Vas de ceai făcut manual de un artist ceramic ceh. Foto de Filip Noubel, folosită cu permisiune.

În Cehia, ceaiul se bea în locuri publice numite „čajovna” (pronunțat ceaiovna) — un cuvânt care înseamnă „ceainărie”. Dar čajovna este mai mult decât un cuvânt: este un mod de reinterpretare a culturii ceaiului și de a o transforma într-un spațiu accesibil pentru a socializa și a savura tot felul de ceaiuri și alte băuturi calde și reci.

Potrivit istoriei literare, cuvântul „čaj”(ceai în cehă) apare la începutul secolului 18, în același timp cu „káva” (cafea), pe vremea când teritoriile cehilor făceau parte din Monarhia Habsburgică. Una dintre primele ceainării cehe cunoscute este probabil Jokohama čajovna (ceainăria Yokohama) înființată de Josef Hloucha, un călător și expert în Japonia din secolul 19, care a deschis localul în centrul orașului Praga, în pivnița emblematicului Palat Lucerna. În timpul Primei Republici Cehoslovace (1918-1939), ceaiul a devenit disponibil pe scară largă unor mari segmente de populație. Multe filme alb-negru și publicitatea din presa scrisă de la acea vreme stau mărturie popularității ceaiului, în mare parte a ceaiului negru, ca fiind o băutură la modă și accesibilă, având în vedere iernile lungi și reci din această parte a lumii.

Cultura ceaiului s-a dezvoltat și datorită migrației masive din Imperiul Rus, care s-a prăbușit după 1917. Atunci, ruși, ucrainieni, belaruși, dar și tătari și alte națiuni din Imperiul Țarist au găsit refugiu în Cehoslovacia și au făcut ca obiceiul de a bea ceai în spații publice să devină și mai popular în centre urbane precum Praga sau Brno.

După preluarea puterii de către comuniști în Cehoslovacia (1948) și alinierea cu Moscova, au fost introduse noi tipuri de ceai pe piață, inclusiv ceai verde din Georgia sovietică. Ceaiul era băut în principal în public la cafenele, dar mai existau și câteva ceainării cehe, precum faimoasa Modrá čajovna (ceainărie Albastră), care s-a deschis în Praga în 1985. Pe măsură ce relațiile politice cu India au devenit mai apropiate în timpul Războiului Rece, ceaiul negru indian a apărut și el pe piață. Mai târziu, venirea studenților și muncitorilor vietnamezi în anii 1960 a adus ceaiul vietnamez, dar acesta era consumat în principal de vietnamezi.

Curtea unei ceainării din Piața Wenceslas, principala piață din Praga. Foto de Filip Noubel, folosită cu permisiune.

Lucrurile au luat o întorsătură dramatică în 1989, după revoluția de catifea care a dus la sfârșitul comunismul și la sfârșitul atât al interdicțiilor de călătorie, cât și al monopolului statului asupra bunurilor. Cehii au început să călătorească pe tot continentul asiatic și să stabilească legături personale cu producători de ceai din Asia de Sud și de Est. Mulți dintre ei și-au deschis ceainării, fie importând direct din Asia, fie cumpărând diverse ceaiuri de la distribuitori din țară și din Europa. Această schimbare economică a schimbat și situația consumatorilor care puteau dintr-odată să aleagă din zeci de ceaiuri de înaltă calitate de toate culorile și de toate felurile.

În ziua de azi, se crede că Cehia este una dintre țările cu cel mai mare număr de ceainării pe cap de locuitor, susține acest pasaj de pe Wikipedia:

K únoru 2020 bylo v České republice nejméně 199 čajoven, což odpovídá koncentraci 1,89 čajovny na 100 tisíc obyvatel.Podle Aleše Juřiny jde o největší koncentraci čajoven na světě. 

În februarie 2020, erau cel puțin 199 de ceainării în Cehia, ceea ce înseamnă 1.89 ceainării la 100.000 de locuitori. Potrivit lui Aleš Juřina, acesta este cel mai mare număr de ceainării per capita din lume.

În mod surprinzător, chiar dacă în Cehia nu se cultivă ceai, o ceainărie cehă a devenit o marcă internațională de ceai și de ceainării, fiind prezentă în toată Europa și SUA. De asemenea, în Cehia, are loc regulat un festival de ceai numit Čajomír. Acesta se desfășoară în Praga și în alte orașe, unde vânzătorii și cunoscătorii de ceai se strâng pentru a degusta ceai într-un sfârșit de săptămână.

Obiecte de ceramică artizanale pentru ceai făcute în Cehia. Foto de Filip Noubel, folosită cu permisiune.

Ce este o čajovna?

Unele ceainării au chiar și șeminee, care sunt atractive în special în lungul anotimp de iarnă. Foto de Filip Noubel, folosită cu permisiune.

În mod normal, o ceainărie cehă este un loc relativ mic dedicat savurării ceaiului și a altor băuturi asociate. Adesea, dar nu întotdeauna, aceasta se află în pivniță, dacă este într-o zonă urbană dens populată, dar poate fi construită și în jurul unei grădini interioare în orașele mici. Se oferă o varietate foarte mare de ceaiuri, inclusiv ceai negru, verde, pu’er, ceaiuri parfumate, ceaiuri din plante din toată Asia, dar și din Africa (rooibos), America Latină (mate) sau din Europa (ceaiuri din plante). Prețurile sunt de obicei accesibile, multe ceaiuri fiind oferite cu două sau trei reumpleri de apă fierbinte. Filozofia este acea că savurarea ceaiului reprezintă o oportunitate de a încetini din graba cotidiană, de a vorbi cu prietenii sau de a citi o carte, și s-ar putea ca un client să stea câteva ore acolo, dacă nu mai mult. Mulți clienți vin regulat la aceeași ceainărie preferată de zeci de ani, astfel locul se transformă într-un centru de interacțiune socială, unde oameni își împărtășesc noutăți și evenimente din viața personală. În unele ceainării se pot juca cărți sau jocuri de societate, ceea ce duce la o atmosferă relaxată. Clienții cu laptopuri nu sunt de obicei bine veniți deoarece ceainăria cehă întruchipează noțiunea de a încetini din graba cotidiană.

Pentru a afla mai multe despre mate, citește și Yerba mate: ceaiul indigen din America de Sud, din Paraguay până în Siria

Ceanăria U Zlatého kohouta din centrul capitalei cehe, neschimbată de la deschiderea sa la mijlocul anilor 1990. Foto de Filip Noubel, folosită cu permisiune.

 Majoritatea ceainăriilor cehe au o interpretare proprie a Asiei, care își are adesea rădăcinile în poveștile orientale despre călătorii și etnologii care au adus pentru prima dată ceaiul în cultura cehă. Acestea au creat și o anume reprezentare a diferitelor culturi și tradiții asiatice. Acest lucru se reflectă adesea în numele ceaiurilor din meniuri, dar și în decorațiunile interioare. Și în ziua de azi, subiectul conversațiilor iubitorilor de ceai se învârte în jurul întoarcerii dintr-o altă excursie în Japonia sau Nepal, Yunnan sau Sri Lanka. O altă caracteristică a ceainăriilor cehe este aceea că vând adesea obiecte de ceramică pentru ceai din Cehia și din Asia, atât artizanale cât și făcute în serie, precum vase sau ceainice.

Două băuturi probabil emblematice care sunt destul de specifice culturii ceaiului din Cehia sunt ceaiul ca berea și ceea ce se numește šípkový čaj. Ceaiul ca berea este în general o infuzie rece de ceai Darjeeling cu spumă pe deasupra, așa în cât arată ca o halbă de bere, dar este cu siguranță ceai. Celălalt tip este de fapt ceai de măceș care are culoarea roșie ca sângele și care poate fi fierbinte sau rece.

Recent, au apărut în Praga barurile care servesc ceai cu bule, dar sunt total diferite de ceainăriile cehe, deoarece vizează mai mult turiștii sau tinerii hipsteri. Acestea reprezintă alt tip de cultură a ceaiului și alte obiceiuri, mai centrate pe noțiunile de mâncare/băutură la pachet și fast food.

Pentru a afla mai multe, citește rubrica noastră specială: Plăcerile și controversele ceaiului