Ilustrație făcută cu ajutorul openai.com
Irina este optimistă și plină de viață. În ciuda faptului că viața acestei fete de 28 de ani a fost devastată și întoarsă pe dos în ultimele nouă luni, ea, la fel ca mulți alți ucrainieni, încearcă să reziste. „Sunt în Spania din martie 2022. Am plecat cu mama și cu nepoata mea adolescentă când a fost posibil să ne mișcăm prin Kiev și am fugit chiar dacă bombardamentele au continuat. Am mers în Polonia prima dată și am auzit despre o organizație de voluntari care invitau oamenii din Ucraina să meargă în Spania și așa ne-am dus cu autobuzul acolo fără să știm unde mergem sau cât timp vom sta acolo, pentru că în Polonia adăposturile erau deja supraaglomerate”, a spus aceasta într-un interviu telefonic pentru Global Voices.
Irina locuiește acum într-un apartament primit de la voluntari, dar care este asigurat doar până la începutul anului viitor. Chiar dacă Spania a decis [1] ca ucrainienii care fug de război să primească niște bani aceasta nu s-a întâmplat până acum, dar statul a furnizat cazare și mâncare [2] pentru cei de care s-a ocupat Crucea Roșie.
„Am avut o mică afacere de succes în Ucraina. Vindeam haine sport și yoga într-un magazin online prin intermediul Instagram… Erau toate produse în Ucraina de șapte producători locali… Acum au mai rămas doar doi. Magazinul abia mai merge desigur”, spune Irina.
Iubitul și fratele Irinei s-au alăturat amândoi armatei ucrainiene. Mama Irinei și nepoata sa, Nastya, s-au întors în Kiev în iulie. Adolescenta nu a suportat să-și piardă toți prietenii și să meargă la o școală unde nu vorbea niciuna dintre limbi (în școlile din Catalonia se predă în catalană și un pic de spaniolă). Soțul mamei Irinei s-a îmbolnăvit grav (bărbații care au vârsta de înrolare în armată nu pot părăsi Ucraina), așa că s-a întors și ea. Asta se întâmpla atunci când Rusia a început iar să bombardeze Kievul masiv.
„Stau fără electricitate, câteodată fără apă… Dar Nastya este foarte fericită și așa”, continuă Irina. „Nu mai vrea să părăsească Kievul.” Pe de altă parte, Irina a rămas. Face cursuri intensive de spaniolă și de design 3D și speră să-și găsească un loc de muncă în Spania. „Am lucrat o vreme la un bar”, spune ea, „dar am înțeles că trebuie să învăț spaniola și să lucrez ca profesionist aici, nu să-mi irosesc viața într-o slujbă la un bar.”
Irina nu este singura care vrea să trăiască acum în țara care i-a oferit protecție temporară. Țările UE au acceptat nici mai mult nici mai puțin de 4.7 milioane [3] de refugiați din Ucraina potrivit UNHCR.
Fără precedent în istoria legală a UE
Printr-o decizie fără precedent Uniunea Europeană a adoptat o Directivă de Protecție Temporară [4] care cere statelor membre UE să accepte influxul masiv de refugiați. Directiva a fost creată în timpul războiului din Iugoslavia (2001), dar nu a fost aplicată niciodată până în martie 2022, imediat după invazia Rusiei în Ucraina.
Stephen Phillips, un cercetător la Institutul pentru Drepturile Omului al Universității Åbo Akademi din Finlanda, a explicat pentru Global Voices într-un interviu telefonic:
The challenge is that this is the first time it's been implemented at the EU level. We don't have any historical case to draw on. And it's very limited in terms of time, to a maximum of three years. But this current TPD is for 12 months until March 2023, which has now been extended until March 2024. The idea is that they will continue to assess the situation in Ukraine and decide whether the reasons for offering that temporary protection still exist. And then after three years, we don't know because we don't know how long the conflict in Ukraine will continue to the extent that people need to be outside of Ukraine. And we don't have a precedent for it.”
Provocarea este că directiva a fost implementată pentru prima dată la nivelul UE. Nu avem niciun alt caz în istorie la care să ne uităm. Și este foarte limitată ca timp, și anume la maxim trei ani. Dar directiva actuală este pentru 12 luni până în martie 2023, dar a fost extinsă acum până în martie 2024. Ideea este că [liderii UE] vor continua să analizeze situația din Ucraina și vor decide dacă mai există încă motive pentru oferirea protecției temporare. Iar apoi după trei ani nu știm [ce se va întâmpla] deoarece nu știm cât de mult va mai continua conflictul din Ucraina în așa manieră încât oamenii trebuie să rămână în afara țării. Și nu avem un precedent pentru [această situație].
Lina este o altă refugiată din Ucraina. După cinci luni de așteptare ca documentele ei să fie gata și-a găsit în sfârșit un serviciu în Finlanda. „Ucrainenii sunt în general oameni foarte muncitori, economi și perseverenți. În timpul celor opt luni de război oamenii s-au liniștit încet, încet [și] au câștigat bani cum au putut”, a spus ea.
Lina studiază finlandeza și speră să rămână în UE. Ea a spus pentru Global Voices la telefon:
I came from Kharkiv, and, although the situation at the end of March in my city and region was tense, my decision to go was also motivated by the search for a better life, although of course I was primarily running from the war. My apartment in Ukraine is intact, but I know that I will try everything possible to stay here. The “temporary protection” residence for me became an opportunity to find ways to gain a foothold in Finland that I could not have had before: finding a job for a person from outside the European Union is extremely difficult. Fees to pursue any kind of studies are also above what the average Ukrainian can afford.
Am venit din Harkov și deși situația din orașul meu și din regiunea mea era tensionată la sfârșitul lui martie, decizia mea de a pleca a fost de asemenea motivată de căutarea unei vieți mai bune, deși desigur că fugeam în primul rând de război. Apartamentul meu din Ucraina este intact, dar știu că voi face tot ce este posibil pentru a rămâne aici. Rezidența pentru „protecție temporară” a devenit o oportunitate pentru mine de a intra în Finlanda, oportunitate pe care nu o aveam înainte; găsirea unui loc de muncă este extrem de dificilă pentru cineva din afara Uniunii Europene. Taxele pentru orice fel de studii sunt de asemenea mai mari decât ceea ce își poate permite un ucrainean de rând.
Dar vor putea refugiații ucrainieni să rămână în UE după ce directiva expiră? Stephen continuă:
That would be a matter for each individual EU member state to decide. There's nothing in the Temporary Protection Directive, because it is very limited in terms of massive influx, huge numbers of people all fleeing at the same time. Interestingly, though, and relevant, it wasn't implemented in 2015–16 when there was also very large number of people coming into Europe. After the directive ends, it is going to be up to each individual member state to decide if they want to offer some other form of residence. What the temporary directive does is give those fleeing the war in Ukraine access to a residence permit and various health, social, and educational services. There are basic levels for that in the directive, but then all of the different EU member states have a fair bit of freedom as to how they choose to implement this. You'd need to go through every one of 27 states to see exactly how they're implementing it. The directive itself is not designed as an ongoing permanent measure; it's made to deal with a crisis. How states work with people who then wish to stay once the conditions for Temporary Protection have passed, is going to be a state-by-state question. There's nothing in the directive that can oblige states to act in a certain way once the protection period is over.
Aceasta va fi la decizia fiecărui stat membru UE. Nu scrie nimic în directivă, pentru că aceasta se limitează la fluxuri masive de oamenii care fug în același timp. Totuși, interesant și relevant este că aceasta nu a fost implementată în anii 2015-2016 când a existat de asemenea un număr foarte mare de oameni care au venit în Europa. După ce expiră directiva depinde de fiecare stat membru dacă dorește să ofere altă formă de rezidență sau nu. Ceea ce face directiva temporară este să ofere celor care fug din Ucraina acces la un permis de ședere și la diverse servicii de sănătate, sociale și educaționale. Există niște linii directoare, dar apoi fiecare stat membru are un grad de libertate în privința felului în care alege să implementeze directiva. Ar trebui să analizezi toate cele 27 de state pentru a vedea exact cum o implementează fiecare. Directiva nu este creată ca măsură permanentă, ci pentru a face față unei crize. Ce vor face statele cu oamenii care doresc să rămână după ce condițiile necesare directivei au trecut va fi o problemă care va depinde de fiecare stat în parte. Directiva nu poate obliga statele să acționeze într-un anume fel de îndată ce perioada de protecție s-a încheiat.
Nesiguranța este mare în această situație și nu este cunoscut modul în care statele UE vor aborda schimbarea de statut a persoanelor aflate sub protecție temporară atunci când directiva și conflictul se vor încheia. Dar este ceva la care Uniunea Europeană ar trebui să înceapă să se gândească.
Lina adaugă că există și alte categorii de refugiați ucrainieni la care UE trebuie să se gândească acum:
The critical question is how people who are unemployed, for whatever reason, stay in the EU countries when the war is over. For example, those elderly and people with limited mobility, where should they go if there is nothing to return to in Ukraine? Also, in a year or two, the issue of family reunification will be an urgent issue for the European Union. Since a lot of people have already asked the question “are we going back to dad in Ukraine, or dad is coming here to us”: it seems to me, that many who have already decided to stay will choose the second option.
Întrebarea importantă este cum vor rămâne în UE după război oamenii care din orice motiv sunt neangajați. De exemplu bătrânii sau cei cu mobilitate redusă unde are trebui să meargă dacă nu mai au la ce se întoarce în Ucraina? De asemenea, într-un an sau doi problema reunificării familiei va deveni una urgentă pentru Uniunea Europeană. În vreme ce mulți oameni au fost deja întrebați: „Mergi înapoi la tata în Ucraina sau vine tata aici la noi?” Cred că mulți dintre cei care deja au decis să rămână vor alege a doua opțiune.
Costurile războiului cu Rusia sunt mari pentru Ucraina: rata șomajului se apropie de 35 la sută, iar rata sărăciei ar putea atinge 25 la sută până în decembrie anul acesta și s-ar putea dubla până la sfârșitul anului viitor [5]. Desigur că dintre cei 4.7 milioane de refugiați ucrainieni majoritatea încă vor să se întoarcă acasă când se va termina războiul. UE trebuie să se gândească ce se va întâmpla cu cei care nu vor acest lucru.