- Global Voices în Română - https://ro.globalvoices.org -

Opt luni de „știri false” și „discreditare”: cum sunt aplicate online noile legi ale Kremlinului împotriva dizidenților anti-război

Categorii: Europa Centrală și de Est, Rusia, Libertatea cuvântului, Media și jurnalism, Război și conflict, Tehnologie, RuNet Echo, GV Advocacy, Rusia invadează Ucraina, Unfreedom Monitor

Imagine de Marco Verch [1] de pe Flickr. Folosită cu o licență CC BY 2.0 [2]

De când invazia din Ucraina s-a accentuat, libertatea de exprimare din Rusia a devenit extrem de redusă. Controlul și cenzura publicului și a mass-mediei sunt prezente pe scară largă. Declarații despre armata rusă care contrazic poziția oficială a agențiilor de stat sunt în mod frecvent incriminate. În primele opt luni [3] de război, declarațiile împotriva acestuia au reprezentat un motiv pentru acuzarea penală a 331 de oameni din 61 de regiuni.

Rețelele de socializare au oferit poliției și serviciilor speciale mai multe instrumente pentru a găsi și prezenta dovezi în cazuri de calomnie [4], dar și pentru a face cunoscute informațiile despre arestări. Partidul aflat la putere a configurat chiar și un robot [5] în serviciul de mesagerie Telegram care îi încurajează pe oameni să lupte împotriva „războiului informațional” de partea guvernului. Aceste tactici contribuie la crearea unui regim bazat pe frică și autocenzură care amintește de Panopticon.

Accelerarea represiunii

Cenzura și represiunea politică nu reprezintă o noutate pentru Rusia, dar în 2022 acestea au atins cote noi. Împreună cu noile instrumente digitale, noile legi permit statului să accelereze represiunea dizidenților și să o transforme într-o industrie de sine stătătoare.

În aceeași zi în care Vladimir Putin a anunțat invazia în Ucraina, Roskomnadzor a anunțat [6] că, atunci când face reportaje despre război, mass-media trebuie să numească războiul doar „operațiune militară specială” și să se bazeze doar pe sursele oficiale ale guvernului. În două zile, Roskomnadzor a început să cenzureze [7] publicații de război și a blocat mai mult de 8,000 [8] de site-uri în Rusia până în octombrie.

Într-o săptămână, parlamentul a rectificat amendamente [9] la Codul Infracțiunilor Administrative și la Codul Penal care au intrat în vigoare în aceeași zi. Noul articol (207.3) din Codul Penal este despre „diseminarea publică de informații știute ca fiind false despre armata Federației Ruse”. Pedeapsa pentru diseminarea de „informații false” variază de la o amendă de 1.5 milioane de ruble la 15 ani de închisoare. O altă infracțiune nouă este „discreditarea forțelor armate ruse”. Inițial, acuzatul primește o pedeapsă administrativă în valoare de 30,000-50,000 de ruble (aprox. 2,284-3,807 lei) conform articolului 20.3.3 din Codul Infracțiunilor Administrative, în timp ce a doua încălcare a legii îi aduce persoanei până la cinci ani de închisoare conform articolului 280.3 din Codul Penal.

Potrivit OVD-Info [10], până în  octombrie, au fost deschise 107 de cazuri penale conform articolului despre „știri false” și 4,777 de cazuri administrative conform articolelor care se leagă de discreditarea armatei, majoritatea [11] având de-a face cu activitatea de pe rețelele de socializare. Această activitate include postări, comentarii, reacții cu emoticoane [12], mesaje în grupuri de chat și videouri pe YouTube; un caz este bazat pe apeluri telefonice private [13].

Personalitățile publice — jurnaliști, activiști, politicieni și bloggeri — sunt mai predispuse la a fi acuzate penal [14]. Cea mai remarcabilă arestare de până acum s-a întâmplat pe 12 iulie: reprezentantul municipal Ilia Yashin a fost acuzat de „răspândire de informații false” într-un video pe YouTube. Un politician de opoziție și un asociat apropiat a lui Navalny și Nemsto, Yashin a fost persecutat întreaga sa carieră [15]. Pentru cei ca el există un proverb de pe vremea sovieticilor: „Găsește-mi omul și o să aflu cu ce a greșit”, însemnând că legea nu poate opri statul din a închide pe oricine. Ținând cont cât de mult avea de împărțit Putin cu Yashin, faptul că prima sa acuzație penală este pentru „informații false” reprezintă ceva sugestiv. Cazul lui Yashin este încă în desfășurare, dar alt reprezentant municipal Aleksey Gorinov [16] a fost condamnat la 7 ani de muncă silnică pentru că a spus „război” în loc de „operațiune specială” la o întâlnire.

Această lege ușurează substanțial povara procedurilor formale pe care poliția și procurorii trebuie să le urmeze pentru a crea iluzia unui sistem judiciar funcțional și astfel accelerează procesul de represiune. Acest lucru se observă și la nivel local. În localitățile mai mici decât Moscova și St. Petersburg este ceva obișnuit ca oamenii să primească amenzi sau sentințe cu închisoarea mai mici. Majoritatea acuzaților sunt activiști și jurnaliști cu un public mic, care erau deja urmăriți de stat.

De exemplu, Yevgeniy Fokin [17] din Novosibirsk este un activist urban. Acesta avea doar 17 ani când a fost acuzat pentru că a trimis un mesaj pe canalul de Telegram „Coaliția din Novosibirsk 2020” care avea 2,880 de abonați. Mesajul a inclus [11] o postare a unui articol de știri în care Administrația Prezidențială ucraineană afirma că toate centralele nucleare din Ucraina erau ocupate de oamenii lui Kadîrov. „Sper că este o minciună”, a adăugat Yevgeniy alături de postare. „Aceasta este probabil cea mai rea știre din secolul 21.” Mai târziu, într-un interviu [17], acesta se întreabă: „În comentariul meu inițial chiar am pus sub semnul întrebării validitatea informațiilor. Și totuși, ei spun «informații știute ca fiind false»”. Sergey Nosov [18] din satul Baklanovo aflat în regiunea Oryol a fost acuzat că a postat mesaje despre masacrul de la Bucha și Irpen pe canalul de Telegram „Lista Nosov” care avea 352 de abonați. În 2021, Aleksey Argunov [12], un profesor universitar din Barnaul, și-a rugat studenții să semneze o petiție împotriva Agenției Federale pentru Supravegherea Educației și Științei. El crede că acesta este motivul pentru care a primit o amendă de 30,000 de ruble (aprox. 2,367 lei) pentru că a reacționat cu un emoticon trist și un like la postările anti-război ale cuiva.

Câteva dosare au fost deschise și împotriva oamenilor obișnuiți fără un trecut de activiști sociali. Printre aceștia se numără un fochist [19], un programator [20], un șofer [13], un arheolog [21] și un săpător [22].

Ritualul rușinii și intimidării

Pe 28 iunie, poliția din St. Petersburg a publicat un video [23] în care trei ofițeri din forțele speciale complet echipați smulg din perete ușa de metal a unui apartament. Aceștia fug înăuntru țipând: „La pământ!” și putem vedea un om de vârsta a doua pe jumătate îmbrăcat stând întins pe podea și cerându-și scuze mai târziu pe cameră. Acest om este Oleg Belousov [22], care locuiește cu fiul său adult — ambii cu dizabilități. El și-a exprimat opinia anti-război pe un grup public numit „Săpători din St. Pete” de pe rețeaua de socializare VK.com, iar un alt entuziast de săpături l-a raportat la poliție.

Acest gen de videouri ale poliției nu sunt o noutate în Rusia. Cu toate acestea, astfel de videouri sunt de obicei publicate controlat doar în cazuri importante de terorism. Recent, folosirea demonstrativă a forței excesive și cheltuiala extravagantă din timpul arestărilor pentru calomnie au devenit un fenomen obișnuit.

În Rusia acestă practică a poliției de publicare a videourilor cu scuze [24] pe internet a început în Chechnya în 2015 pentru criticarea guvernului. În 2020, această practică a fost adoptată de ofițerii legii în toată țara, în principal împotriva „răspândirii de informații false” despre Coronavirus. Din 2021, observăm multe astfel de videouri cu opozanți obișnuiți — și acum cu dizidenți. Putem cu siguranță presupune că aceste videouri sunt filmate sub presiune.

Potrivit antropologului Aleksandra Arkhipova [24], astfel de videouri pot discredita opoziția. Acestea înfățișează protestatarii ca fiind slabi și inconsecvenți, făcând mai dificilă din punct de vedere emoțional sprijinirea lor.

Pentru o mișcare anti-război într-o țară ca Rusia —mare și întinsă pe distanțe lungi —conexiunea digitală este crucială. Ținând cont de cât de mare este cenzura din mass-media, internetul este singurul loc pentru a accesa diverse informații care nu sunt filtrate de stat. În același timp, brutalitatea poliției față de protestatarii stradali din ultimul deceniu a creat iluzia că spațiile online sunt mai sigure decât cele offline pentru exprimarea de sine, o opinie care a fost pusă tot mai mult la încercare în ultimii câțiva ani. Astfel, faptul că poliția persecută oamenii pentru opinii exprimate în spații online care par a fi private și sigure și faptul că promovează arestări violente induce mai multă paranoia și autocenzură în rândurile opoziției.

Vizitează pagina proiectului pentru mai multe articole de la Unfreedom Monitor [25] [en].