În Nepal, familiile care cultivă împreună rămân împreună
Foto a autorului via Nepali Times. Folosită cu permisiune.
Acest articol a fost publicat inițial de Durga Rana Magar pe Nepali Times. O versiune editată este republicată pe Global Voices în urma unui acord de partajare a articolelor.
La fel ca mulți nepalezi, Surendra Dhami și-a părăsit satul natal din districtul Darchula, în regiunea Sudurpashchim din Nepal, pentru Malaysia, cu speranța de a oferi un trai mai bun familiei sale.
S-a întors după câteva luni pentru că munca și salariul nu erau cele promise de angajator. Dar în Darchula nu era de lucru, și agricultura pe munții aspri și arizi nu i-ar fi putut hrăni familia.
Așadar, la fel ca mulți alți fermieri de munte, Dhami, în vârsta de 36 de ani, a emigrat cu familia în Tarai, pentru a se stabili în satul Gharkheda, din municipalitatea rurală Chure din districtul Kailali.
A fost o alegere bună. Anul trecut au vândut 10.000 de kilograme de portocale, iar Surendra și soția sa, Bhaka, și-au extins activitatea și în domeniul legumelor.
„Deocamdată, reușim să trăim din agricultura noastră. Cel puțin, este mai bine decât în Darchula,” spune Bhaka Dhami, în vârsta de 30 de ani.
Vecina Krishna Devi Kandel și soțul ei, Devendra, au implicat toți cei cinci copii ai lor în munca la fermă. Portocalii nu o duc prea bine din cauza dăunătorilor, iar lipsa ploilor de iarnă a afectat culturile.
Surendra și Bhaka Dhami. Foto a autorului via Nepali Times. Folosită cu permisiune.
„Nu avem sistem de irigare și nu mai plouă așa de mult ca înainte,” spune Devendra.
Satul Chure este plin de familii care s-au mutat aici din Darchula, Baitadi și alte districte montane din nord. Dar ploile imprevizibile cauzate de criza climatică au afectat agricultura și aici.
Diversificarea culturilor este cel mai bun mod de a face față acestei probleme. După ce i-au murit portocalii, Pabitra Sapkota a trecut la legume.
Pabitra Sapkota. Foto a autorului via Nepali Times. Folosită cu permisiune.
„Roșiile pe care fiul meu le-a plantat în această seră sunt aproape coapte”, spune ea, ținând în brațe niște frunze luxuriante de muștar verde.
Lanțul muntos Chure în vestul Nepalului are o înălțime de 2.500 de metri, spre deosebire de partea estică, care are mai puțin de 500 de metri. Este partea cea mai tânără, joasă și slabă care alcătuiește lanțul Himalaya, și prima creastă care se ridică din câmpie.
Lanțul Chure acoperă aproximativ 13% din suprafața Nepalului și traversează 37 din cele 77 de districte, de la Jhapa, în est, până la Kanchanpur, în vest. Este un lanț fragil, unde defrișarea provoacă alunecări de teren și inundații frecvente.
Efectele unei inundații. Foto a autorului via Nepali Times. Folosită cu permisiune.
„Bazinul din Chure se deteriorează și au loc secete frecvente, ceea ce scade și mai mult productivitatea agriculturii,” explică Sushmita Dhakal, de la President Chure Terai-Madhes Conservation Development Board.
Un mod prin care migranții recent ajunși de pe munți la Chure se adaptează la criză este agricultura de familie, fără muncitori angajați, pentru o siguranță alimentară și o nutriție mai bune și pentru a proteja mediul înconjurător.
Națiunile Unite au declarat anii 2019-2028 „Deceniul agriculturii de familie” pentru a păstra agricultura tradițională, spori implicarea tinerilor, recunoaște conducerea femeilor, promova agricultura sustenabilă și a îmbunătăți mijloacele de trai.
În acest fel, agricultura de familie protejează gospodăriile de criza climatică prin diversificarea culturilor. Este, de asemenea, un antidot împotriva agriculturii comerciale, care consumă multă apă și utilizează îngrășăminte chimice și pesticide.
Devendra și Krishna Devi Kandel. Foto a autorului via Nepali Times. Folosită cu permisiune.
La un moment dat, peste 80% din populația din Nepal depindea de agricultură, iar majoritatea erau ferme de familie. Dar această cifră a coborât la 62%. În prezent, agricultura constituie aproximativ doar 25% din PIB.
Agronomii spun că agricultura de familie poate inversa acest declin, făcând agricultura din nou profitabilă.
Acest lucru este dovedit de agricultorii de legume din satul Lisbeli din districtul Kailali, produsele lor având o piață de desfacere în orașele din vestul Nepalului.
Dammari Bhatta lucrează în grădina de legume cu familia ei și alege să nu angajeze pe nimeni altcineva. Varza, conopida și roșiile sunt suficiente pentru a-și hrăni familia pe tot parcursul anului, iar surplusul îl vinde pentru a plăti școala copiilor săi.
Soțul ei, Madanraj Bhatta, conduce Grupul Agricultorilor din Lisbeli, care în această iarnă a vândut 1.700 de kilograme de varză și 700 de kilograme de roșii.
Dammari și Madanraj Bhatta. Foto a autorului via Nepali Times. Folosită cu permisiune.
Niciuna dintre cele 30 de familii din Lisbeli nu folosește îngrășăminte chimice, ci îngrășăminte organice. Acestea, la rândul lor, au redus infestările dăunătoare și bolile din culturi restabilind, în același timp, calitatea solului.
„Îngrășămintele organice au sporit recolta și au făcut solul mai fertil,” spune Manju Jagriti, o fostă învățătoare, acum fermieră cu normă întreagă. „Întreaga familie lucrează la plantații, și facem totul împreună”, continuă Manju cu mândrie.
Agricultura de familie nu este o noutate în Nepal, fiind metoda tradițională de a face agricultură. Cu toate acestea, multe familii s-au îndepărtat de această tradiție pe măsură ce agricultura comercială pe bază de produse agrochimice a preluat controlul. Acum, familiile se întorc la vechea metodă de cultivare a fructelor și legumelor.
Binayak Bhandari, cercetător în domeniul agriculturii, și-a împărtășit propria opinie asupra acestei tendințe:
We need to go back to our old sustainable farming ways, protect the environment and find the fine balance between nature and livelihood, especially to adapt to the climate crisis.
Trebuie să ne întoarcem la vechile noastre metode de agricultură sustenabilă, să protejăm mediul înconjurător și să găsim un echilibru între natură și mijloace de trai, în special pentru a ne adapta la criza climatică.
