Chifle calde cu cruce. Foto de Sarah Horrigan, folosită cu o licență CC BY-NC 2.0.

În fiecare an, Insulele Caraibe — ca multe alte teritorii care aparțin de Commonwealth, dar și alte teritorii care sunt majoritar catolice — se bucură de tradiția foarte respectată de Paște a mâncatului de chifle calde cu cruce. Popularul desert este o chiflă dulce cu stafide, care are deasupra o cruce făcută din glazură. Mâncatul lor în Vinerea Mare, atunci când creștinii comemorează crucificarea și moartea lui Cristos, anunță de obicei sfârșitul perioadei de post și abțineri specifică Postului Mare.

Mai mulți bloggeri culinari din regiune au postat rețete pentru chiflele calde cu cruce, dar autorului blogului „Simply Trini Cooking” („Gătit trinidadian”), desertul i-a stârnit amintiri dragi cu „dubița cu pâine” din cartier:

The common sound of the horn alerted us to its coming, and every child would be eager to see what the ‘bread man’ had at the back of his Suzuki Carry van. As soon as the side door opened the aroma of fresh baked goodies hit our nostrils. There was always on sale currants roll, coconut turnovers, coconut sweet bread, jam tarts, butter bread, biscuit cake (sometimes), hops bread and on Holy Week there was Hot Cross Buns.

Ah! hot cross buns I can taste it now. The hard outer crust gave way to a moist, soft, interior that would have your taste buds craving for more, but by then it would be too late because the ‘bread van’ was long gone. So, you would either have to do without or remember to buy two or three when the van came next time.

Sunetul cunoscut al claxonului ne anunța că vine, toți copiii erau nerăbdători să vadă ce are „omul cu pâinea” în spatele dubiței sale Suzuki Carry. Imediat ce ușa laterală se deschidea mirosul bunătăților proaspăt coapte ne lovea nările. Era mereu câte ceva la reducere: rulouri cu coacăze, foitaje cu cocos, prăjitură cu cocos, tarte cu gem, pâine făcută cu unt, prăjitură cu biscuiți (uneori), chifle cu hamei, iar în Săptămâna Mare avea chifle calde cu cruce.

A, chifla caldă cu cruce, și acum pot să-i simt gustul. Crusta tare de pe deasupra lăsa loc unui interior umed și pufos care îți făceau papilele gustative să vrea mai mult, dar era prea târziu pentru că „dubița cu pâine” plecase demult. Deci, ori te mulțumeai și fără, ori îți aduceai aminte să cumperi două sau trei atunci când mai venea data viitoare.

Înainte de a ne împărtăși rețeta, bloggerul a vorbit despre istoria tradiției acestor chifle:

The origins of hot cross buns dates back centuries ago. Many Christians today see hot cross buns as an imitation of the unleavened bread eaten during passover. However, others can date the origin to the era of the Egyptians and Greeks who also had small loaves for their religious devotions and worship to their gods.

The Egyptians and Greeks considered the shape of the loaf to represent the moon. However, the Romans believed the cross symbol represented the four quarters or phases of the moon. Later, the Christian church reinterpreted the icing cross as a symbol of the crucifixion.

The popularity of the hot cross buns grew when a monk named Father Thomas Rockcliffe began the tradition of giving hot cross buns to the poor of St. Albans, England, in 1361. The Protestants considered this a Catholic tradition and attempted to stop the practice.

However, the tradition was further solidified when Elizabeth I passed a law permitting bakeries to sell them only on festivals such as Easter and Christmas. So by 1733, the popular hot cross buns had its own song that could be heard by street vendors selling hot cross buns: ‘Hot cross buns! hot cross buns! one a penny, two a penny, hot cross buns.’

Originea chiflelor calde cu cruce datează de secole. Mulți creștini din ziua de azi văd chiflele ca pe o imitație a pâinii nedospite care se mănâncă la Paștele evreiesc. Cu toate acestea, unele originile le plasează încă de pe vremea egiptenilor și grecilor, care aveau și ei pâini mici pentru a-și arăta devoțiunea și venerația pentru zeii lor.

Egiptenii și grecii considerau că forma pâinicilor reprezenta luna. Cu toate acestea, romanii credeau că simbolul crucii reprezenta pătrarele sau cele patru faze ale lunii. Mai târziu, biserica catolică a reinterpretat glazura în formă de cruce ca fiind un simbol al crucificării.

Popularitatea chiflelor calde cu cruce a crescut atunci când un călugăr numit Părintele Thomas Rockcliffe a început tradiția dăruirii acestor chifle săracilor din St. Albans, Anglia, în 1361. Protestanții au văzut această tradiție ca fiind catolică și au încercat să o oprească.

Cu toate acestea, tradiția a fost consolidată mai mult atunci când Elisabeta I a ratificat o lege care permitea brutăriilor să le vândă doar la sărbători precum Paștele și Crăciunul. Deci până în 1733, populara chiflă avea propriul cântec care putea fi auzit de la vânzătorii stradali care vindeau chifle calde cu cruce: „Chifle calde cu cruce! Chifle calde cu cruce! Una la un peni, două la un peni, chifle calde cu cruce.”

Insulele Caraibe prepară acest desert într-un mod specific. The Jamaican Blogs (Blogurile jamaicane) menționează că „chiflele calde cu cruce reprezintă o mare parte din cultura jamaicană, la fel ca alte mâncăruri reprezentative, precum peștele sărat sau ackee”:

The concept dates back to ancient Babylon, when cross buns were offered to Ishtar, the pagan queen of heaven.

Ancient Greeks made similar cakes to honour the moon.

The tradition found its way to England, where cross buns were eaten on Good Friday, with the cross symbolizing the crucifixion of Jesus.

When the British plundered Jamaica, of course they brought the custom to the island.

Over time though the English version of the cross bun transitioned to the Jamaican version, with some key differences.

Jamaica’s version is made with molasses, while the buns from England were made with honey.

In Jamaica, you eat the bun with cheese, a combination that has become ingrained in island culture.

British custom has waned when it comes to eating hot cross buns as fasting food on Good Friday, but in Jamaica the practice is as prevalent as ever.

Today the custom is seen as more Jamaican than British. And eating cheese is now a year-round practice, while the bun and cheese dish is prevalent primarily during the Easter holiday.

Conceptul a luat naștere în Babilonul antic, atunci când chiflele cu cruce erau oferite lui Iștar, regina raiului la păgâni. Vechii greci făceau prăjituri similare pentru a venera luna.

Tradiția a ajuns în Anglia, unde chiflele cu cruce erau mâncate în Vinerea Mare, crucea simbolizând crucificarea lui Iisus. Atunci când britanicii au luat pradă Jamaica, bineînțeles că au adus acest obicei pe insulă. Dar în timp, versiunea englezească a chiflelor cu cruce s-a transformat în versiunea jamaicană, având anumite diferențe esențiale. În Jamaica, se mănâncă chifla cu brânză, o combinație care este înrădăcinată în cultura insulei.

Tradiția britanică este în declin, când vine vorba de mâncatul chiflelor cu cruce în Vinerea Mare, dar în Jamaica obiceiul este la fel de actual ca întotdeauna. În ziua de azi, acesta este văzut ca fiind mai mult jamaican decât britanic. Iar mâncatul brânzei este acum un obicei de toate zilele, în timp ce felul de mâncare cu chiflă și brânză se mănâncă în general doar la sărbătorile de Paște.

Prepararea (și mâncatul) chiflei calde cu cruce în Vinerea Mare este încă o tradiție actuală în toate Insulele Caraibe și în diaspora. Iată un video pe YouTube care îți arată pas cu pas cum să prepari propriile chifle calde cu cruce în stil caraibian:

Cânți deja cântecul? Mănâncă și savurează-le!