ríos Montt și-a modelat de asemenea strategia agrară de luptă împotriva insurgenților în zonele muntoase „Beans and Bullets” (Fasole și Gloanțe) după programul israelian Nahal, care antrenează soldații în tehnici agricole pentru a înființa și extinde așezările de frontieră. Anii în care Ríos Montt a fost la putere sunt considerați drept cei mai sângeroși ani ai conflictului armat, iar acesta a fost condamnat pentru genocid împotriva grupurilor indigene de către tribunalele din Guatemala în 2013.

În ziua de astăzi, Israelul instruiește ofițerii de poliție din Belize și Panama, cel din urmă program fiind supus unor critici deosebit de dure în 2021 după ce fotografii din timpul instruirii au fost publicate de către Poliția Națională din Panama și de Camera de Comerț Israeliană, arătând cum un bărbat avea arma îndreptată către o imagine cu o persoană înarmată care purta un keffiyeh palestinian. Comitetul de solidaritate cu Palestina din Panama a criticat evenimentul, pe motiv că promova rasismul și violența și i-a cerut guvernului să nu mai permită astfel de „intervenții” din partea Israelului. Panama, o cunoscută susținătoare a Israelului și un pilon de încredere al politicii SUA din regiune, îi oferă în continuare sprijinul Israelului și neagă oficial suferința palestinienilor. Așa cum Panama a primit amenințări oficiale de a menține țara pe liniile stabilite, Belize a avut de a face cu amenințări publice din partea Israelului conform cărora va scădea numărul de turiști israelieni și vor fi mai puține investiții din partea investitorilor sioniști, amenințări făcute după ce țara a anunțat suspendarea relațiilor diplomatice cu Israelul în noiembrie 2023.

Ascensiunea sionismului creștin a oferit mijloacele culturale și religioase de a obține sprijin în America Centrală, mișcare înrădăcinată chiar și în ideile președintelui din El Salvador de origine palestiniană, Nayyib Bukele. Înainte să fie președinte și primar în San Salvador, Bukele a făcut o vizită sponsorizată de Israel în Ierusalim, în timpul căreia a întâlnit primarii din Tel Aviv și Ierusalim, a fost declarat drept „un prieten al Israelului” de către Ierusalim și s-a rugat la Zidul Plângerii.

Tehnologia și armele israeliene sunt bazele mișcărilor alarmante neconstituționale și incriminatoare ale președintelui din El Salvador. Bukele a folosit programul spion Pegasus pentru a supraveghea și a urmări ilegal jurnaliștii critici la adresa sa, program dezvoltat de fostul ofițer de informații și militar Yaniv David Zangilevitch și distribuit în America Latină de către Mosad, agenția de informații israeliană. Pegasus a fost cercetat pentru folosirea sa de către guverne pentru a comite încălcări ale drepturilor omului prin intermediul supravegherii ilegale a politicienilor, dizidenților și a jurnaliștilor.

În ceea ce privește comentariile rare ale lui Bukele în care își exprimă mândria față de rădăcinile sale palestiniene și în care promovează tehnologia și afacerile ca fiind calea spre o posibilă națiune, academicianul și autorul Yousef Aljamal a spus: „Pentru Bukele, Palestina e doar o amintire îndepărtată. El face parte dintr-un sistem politic care vrea să fie în concordanță cu extrema dreaptă, să aibă legături strânse cu Israelul, să îmbunătățească relația cu celelalte guverne de dreapta din America Latină și să aibă legături strânse cu Statele Unite.”

În țări ca Honduras și El Salvador, palestinienii „constituie de mult o elită economică, deseori caracterizată prin conservatorism politic”. Pentru ei, revoluționarii palestinieni „se aseamănă periculos de mult cu mișcările de gherilă din America Latină”, făcând ca Bukele să fie parte mai degrabă din tradiție decât din neobișnuit. În urma zilei de 7 octombrie, Bukele s-a grăbit să condamne ferm Hamasul, a declarat că acesta nu reprezintă palestinienii și a pledat pentru eliminarea acestuia. El i-a comparat cu membrii bandei MS-13, care sunt principala țintă a campaniei sale împotriva violenței bandelor și a criminalității, ceea ce a condus la închiderea a mai mult de 70.000 de persoane fără ca acestea să aibă parte de un proces corespunzător. Eforturile lui au fost criticate de către comunitate și grupurile care militează pentru drepturile omului, care susțin că acestea vizează jurnaliști, activiști și alte grupuri critice față de el.

În America Centrală, o astfel de „palestinizare” a anumitor grupuri nu este nouă, adică grupurile de rezistență și disidență aflate sub regimurile fasciste violente sunt caracterizate drept amenințări la adresa securității naționale și drept teroriste. În ceea ce privește strategia militară de a viza grupurile de gherilă din 1971, președintele din Guatemala, Carlos Arana, a spus, „Dacă e nevoie să transformăm țara într-un cimitir pentru a fi pace, nu voi ezita să fac acest lucru”, păstrând aceeași retorică înspăimântătoare pe care oficialii israelieni au exprimat-o recent și declarația făcută de Națiunile Unite conform căreia Gaza a devenit un „cimitir al copiilor”. Aceste două proiecte de genocid din Guatemala și Palestina nu s-ar fi putut desfășura fără sprijinul Statelor Unite. America Centrală se află de mult timp sub dominația intereselor Statelor Unite, la fel cum este și Palestina. Așa cum a declarat de mai multe ori președintele actual al SUA, Joe Biden: „ Dacă nu exista Israelul, ar fi trebuit să inventăm noi Israelul… pentru a ne proteja interesele în regiune”. Aceasta este o linie pe care o urmează politica externă a SUA pentru a deține controlul în lume, una la care a fost supusă America Centrală de când a fost declarată Doctrina Monroe acum 200 de ani.

Alianța dintre Statele Unite și Israel nu a venit de la sine; a fost una care s-a format în urma războiului din 1967, când Statele Unite a considerat pentru prima dată Israelul ca fiind un aliat puternic în Orientul Mijlociu. Aceasta s-a transformat într-o colaborare imperialistă deplină între cele două țări în întreaga lume. Așadar, atâta timp cât Palestina este supusă terorii israeliene, amplificate de SUA, America Centrală se supune aceleiași terori, transmisă pur și simplu și „testată în luptă”. Înseamnă că ordinea mondială internațională dominată de organismele și alianțele imperialiste supranaționale este în desfășurare, permițând și încurajând existența a astfel de proiecte.

Cei din America Centrală care fac eforturi de eliberare trebuie să se implice în sprijinirea luptei și a rezistenței palestiniene; trebuie să condamnăm sionismul, apartheidul și toate ideologiile coloniale; și trebuie să ne încurajăm comunitățile, instituțiile și guvernele să facă la fel. Așa cum a spus Martin Luther King Jr.: „O nedreptate făcută oriunde este o amenințare la adresa dreptății de pretutindeni.” De asemenea, trebuie să luăm exemplul Palestinei care ne scapă de iluziile, de frică și de politica de respectabilitate care continuă să ne limiteze practicile și să le folosească pentru lupta de eliberare a tuturor, peste tot – de la America Centrală la Palestina și așa mai departe.