O stație de metrou pariziană. Fotografie de Kelvik Pineda, folosită cu permisiunea autorului.

Fie că este forțată sau nu, nu putem nega faptul că migrația cauzează diferite feluri de afecțiuni nu doar migranților, dar și familiilor, prietenilor și cunoștințelor pe care aceștia îi lasă în urmă. Mulți dintre noi știu, sau mai degrabă învață cum să facă față provocărilor multiple ale acestui fenomen. În caz contrar, circumstanțele noastre ne forțează să dăm prioritate supraviețuirii, nu emoțiilor.

Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, accesele de dor de casă îi copleșesc adesea pe migranți într-o măsură mai mică sau mai mare. Aceste sentimente sunt provocate de zile importante care aduc nostalgie, mesaje, postări pe platformele de socializare și chiar și de climatul social din țara în care aceștia locuiesc.

În cazul meu, ceea ce m-a făcut să mă gândesc la toate aceste lucruri și să-mi aduc aminte de viața mea de dinaintea plecării din Nicaragua a fost faptul că am realizat că au trecut mai bine de cinci ani de atunci. În acel moment, emoțiile m-au copleșit. Acestea nu au fost toate negative, dar au fost legate de felul în care m-am simțit când am plecat, ceea ce m-a făcut să retrăiesc suferința cauzată de migrație.

Psihiatrul spaniol Joseba Achotegui susține că suferința cauzată de migrație sau doliul migratoriu are caracteristici specifice care îl face diferit de doliul convențional, ca atunci când pierdem pe cineva drag, de exemplu. Una din caracteristicile sale uimitoare este multiplicitatea sa. Persoana care suferă de acest tip de doliu suferă mai multe pierderi dintr-o singură cauză, și anume migrația.

Impactul doliului migratoriu asupra sănătății oamenilor

Doliul migratoriu nu trebuie considerat ca fiind sinonim cu migrația. Achotegui atrage atenția că „acest lucru ar însemna negarea existenței numeroaselor aspecte pozitive ale migrației și beneficiile sale”. Plecarea în străinătate poate avea și multe avantaje: noi oportunități de carieră, condiții de studiu mai bune, o situație financiară mai bună a familiei, dar și ceva ce la care adesea nu ne gândim pentru că ni se pare normal, și anume faptul că suntem în viață.

Acestea fiind spuse, nu putem ignora faptul că migrația se asociază adesea cu multipli factori de stres. În 1973, endocrinologul Hans Selye definește stresul ca fiind „răspunsul nespecific al corpului la orice solicitare la care este supus”. Dar în ce fel afectează stresul sănătatea oamenilor?

În 2001, Maddock and Pariante au au propus ipoteza conform căreia „stresul ar putea provoca eliberarea de citokine pro-inflamatorii. Acest lucru determină modificări hormonale și comportamentale (comportament de boală)”. Considerând stresul psihologic ca un proces patopsihologic, eliberarea de citokine, împreună cu alți factori, este implicată în schimbări degenerative și în reducerea neuroplasticității.

Printre aceste condiții se numără implicarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (HPA), care reprezintă principalul mecanism de răspuns la stres. Această axă se termină cu eliberarea de hormoni în sânge, dintre care unul este renumitul „hormon al stresului”, cortizolul.

Potrivit Tratatului de fiziologie al lui Best și Taylor, unele dintre efectele cortizolului asupra sănătății sunt:

• În ceea ce privește circulația, cortizolul cauzează tensiune arterială ridicată.
• În ceea ce privește oasele, scăderea absorbției de calciu și creșterea secreției prin mecanismele intestinale și renale determină o osteopenie accentuată (reducerea densității osoase).
• În cazuri severe precum sindromul Cushing, poate cauza stări de depresie, euforie și chiar manie.

În general, toate acestea reprezintă o consecință directă a unor nivele crescute ale acestui hormon pe o perioadă lungă de timp. Dar cortizolul joacă de asemenea un rol crucial în adaptarea la stres și are funcții antiinflamatorii, cardiovasculare, metabolice și de reglare a imunității.

Dacă suferim de doliul migratoriu sau avem parte de stres constant din cauză că ceva din preajma noastră ne declanșează suferința, nu înseamnă neapărat că vom suferi de vreo boală gravă legată de aceasta. Așadar, ca migranți, este crucial să ne amintim că circumstanțele fiecăruia sunt diferite. Condițiile în care migrăm și modul în care evoluează viețile noastre sunt, de asemenea, diferite.

Deprate de a fi alarmat și fatalist, acest articol are ca scop să ne amintească faptul că stresul pe care îl simțim ca migranți și impactul său emoțional sunt strâns legate de impactul său asupra corpului. Așadar, nu ar trebui să trivializăm problemele de sănătate pe care le avem acum și pe care probabil nu le-am avut înainte de a migra.

Putem preveni doliul migratoriu?

Acum câțiva ani, am intervievat împreună cu un prieten niște oameni exilați din Nicaragua pentru podcastul meu numit La Guarida del Oso (Bârlogul Ursului). În  aceste interviuri, am avut parte de diferite opinii asupra incidentelor din Nicaragua din aprilie 2018. Intervievații au mai povestit și despre experiențele lor legate de faptul că au fost forțați să plece și să se descurce în noile lor realități și așa mai departe. În cadrul acestor discuții am avut și câteva momente de reflecție despre cum fiecare om își creează propriul concept de patrie și ce le lipsește legat de aceasta. Dorul de casă ne poate copleși adesea din cauza mai multor factori precum mâncarea, rudele, prietenii, animalele de companie, obiectele personale și activitățile zilnice.

Va exista mereu ceva care ne va provoca cumva dorul de casă, o amintire și sentimente neplăcute legate de viețile noastre când eram acasă. Trebuie să simțim aceste emoții, cel puțin așa cred eu, deoarece sunt adânc înrădăcinate în realitatea faptului că suntem ființe umane capabile să depășească provocări semnificative, cum ar fi părăsirea zonei noastre de confort, lăsând în urmă cercul de prieteni, familia mâncarea și chiar și limba noastră.

Nu avem cum să nu simțim această suferință. Dar putem face ceva pentru a ne asigura că impactul său emoțional temporar nu devine o problemă de sănătate cronică pe care nu o putem controla mai încolo.

Într-o notă mai personală, te încurajez să faci activitate fizică atunci când timpul îți permite. Încearcă să recreezi un sentiment de comunitate petrecând timp cu oameni noi și fii deschis la noi experiențe gastronomice și schimburi culturale cu oameni interesați să afle mai multe despre cultura ta. Dar cel mai important, nu te simți vinovat de emoțiile tale sau de deciziile pe care le-ai luat și care te-au adus în această nouă realitate, în altă țară cu oameni complet diferiți. La urma urmei, migrația riscă să ne separe de identitatea nostră, iar toți acești factori contribuie la acest lucru.