O pictură murală pe zidul de separare din Betleem, în memoria jurnalistei Al Jazeera, Shireen Abu Akleh, care a fost împușcată mortal de către armata israeliană în orașul Jenin din Cisiordania. Fotografie realizată de Dan Palraz via Wikimedia Commons. CC BY-SA 4.0.

Peste 100 de jurnaliști din Gaza au fost uciși de către Israel de la începutul izbucnirii războiului sângeros din fâșie, declanșat de incursiunea Hamasului pe teritoriul israelian din 7 octombrie 2023. Organizația Reporteri fără frontiere a depus mai multe plângeri la Curtea Penală Internațională pentru a investiga „omuciderile intenționate” a mai multor jurnaliști din Gaza.

Dar având în vedere că toată atenția s-a îndreptat către Gaza, abuzurile asupra jurnaliștilor din Cisiordania s-au intensificat. Israel se află acum pe a șasea poziție în topul țărilor cu cei mai mulți jurnaliști încarcerați, la egalitate cu Iran. De-a lungul ultimelor șapte luni, 52 de jurnaliști au fost reținuți, cu excepția a doi în Cisiordania, așa cum a declarat Centrul Palestinian pentru Dezvoltarea și Libertatea Presei (CPDLP) pentru Global Voices. Aproape toți sunt reținuți fără motiv sau dreptul de a fi judecați în conformitate cu legea militară israeliană.

Jurnalistele se află printre persoanele reținute. „Forțele israeliene tratează la fel femeile și bărbații din acest domeniu”, a mărturisit pentru Global Voicea Aziza Nofal, o jurnalistă palestiniană stabilită în Ramallah. O jurnalistă liber-profesionistă pentru Al Jazeera în engleză, ea lucrează de asemenea cu Reporteri fără frontiere pentru a documenta abuzurile asupra jurnaliștilor palestinieni. Jurnalistele închise sunt adesea amenințate cu violul de către forțele de securitate israeliene, a declarat ea.

O jurnalistă care a vorbit cu Global Voices, Sojoud Aasi, a fost reținută în octombrie. La momentul acela fiind însărcinată în două luni, a fost bruscată și percheziționată de mai multe ori într-o „manieră umilitoare”, a spus ea. „Mi-au fost încălcate drepturile de
a-mi schimba hainele, de a-mi lua medicamentele și chiar de a merge la toaletă.”

Forțele israeliene au amenințat, de asemenea, că îi vor răni fiica de șapte ani și că ii vor omorî soțul. Soțul acesteia, jurnalist și el, e reținut acum. „El este supus unei torturi severe, încălcându-i-se drepturile fundamentale, așa cum se întâmplă și cu ceilalți deținuți din închisorile israeliene”, a spus ea.

Organizațiile pentru drepturile omului au criticat folosirea torturii și a altor forme de tratament inuman în închisorile israeliene, în timp ce experții ONU (Organizația Națiunilor Unite) s-au arătat „extrem de alarmați cu privire la acuzațiile credibile de încălcări flagrante ale drepturilor” femeilor și fetelor palestiniene, inclusiv cele de agresiune sexuală.

O altă jurnalistă, Bushra al-Tawil, a fost arestată de cinci ori pentru munca sa, care se axează pe prizonierii palestinieni din închisorile israeliene, a spus Nofal. Cel mai recent, al-Tawil a fost arestată în martie, și rămâne în detenție administrativă până în prezent. Potrivit martorilor oculari, ea a fost bătută de către serviciile israeliene de informații în casa ei, în timp ce era reținută.

O a treia jurnalistă, Asmaa Harish, s-a aflat în arest la domiciliu în ultimele șase luni. „Forțele israeliene i-au interzis să folosească rețelele de social media sau chiar să facă apeluri telefonice”, a adăugat Nofal.

Pe lângă rețineri, jurnaliștii din Cisiordania se confruntă, de asemenea, cu restricții privind libertatea de mișcare și cu violența directă a armatei israeliene și a coloniștilor înarmați.

Un corespondent al canalului de știri Al Quds, Mohammed Samir Abed, și șase dintre colegii lui au trăit asemenea acte de violență pe pielea lor atunci când s-au aflat sub focul direct al armatei israeliene pe 4 ianuarie. Ei au documentat interacțiunile dintre armata israeliană și facțiunile palestiniene din Sir, un oraș la sud de Jenin.

După încetarea violențelor, „am vrut să plecăm, când dintr-0 dată s-a deschis focul… am fost împușcați în plin”, deși purtau vestele de jurnaliști, a declarat Abed pentru Global Voices. Imaginile pe care le-a realizat în timpul incidentului îl arată pe el și colegii săi adăpostindu-se de focurile de armă trase de vehiculele militare israeliene din apropiere.

Jihad Barakat, un reporter al AL-Araby Al-Jadeed stabilit în Ramallah, a fost de asemenea împușcat de mai multe ori în timpul muncii. „În orice moment un soldat putea să-ți interzică să fotografiezi… sau trec la gaze lacrimogene și gloanțe de cauciuc”, a declarat el pentru Global Voices. În alte momente sunt gloanțe adevărate, cum s-a întâmplat în cazul uciderii din 2022 a corespondentei Al Jazeera, Shireen Abu Aqleh de către armata israeliană în Jenin.

În fiecare zi, jurnaliștii din Cisiordania își riscă viețile și li se încalcă atâtea drepturi pentru a documenta și a expune ocupația israeliană- ceea ce produce traume psihologice semnificative.

Restricții privind libertatea de mișcare

Pe lângă violența armatei israeliene, jurnaliștii din Cisiordania se confruntă și cu violența coloniștilor israelieni. „Sunt multe atacuri ale coloniștilor de-a lungul întregii Cisiordanie. Ne este greu să ne deplasăm dintr-un loc în altul, este foarte periculos”, a spus Nofal.

De la începutul războiului, s-au înregistrat peste 600 de atacuri ale coloniștilor la adresa palestinienilor din Cisiordania, potrivit ONU. Nouă oameni au fost uciși în timpul acestor atacuri, pe lângă cei aproape 400 uciși de armata israeliană începând din martie.

Din octombrie, guvernul israelian a eliberat peste 100.000 de permise de port armă – cele mai multe fiind în așezările israeliene constituite în mod ilegal din Cisiordania. Guvernul a luat în considerare înarmarea cu rachete antitanc în anumite așezări din Cisiordania.

Libertatea de mișcare a jurnaliștilor a fost de asemenea extrem de restricționată prin înființarea a zeci de noi puncte de control și prin închiderea unor sate întregi de la izbucnirea războiului încoace. „Acum nu mă pot deplasa din Jenin în Nablus din cauza punctelor de control”, a spus Abed. Cele două orașe din Cisiordania se află la 40 de kilometri depărtare unul de celălalt.

La trecerea prin punctele de control, Abed și-a folosit buletinul în loc de legitimația de jurnalist, care este eliberată de autoritățile palestiniene – organul de conducere nominal din Cisiordania. A procedat astfel deoarece s-a temut să nu „i se întrerupă munca sau să fie reținut pentru dezvăluirea infracțiunilor din timpul ocupației”.

În 2000, nu li s-au eliberat legitimații de presă israeliene jurnaliștilor din Cisiordania. Fără acestea, durează mai mult pentru ei să treacă de punctele de control israeliene.  Poate dura și ore întregi să treci prin acestea dacă vrei să călătorești pe distanțe mici.

Odată ajunși pe teren, libertatea de mișcare a jurnaliștilor e extrem de restricționată de către armata israeliană. „Vehiculele armatei se apropiau de noi ca să ne obstrucționeze accesul”, a zis Adel, arătând un video din decembrie anul trecut cu un vehicul blindat care claxona și venea spre el și colegii lui.

Israelul a transmis de asemenea un mesaj clar de intimidare jurnaliștilor prin asasinările din trecut, dar și din prezent ale jurnaliștilor palestinieni, atât în Cisiordania, cât și în Gaza.

Amprenta psihologică

Deși a existat o creștere bruscă a atacurilor asupra jurnaliștilor în timpul războiului: „Abuzurile asupra jurnaliștilor palestinieni reprezintă o continuare, nu un rezultat al zilei de 7 octombrie”, a declarat pentru Global Voices Walid Batrawi, un jurnalist din Ramallah care este acum membru al Institutului Internațional de Presă.

În 2022, armata israeliană și forțele de securitate au comis cel puțin 479 de abuzuri asupra jurnaliștilor.

Deși aceste abuzuri sunt bine documentate de autoritățile locale și internaționale, predomină impunitatea. „Când soldatul care a împușcat-o pe Shireen Abu Aqleh a fost identificat, el a scăpat de pedeapsă, ceea ce înseamnă că istoria se va repeta,”, a explicat Batrawi.

În absența statului de drept, frica este omniprezentă. „Te întrebi cu frică și nesiguranță dacă ești protejat sau luat în vizor dacă ai semnul de «presă» pe mașină”, a adăugat el. Comitetul Internațional pentru Protecția Jurnaliștilor investighează țintirea și uciderea intenționată a zeci de jurnaliști de către armata israeliană.

Forțele israeliene folosesc frica și intimidarea pentru a „reduce orice voce liberă din Cisiordania” la tăcere. „Este parte din încercarea de a impune autocenzura.”

„Ai putea fi ținta următorului glonț, cu asta se confruntă jurnaliștii palestinieni. Când ies din casă, țin cont de faptul că s-ar putea să nu mă mai întorc”, a zis Abed.

Pedeapsa colectivă este, de asemenea, un motiv de frică larg răspândit. „Nu doar jurnaliștii, ci și familiile acestora devin ținte. Acest lucru afectează toți jurnaliștii palestinieni,”, a declarat Barakat.

Amprenta psihologică este mare. „Trăiesc cu frica că n-o să mai ajung acasă la cei trei copii ai mei. Mi-e frică că se va întâmpla ceva, simt că nu am control asupra vieții mele”, a spus Nofal. „Trauma noastră ne afectează viața socială, relațiile cu oamenii din jurul nostru.”

Dar cu timpul moartea devine o parte normală a vieții. „În fiecare zi fotografiez funerarii. Am început să cred că dacă pierd pe cineva drag, nu o să-i simt lipsa, a devenit ceva normal pentru mine”, a spus Abed.