„Știi că fiica ta va avea și ea copii, și Doamne ajută să nu ajungă în aceeași situație ca mine”, se dă Kamila la amantul ei Kairat în filmul Tokal.

Următorul articol face parte din proiectul Global Voices „Pierduți în traducere în Asia Centrală”, care explorează particularitățile limbilor acestei regiuni.

Am auzit de cuvântul tokol atunci când discutam cu o prietenă de-a mea despre ce mașină dorea să-și cumpere. Prima ei alegere a fost o Toyota RAV4, dar o rudă îndepărtată care îi promisese că o va ajuta să găsească un cumpărător a obiectat. Aceasta i-a explicat că Toyota RAV4 avea reputația de a fi mașina pe care bărbații o cumpărau pentru tokol.

Această anecdotă demonstrează cât de adânc înrădăcinat în peisajul socio-cultural kârgâz este obiceiul de a avea o tokol. Cea mai apropiată traducere posibilă a acestui cuvânt din limba kârgâză este „soție mai tânără”. Dar aceasta nu îi prea face dreptate  termenului cu o mare încărcătură socială, care are un echivalent la fel de încărcat social în țara vecină Kazahstan, și anume tokal.

Ascultă un vorbitor nativ de kârgâză spunând „Eu și tokol a mea avem doi fii împreună”:

Deși poligamia are o istorie lungă în ambele țări, tokol din ziua de azi se referă mai puțin la o a doua nevastă, și mai mult la o amantă, care poate îndeplini simultan rolurile de soție, concubină și sfătuitoare, în vreme ce păstrează discreția ca să nu distrugă „prima” familie a unui bărbat.

Femeile care sunt tokol se confruntă cu stigmatizare publică, în speciale din partea altor  femei, care le văd ca pe niște persoane care caută fericirea în detrimentul primei familii a bărbaților.

Un cântec popular în limba rusă de pe YouTube numit Sunt o tokal și nu am un suflet, abordează acest stereotip și spune că o tokal este „copilul prematur al țării noastre”.

O practică ciudată

Deși o tokol sau tokal nu este sub nicio formă a doua soție din tradiția islamică, bărbații folosesc ritualul islamic numit nikah pentru a-și legitima relațiile extraconjugale în cele două țări în care poligamia este ilegală.

Acest lucru a ieșit în evidență în 2012, când un proiect de lege gândit să protejeze victimele răpirii de mirese a primit vot negativ în parlamentul kârgâz. Proiectul avea ca scop amendarea clericilor care binecuvintează căsătoriile care nu sunt înregistrate la stat. Votul controversat a dus pe poziții opuse legiuitorii și legiuitoarele.

Legiuitorii bărbați nu au sprijinit neapărat fărădelegea răpirii de mirese, ci mai degrabă „au votat pentru apărarea propriilor interese”, adică dreptul lor la o tokol sau două aprobate de un mullah, spune o membră a parlamentului.

Toyota RAV4, care pare să facă parte din obiceiul de a avea o tokol în Kârgâzstan. Creative commons.

A doua soție pe locul al doilea

Femeile care sunt tokol nu se bucură de aceleași drepturi civile sau de același statut social ca soția legitimă a unui bărbat. Copiii acestora sunt cei din urmă atunci când este vorba de chestiuni legate de succesiune și moștenire, deși există și excepții, ca atunci când un bărbat își ia o tokol pentru motivul clar de a-și prelungi neamul prin urmași de sex masculin.

Speculații care nu se pot verifica sugerează că autocratul aflat demult la putere în Kazahstan pe nume Nursultan Nazarbayev, care are trei fiice cu soția sa legitimă Sara Nazarbayeva, s-ar putea să fi folosit această metodă.

Are sens faptul că kârgâzii și kazahii folosesc cuvântul tokol sau tokal și ca adjectiv pentru a face referire la bovine cărora nu le cresc coarnele. La fel ca bovinele fără coarne, femeile tokol sunt în dezavantaj. Acestea îndeplinesc rolurile tradiționale ale unei soții, dar nu au posibilitatea de a se asigura că ele și copiii lor sunt tratate corect.

Acest statut al lor de bovine fără coarne este cel mai evident în cazul în care se separă de partener sau acesta moare, drepturile legale fiind rezervate soțiilor legitime.

Tokal ajunge pe marele ecran

Mai puțin de un sfert dintre femei au declarat că vor să fie tokol potrivit unui sondaj făcut de site-ul kârgâz limon.kg. Dar pentru bărbații bogați care se apropie de bătrânețe atât în Kârgâzstan, cât și Kazahstan, o tokol a devenit o așteptare.

Problema este explorată în mod artistic în filmul Tokal regizat de regizorul kârgâz Gaukhar Nurtas. Filmul se axează pe o familie kazahă bogată și fericită, care este pe punctul de a se destrăma atunci când bărbatul familiei Kairat începe o aventură cu o femeie mai tânără numită Kamila.

Situația devine complicată atunci când Kamila aduce pe lume băiatul pe care Kairat nu l-a putut avea cu prima soție, Bota. Esența filmului ne face să ne întrebăm dacă obiceiul de a avea o tokal poate fi considerat o tradiție kazahă sau doar un lux pe care și-l permite un bărbat bogat.