Undertones: „Ucrainieni au dezvoltat un vocabular propriu despre război”, spune o cercetătoare ucraineană

Acest articol face parte din Undertones (Subînțelesuri), buletinul informativ al Observatorului Civic Media ^[1], care aparține de Global Voices. Abonează-te la Undertones ^[2].

Bine ai revenit la Undertones, unde analizăm discursuri din mass-media de la nivel global. Azi dorim să împărtășim conversața profundă pe care am avut-o cu cercetătoarea ucraineană dr. Tanya Lokot despre discursurile ucrainiene din mediul online. În ciuda tuturor așteptărilor, discuția s-a încheiat cu câteva râsete copioase.

Da, situația din Ucraina este sumbră, dar am aflat că ucrainienii găsesc moduri frumoase (și uneori amuzante) de a se apropia unul de celălalt și de a-și consolida identitatea pe fondul încercării statului rus de a le anihila țara și cultura.

Din 2021 încoace, Observatorul Civic Media s-a concentrat pe discursurile Rusiei ^[3] pentru simplul motiv că tacticile rusești de dezinformare sunt omniprezente, puternice și sunt imitate de alte guverne. Suntem foarte conștienți că vocile ucrainienilor nu au intrat în această analiză. Așadar, deși nu avem deschisă o investigație specifică asupra mass-mediei din Ucraina, ne-am gândit că este timpul să oferim chiar și numai o scurtă privire asupra perspectivelor ucrainiene.

Dr. Lokot este expertă în mass-media digitală din Ucraina, Rusia și Belarus. Ea a fost editorul Global Voices pe Europa de Est și a folosit metodologia Observatorului Civic Media de analiză a discursurilor din mass-media pentru a cerceta autoritarismul digital rusesc ^[4] în cadrul proiectului nostru numit Unfreedom Monitor (Monitorul lipsei de libertate).

În general, ucrainienii folosesc mult rețelele de socializare, în special începând cu protestul revoluționar din 2014 numit Euromaidan, care a avut ca rezultat înlăturarea de la putere a președintelui Viktor Yanukovych.  Și mai mulți ucrainieni și-au făcut conturi pe rețelele de socializare sau și le-au reactivat de când Rusia a invadat Ucraina în 2022, astfel că războiul este acum numit frecvent și „cel mai online război”. Acest interviu, realizat de Melissa Vida, redactorul buletinului informativ, a fost editat pentru lungime și claritate.

Melissa Vida: Tanya, îți mulțumesc foarte mult pentru că ai acceptat să stai de vorbă cu mine. Pentru început, ne poți spune unde își petrec timpul ucrainenii în ziua de azi?

Tanya Lokot: For Ukrainians, Facebook, YouTube, and Instagram are still the top social media outlets. Twitter is incredibly niche for intellectual influencers and TikTok is mostly used by the younger population. [The Russian social media] VKontakte was actually one of the top social media platforms for a while but was banned and blocked in 2017 for national security reasons.

Tanya Lokot: Pentru ucrainieni, Facebook, YouTube și Instagram sunt încă cele mai populare rețele de socializare. Twitter este extrem de nișat pentru formatorii de opinie intelectuali, iar TikTok este folosit în mare parte de generația mai tânără. [Rețeaua de socializare rusească] VKontakte era de fapt una dintre cele mai populare platforme pentru o vreme, dar a fost interzisă și blocată în 2017 din motive de securitate națională.

MV: Sunt cei de pe YouTube foarte activi?

TL: Yes, there are a lot of YouTube-only vloggers who do talk shows about the typical stuff, like video games, but also history, politics, or culture.
It’s also been really interesting to see that when they started their accounts, they would speak in Russian because it wasn’t such a big issue before 2014 and especially before 2022. Speaking Russian helps them reach a bigger audience. But since 2022, a lot of these YouTubers have started producing content only in Ukrainian. It was a tectonic shift.

This change in language is part of the whole debate about the Ukrainian identity as being separate from the Russian one. The Russian narrative asserts that if you speak Russian, you are Russian and, therefore, “theirs to protect.” That is really important to understand.

TL: Da, există mulți vloggeri care publică conținut doar pe YouTube și care realizează talk show-uri despre lucruri obișnuite, precum jocuri video, dar și despre istorie, politică sau cultură. De asemenea, este foarte interesant de observat că atunci când aceștia și-au deschis conturile, obișnuiau să vorbească în rusă, pentru că nu era o problemă atât de mare înainte de 2014 și în special înainte de 2022. Faptul că vorbesc rusă îi ajută să ajungă la o audiență mai mare. Dar din 2022 încoace, mulți dintre acești YouTuberi au început să creeze conținut doar în ucraineană. Aceasta a reprezentat o schimbare majoră.

Această schimbare de limbă face parte din dezbaterea privind identitatea ucraineană ca fiind separată de cea rusă. Discursul rus afirmă că dacă vorbești rusă, ești rus așadar, „trebuie să te protejeze ei”. Acest lucru este foarte important de înțeles.

MV: Îmi poți explica puțin mai multe despre contextul legat de limbile vorbite în Ucraina?

TL: If you recall that Ukraine has been dominated by the Russian empire in its various forms throughout history, you will see that it had an impact on the linguistic map of the population. A significant portion of Ukrainians speaks Russian, especially along the border. Ukrainian and Russian are mutually intelligible, yet distinct.

For a long time, the Soviet policy in particular, and the imperial policy before, aimed at suppressing Ukrainian. They did not want to allow Ukrainians to have a separate identity from Russia.

During the Soviet Union, if you spoke Ukrainian in public, you were seen as uneducated, “from the village”. It happened to my mother, who spoke the “local dialect”. So when you have decades, if not more, of that suppression, then it’s no surprise that you end up with Russian being the dominant language.

I mean, Russia is right there. There is Russian culture, Russian literature, Russian cinema, Russian everything. The Ukrainian identity had to scrape itself from the bottom of the barrel to stand its ground.

Ukrainians have been rediscovering Ukraine’s arts, literature and language. Especially in the last ten years. And it has taken a while to switch from Russian to Ukrainian, but today, the default language in Ukrainian media is Ukrainian.

TL: Dacă îți aduci aminte că Ucraina a fost dominată de imperiul rus în formele sale variate de-a lungul istoriei, vei observa că acest lucru a avut un impact asupra așezării lingvistice a populației. O proporție semnificativă a ucrainienilor vorbește rusa, în special de-a lungul graniței. Ucrainiana și rusa sunt mutual inteligibile, dar totuși distincte.

Pentru multă vreme, politicile sovietice în special, dar și politicile imperiale de dinainte, au avut ca scop suprimarea limbii ucrainiene. Acestea nu au dorit să le permită ucrainienilor să aibă o identitate separată de Rusia.

Pe vremea Uniunii Sovietice, dacă vorbeai ucraineană în public, erai considerat needucat, „de la țară”. I s-a întâmplat mamei mele, care vorbea „dialectul local”. Așadar, din moment ce au existat decenii, dacă nu mai mult timp, de suprimare, atunci nu este o surpriză că rusa a ajuns să fie limba dominantă.

Adică, Rusia este la îndemână. Există cultura rusă, literatura rusă, cinematografia rusă, totul în rusă. Identitatea ucraineană a trebuit să se adune de pe fundul butoiului pentru a rezista.

Ucrainienii au redescoperit arta, literatura și limba ucraineană în special în ultimii zece ani. Iar trecerea de la rusă la ucraineană a durat ceva vreme, dar în ziua de azi, limba implicită folosită în mass-media din Ucraina este ucraineana.

MV: Așa cum am mai spus la Observatorul Civic Media, propaganda rusă este puternică. Cum reacționează ucrainienii la aceasta?

TL: What many people outside Ukraine don’t see is that Ukraine is Russia’s testing ground for propaganda and disinformation for other countries. So when Russian disinformation is exposed, Ukrainians are not surprised because they have seen these tactics develop in the last 10 to 15 years. The overarching feeling is that most people spot Russian propaganda pretty easily.

But Russian propaganda is also sneaky. The main message in Ukraine aims at undermining trust in Ukrainian media and politicians. They share things along the lines of “You can’t trust anyone because they are trying to steal your money,” “does the president have your best interest at heart?” and “we are fighting NATO, not Ukraine.”

Also, how Ukrainians see propaganda and disinformation has to do with their relationship with Russia because there are a lot of personal relationships with people in Russia, through family, career, or school ties. This influences who they trust and who they believe. Some may still believe some of the Russian narratives that “we are brothers, we are the same family.” But, as much as you want to believe that, when people are dying by the thousands, and it’s clear who is killing them…

TL: Ceea ce mulți oameni din afara Ucrainei nu înțeleg este faptul că Ucraina este terenul de testare al propagandei și dezinformării rusești pentru alte țări. Atunci când dezinformarea rusească este dezvăluită, ucrainienii nu sunt surprinși pentru că aceștia au observat aceste tactici dezvoltându-se în ultimii 10-15 ani. Senzația generală este că majoritatea oamenilor identifică propaganda rusă destul de ușor.

Dar această propagandă este șireată. Principalul ei mesaj în Ucraina are ca scop subminarea încrederii în mass-media ucraineană și în politicieni. Rușii spun ceva de genul „Nu puteți avea încredere în nimeni pentru că ei încearcă să vă fure banii”, „Are președintele în vedere interesele dumneavoastră?” și „Luptăm împotriva NATO, nu a Ucrainei”.

De asemenea, ucrainieni observă că propaganda și dezinformarea au legătură cu relația cu Rusia, deoarece există multe relații personale cu oameni din Rusia, datorită familiei, serviciului sau studiului. Acest lucru influențează în cine au încredere și pe cine cred [ucrainienii]. Unii poate încă mai cred o parte din discursurile rusești de genul „suntem frați, suntem ca o familie”. Dar, oricât ai vrea să crezi asta, atunci când oamenii mor cu miile și când este clar cine îi omoară…

MV: A trecut mai mult de un an de când a început războiul. Ai observat jurnaliști schimbându-și modul de prezentare al evenimentelor de la începutul războiului până acum?

TL: [Journalists] have shown Ukrainians’ incredible resilience and how they are fighting back. Also unlike before, they also realized that they needed to talk to external audiences. News outlets now have resources in English and provide subtitles or translations to their stories. And also, there are new media outlets that just report in English, like the Kyiv Independent ^[5], founded right before the invasion. Their narratives are about understanding how Ukraine is not Russia.

TL: Jurnaliștii au arătat reziliența incredibilă a ucrainienilor și felul în care aceștia ripostează. Spre deosebire de cum era înainte, jurnaliștii și-au dat seama și că trebuie să se adreseze unor audiențe externe. Agențiile de presă au acum resurse în engleză și subtitrări sau traduceri pentru articolele lor. Există de asemenea și agenții de presă noi care scriu doar în engleză, precum Kyiv Independent ^[5], fondată chiar înainte de invazie. Modul lor de prezentare a evenimentelor are ca scop înțelegerea felului în care Ucraina nu este Rusia.

MV: Ce ne poți spune despre oamenii obișnuiți de pe rețelele de socializare?

TL: Just like during Euromaidan, a lot of Ukrainians joined social media or became more active. They knew they could understand what was happening live, for example, by asking “where are the rockets flying?”

In the past year, there are a lot of people who are not media professionals who have engaged in some form of journalism online. This leads to questions such as “how do we produce knowledge in times of war?” and “what counts as reliable experience?”

Some micro-influencers feel compelled to post educational threads on Twitter or cards on Instagram about certain things. Someone who has served in the army might share tactical emergency medicine tips. You will also see ordinary individuals who share their own lived experiences, like “here is my Ukrainian family history”. Your expertise is your lived experience. For me, it is happening on a small scale, but it represents a shift in what counts as knowledge.

So in more conventional settings, emotions are more validated. People are sharing evidence, facts, numbers of people displaced, images of destroyed houses, but also what it feels like to no longer have a home or spend 60 days in occupation. It has been fascinating for me as a researcher, although obviously, I find it hard to keep a distance from it.

TL: La fel ca în timpul Euromaidanului, mulți ucrainieni și-au făcut conturi pe rețelele de socializare sau au devenit mai activi. Știau că astfel pot înțelege ceea ce se întâmplă în timp real, întrebând de exemplu „Unde zboară rachete acum?”

În ultimul an, au existat mulți oameni care nu sunt profesioniști din mass-media, dar care s-au implicat într-o formă sau alta de jurnalism online. Acest lucru duce la întrebări precum „Care este felul în care creăm cunoaștere în vreme de război?” și „Ce poate fi considerat ca fiind experiență de încredere?”

Unii formatori de opinie mici se simt datori să facă postări educative pe Twitter sau pe Instagram despre anumite lucruri. Cineva care a făcut stagiu militar s-ar putea să ofere sfaturi tactice legate de medicina de urgență. Putem observa și indivizi care își împărtășesc propriile lor experiențe trăite, ca de exemplu „Iată istoria familiei mele ucrainiene”. Expertiza ta este experiența trăită. După mine, acest lucru se întâmplă la scară mică, dar reprezintă o schimbare în ceea ce este considerat ca fiind cunoaștere.

Așadar, în medii mai convenționale, emoțiile sunt mai validate. Oamenii distribuie dovezi, lucruri adevărate, numărul oamenilor strămutați, imagini cu case distruse, dar și ceea ce înseamnă să nu mai ai o casă sau să-ți petreci 60 de zile în ocupație. Este fascinant pentru mine ca cercetător, deși evident că îmi este greu să păstrez distanța față de aceste lucruri.

MV: Reprezintă acesta motivul pentru care acest război este uneori numit „cel mai online război”?

TL: I think it’s the most online war not because people are making an effort to share things online but because it’s where they live their lives — so it is only natural that they share content there. People are sharing what the war is like, responding to each other, and finding spaces for sympathy and humor in a predominantly dark reality.

On Ukrainian Twitter, there are shorthand jokes that can’t be understood by people outside of this community. It involves Ukrainian, English, and word mistranslations. It’s really niche stuff, it’s a way to build community. We get each other. And it’s also a way of showing the complexity of the reality in Ukraine.

TL: Cred că este cel mai online război nu pentru că oamenii fac eforturi de a distribui lucruri online, ci pentru că acolo își trăiesc viața – așadar, este de la sine înțeles că distribuie conținut acolo. Oamenii postează despre cum este războiul, răspunzându-și unul altuia, și găsesc [pe platformele de socializare] locuri pline de empatie și umor într-o realitate predominant sumbră.

Pe Twitter în ucraineană există glume criptate care nu pot fi înțelese de cei din afara comunității. Acestea implică limbile ucraineană, engleză și traduceri greșite de cuvinte. Sunt lucruri foarte nișate, care reprezintă un mod de a crea o comunitate. Ne înțelegem unul pe altul. Reprezintă de asemenea și un mod de a arăta complexitatea realității din Ucraina.

MV: Ne poți da un exemplu de glumă ucraineană din mediul online?

TL: Yes I do! I’ll try to explain my favorite one. As you know, Russia has imposed severe restrictions on language. People cannot call the war a war. So, in Russia, when an explosion happens, especially in occupied territory, people don’t call it an explosion, they call it a “loud noise” (“хлопок” pronounced “khlopok”) because they cannot admit that it was an explosion.

But “хлопок” also means “cotton” in Russian, pronounced “khlopak”. So in essence, the words for a “loud noise” and “cotton” are written the same way. So when you machine translate it to Ukrainian, “хлопок” is translated to cotton (“бавовна”, pronounced “bavovna”).

At the same time, there are a number of fake telegram channels in Ukrainian that were created to promote Russian content. So, when the fake Ukrainian channels published news about explosions in Russia, the headlines were “Some cotton happened in this airfield.”

Ukrainians then took it up. They joked on Twitter with things like “We’ll just call the explosion ‘cotton’” or “Oh look, there is some cotton happening over there.” Some people even drew illustrations of cotton flowers on pins. It became a meme. All the English speakers are like, what the hell is going on? What happened is that Ukrainians have developed their own vocabulary about the war.

TL: Da, pot! Voi încerca să o explic pe favorita mea. După cum știi, Rusia a impus restricții severe asupra limbajului. Oamenii nu pot numi războiul război. Așadar, atunci când are loc o explozie în Rusia, în special în teritoriul ocupat, oamenii nu o numesc explozie, ci un „zgomot puternic”(„хлопок” pronunțat “khlopok”) pentru că nu pot spune că a fost o explozie.

Dar „хлопок” înseamnă și „bumbac” în rusă și este pronunțat „khlopak”. Deci, în esență, cuvintele pentru „zgomot puternic” și „bumbac” sunt scrise la fel. Atunci când traduci automat în ucraineană, “хлопок” este tradus bumbac („бавовна”, pronunțat „bavovna”).

De asemenea, există niște canale false de Telegram în ucraineană care au fost create pentru a promova conținut rusesc. Atunci când aceste canale au publicat știri despre explozii în Rusia, titlurile erau ceva de genul „S-a întâmplat niște bumbac în acest aerodrom”.

Apoi, ucrainienii au preluat aceasta. Au făcut glume precum „Vom numi explozia bumbac” sau „Uite, se petrece niște bumbac acolo”. Unii au desenat până și ilustrații cu flori de bumbac pe broșe. A devenit un meme. Toți vorbitorii de engleză nu știau ce naiba se întâmplă. Ceea ce s-a întâmplat a fost că ucrainienii au dezvoltat un vocabular propriu despre război.

MV: Este o poveste uimitoare.

TL: Yes, it’s my favorite. Let me see if it’s online. Oh yes, look, even Urban Dictionary ^[6] wrote about it!  There are also other, more derogatory words for missiles. Ukrainians post things like “not this bitch again” for missiles. The word is блєдіна (“ble'dina”) and it's also on Urban Dictionary ^[7] – there must be a lot of Ukrainian users on Urban Dictionary!

Also, alongside developing this internal vocabulary, Ukrainians are also trying to correct people. For example, when Western journalists write the “Ukraine war,” someone will always respond in the comment section, “No, it’s ‘Russia’s war against Ukraine.’”

TL: Da, este favorita mea. Stai să văd dacă este online. O da, uite, chiar și Dicționarul Urban (Urban Dictionary) a scris despre asta! Există și alte cuvinte mai peiorative pentru rachete. Ucrainienii postează de exemplu, „nu iar târfa asta” pentru rachete. Cuvântul este блєдіна (“ble'dina”) și există și el în Dicționarul Urban – probabil că sunt mulți utilizatori ucrainieni de Dicționar Urban!

De asemenea, pe lângă dezvoltarea acestui vocabular, ucrainienii încearcă să-i corecteze pe oameni. De exemplu, atunci când jurnaliști occidentali scriu „războiul ucrainean”, cineva mereu scrie în secțiunea de comentarii: „Nu, este războiul Rusiei împotriva Ucrainei”.