Diverse tipuri de ceaiuri preferate în Jamaica. Foto de Emma Lewis, folosită cu permisiune.

Ceaiul este o parte semnificativă din cultura jamaicană — și nu doar deoarece se știe că foștii săi coloniști beau foarte mult ceai. Da, potolește setea în zilele toride. Da, este „bun pentru tine”, dar îi și leagă pe jamaicani de strămoșii lor.

Jamaicanii numesc „bush tea” ceaiul din plante care se bea pentru sănătate, dar mulți îl beau și de plăcere. Acesta este adânc înrădăcinat în tradiția și istoria jamaicană, inclusiv în moștenirea sa africană. „Bush” înseamnă sat, iar servirea ceaiului tradițional „bush tea” rămâne ceva obișnuit în zonele rurale. Este, de asemenea, un obicei care este transmis de la o generație la alta, așa cum se poate vedea din versurile cântecului popular numit „Elena”:

Elena an her mumma go a grung
Elena start cry fe her belly
Go home, Elena, go home, Elena
Go bwile cerasee fey u belly

Elena și mama ei merg spre pământul lor
Elena începe să plângă că o doare burta
Du-te acasă, Elena, du-te acasă, Elena
Du-te și fierbe cerasee pentru burtă

Cerasee (Momordica charantia), numită și pepene amar este o viță tropicală obișnuită folosită pe scară largă drept „bush tea”. Ceaiul făcut din ea este foarte amar. Deși el este adesea folosit pentru afecțiuni stomacale, ca durerea de burtică a săracei Elena, se crede că este benefic în reducerea zahărului din sânge și a tensiunii arteriale, atât diabetul, cât și hipertensiunea fiind afecțiuni cronice foarte frecvente în Jamaica.

Ghimbirul și turmericul, două plante rădăcinoase care sunt înrudite, se cultivă în zonele mai răcoroase de pe insulă. Deși ambele sunt folosite ca ingrediente pentru gătit, acestea sunt adesea fierte și pentru ceai, de obicei nu în formă de praf, ci mai degrabă sunt rase și fierte pe sobă.

Pentru Susan Goffe, activistă jamaicană a drepturilor omului și iubitoare de ceai, aceste rădăcinoase aromatice reprezintă baza pentru două dintre ceaiurile sale preferate. Ea zdrobește o bucată de rădăcină de turmeric și o pune în cana cu ceai pe care o bea atunci:

I love the smell and flavour and it also has a lovely colour. But I do drink this also for its medicinal properties. They say it has anti-inflammatory, antioxidant and cancer reducing properties.

Îi ador mirosul și gustul și are și o culoare frumoasă. Dar îl beau și pentru proprietățile sale medicinale. Se spune că are proprietăți antiinflamatorii și antioxidante și că reduce riscul de cancer.

Ghimbirul este un ingredient popular în bucătăria jamaicană și poate fi lăsat să fermenteze la soare pentru a face cea mai tare bere de ghimbir văzută vreodată. Este cunoscut pentru că poate ameliora indigestia și afecțiunile stomacului, dar este și o băutură caldă populară.

Alte ceaiuri tradiționale jamaicane au legături directe cu moștenirea africană a țării. Bissy (nucile kola), de exemplu, joacă un rol important în tradiția și spiritualitatea poporului igbo din Nigeria. Ceremonia nucii kola este descrisă pe scurt în apreciatul roman al lui Chinua Achebe, Things Fall Apart („Lucrurile se destramă”). Nuca kola a fost adusă ca sămânță de popoarele înrobite din Africa de Vest în timpul drumului sclavilor. Ceaiul se bea adesea atunci când cineva s-ar putea să fi mâncat ceva rău sau stricat. Acesta conține și cofeină, deci este considerat un energizant eficient.

În limba twi, nuca kola se numește bisè, iar în ewe, bisi, după cum este explicat în această postare pe X:

What do you call kola nut in your local language?

Ewe’s call it Bisi pic.twitter.com/LMgF0QT4zp

— The Ghanaian Farmer (@EnyonamManye) March 24, 2024

Cum numiți nuca kola în limba voastră?

Vorbitorii de ewe o numesc bisi.

Revenind în Jamaica, Goffe își amintește: „Bunica mea se asigura mereu că aveam bissy cu mine când plecam la facultate” — în caz că aveam nevoie.

În față avem Nunnun Baazley (Busuioc Sfânt), iar în spate Buruiana Spiritului (Chadon Beni) crește și ea în ghiveciuri. Foto de Velma Pollard, folosită cu permisiune.

Există legături între ceai și tradițiile hinduse. Autoarea, poeta și profesoara pensionară Velma Pollard a spus pentru Global Voices pe WhatsApp:

‘Nunnu Baazley,’ my favourite from childhood, turned out when I reached Trinidad and Guyana to be Tulsi or Holy Basil growing at the base of Hindu prayer flag poles. Eventually, I got it to grow in pots in my herb area and supplement with more exotic tea bags from the Health Food Shop. I like ‘Tulsi Masala Chai’ and ‘Tulsi Tumeric Ginger.’

Memories of my grandmother though, come with night snack of hot sweet Fever Grass tea and homemade bread. That aroma [is] to die for! Now I combine it with mint and remember my late Trinidadian friend who introduced me to the combination.

By the way, Nunnu Baazley/Tulsi turned up as ‘Nunum’ in a Ghanaian text on healing herbs.

Nunnu Baazley, preferatul meu din copilărie, care atunci când am ajuns în Trinidad și Guyana, s-a dovedit a fi Tulsi sau Busuioc Sfânt care crește la baza steagurilor de rugăciune. Într-un final, am reușit să-l fac să crească în ghiveciuri din zona mea cu plante și am adăugat mai multe pliculețe de ceai mai exotic de la magazinul Health Food Shop. Îmi plac ceaiurile Tulsi Masala Chai și Tulsi Tumeric Ginger.

Amintirile cu bunica mea îmi revin odată cu o gustare nocturnă fierbinte de ceai de lemon grass și pâine făcută în casă. Mor după acea aromă! Acum o combin cu mentă și îmi amintesc de prietenul meu trinidadian răposat care mi-a spus de această combinație.

Apropo, Nunnu Baazley/Tulsi a apărut ca «Nunum» într-un text din Ghana despre plantele medicinale.

Ea menționează că a început să adore și „buruiana spiritului” sau „chadon beni” de pe vremea în care se afla în Trinidad. În Puerto Rico se numește culantro și miroase a coriandru. Autoarea știa că „buruiana spiritului” este „bună pentru copii bolnavi”.

Așadar, care este ceaiul preferat al jamaicanilor? Fiecare jamaican pe care îl întrebi s-ar putea să-ți dea alt răspuns, dar este destul de probabil ca ceaiul de mentă să fie în fruntea listei. Aceasta este o altă plantă care se poate cultiva ușor în ghiveci și este prezentă în majoritatea gospodăriilor și locurilor de muncă din Jamaica.

Goffe preferă lemon grass (iarbă de lămâie) sau fever grass (iarbă de febră), așa cum i se spune de obicei în Jamaica, pur și simplu datorită aromei și gustului său delicios. Aceasta culege o frunză de lemon grass din grădina sa – această plantă crește destul de ușor – o înmoaie în apă fierbinte și o bea neîndulcită.

Interesant este faptul că orice fel de băutură fierbinte este numită în mod tradițional „ceai” în Jamaica. Ceaiul de pește, de exemplu, este un fel de bulion care se bea dintr-o ceașcă.

Ca să cităm unul dintre cele mai cunoscute cântece populare din Jamaica, „Mango Time”:

Mi nuh drink coffee tea, mango time,
Care how nice it may be, mango time.
At di height of the mango crop;
When di fruit dem a ripe an drop,
Wash yuh pot, turn dem down mango time.

Nu beau ceai de cafea în timpul sezonului de mango,
Oricât de bun ar fi, e sezonul de mango
În perioada de vârf a recoltei de mango;
Când fructele sunt coapte și cad,
Spală-ți oalele, întoarce-le cu susul în jos, e sezonul de mango.

Deși poate părea puțin derutant, cântecul — o odă adusă diferitelor tipuri de mango  —descrie chiar și cafeaua ca fiind „ceai de cafea!”