„Vorbim și rusă în Moldova, dar nu vrem să avem nimic de-a face cu așa zisa Lume Rusă”, spune scriitorul moldovean Iulian Ciocan

Republica Moldova este o țară aflată la intersecția a multiple identități lingvistice, etnice și religioase și a făcut parte din diverse imperii înainte de a-și câștiga independența în 1991. Pentru a discuta despre istoria sa bogată și amestecată, dar și despre impactul invaziei Rusiei în Ucraina ^[1], Global Voices l-a intervievat pe scriitorul moldovean Iulian Ciocan. Interviul a avut loc în capitala Republicii Moldova, Chișinău și s-a desfășurat în limba rusă.

Republica Moldova este o țară multilingvistică și multietnică la graniță cu Ucraina și România. În timp ce etnicii moldoveni reprezintă 75% din populație, există și alte minorități importante ^[2] inclusiv ucrainieni, găgăuzi ^[3], ruși, bulgari și romi. Româna este limba oficială, dar rusa este vorbită la scară largă, în special în zonele urbane și este folosită în mass-media, educație și afaceri.

În timpul perioadei sovietice, Moscova a creat în mod artificial o limbă numită limba moldovenească și a impus alfabetul chirilic — care este folosit de asemenea și în cazul limbii ruse — pentru a scrie în limba română. În 1994 ^[2], după independență, Moldova a revenit la alfabetul latin care este folosit în România. Dar Rusia nu a renunțat niciodată la ambiția sa de a controla Moldova: aceasta sprijină autoritățile ^[4] autoproclamatei republici Transnistria din estul țării. După războiul nimicitor ^[5] din anii 1991-92, acel teritoriu și-a declarat independența față de Republica Moldova și până în ziua de azi menține controlul guvernamental, militar și economic asupra a ceea ce reprezintă 12 la sută din teritoriul Republicii Moldova ^[6]. Transnistria nu este recunoscută de comunitatea internațională ca stat independent.

Global Voices l-a întrebat pe romancierul și jurnalistul moldovean Iulian Ciocan despre felul în care percepe el situația actuală din Republica Moldova, dat fiind războiul din Ucraina, dar și despre retorica Moscovei asupra a ceea ce se presupune că ar defini „Lumea Rusă ^[7]”.

In 2015 I published a dystopian novel in which I imagine how Russia and Transnistria occupy Moldova; it is called “Iar dimineața vor veni rușii” which means “In the Morning, the Russians Will Arrive ^[8].” I wrote it before 2014, though, when Russia occupied Crimea. This is of course a piece of fiction, but many people in Moldova have an internalized fear because there have been Russian invasions in the past: in 1940, and in 1812. I speak to a lot of Russophones here, and to Russians who come to Moldova. My impression is that many of them consider this land to be “their [Russian] territory.” So I think that if Russia conquers Odesa [in Ukraine], they will also claim Moldova. Bessarabia ^[9] [alternative historical name of most parts of today's Moldova] was a province of Tsarist Russia for over 100 years.

In my recent interview to the French daily Le Monde ^[10], I explained that there are preconditions in Moldova for an invasion to happen, it is always in the air, regardless of who is governing Moldova. I never felt very comfortable here as a writer: this is a zone between the Dniester and Prut rivers, of temporary arrangements where nothing is created to last very long. I always felt like that: Today this is Moldova, tomorrow it could be part of Russia, or of Romania. This awareness influences our mentality: What we start might not endure, it can be destroyed at any moment.

În 2015 am publicat un roman distopic în care îmi imaginez cum Rusia și Transnistria ocupă Moldova; se numește „Iar dimineața vor veni rușii ^[8]”. L-am scris înainte de 2014, atunci când Rusia a ocupat Crimeea. Acesta reprezintă desigur un roman de ficțiune, dar mulți moldoveni au o frică internalizată pentru că au mai fost invazii rusești în trecut: în 1940 și în 1812. Vorbesc cu mulți rusofoni de aici și cu ruși care vin în Moldova. Impresia mea este că mulți consideră această țară ca fiind „teritoriul lor” [al rușilor]. Deci cred că dacă Rusia cucerește Odesa [din Ucraina], vor  revendica și Moldova. Basarabia ^[11] [denumire istorică alternativă a celei mai mari părți din Republica Moldova de azi] a fost o provincie a Rusiei Țariste mai bine de o sută de ani.

În interviul meu recent pentru publicația franceză Le Monde ^[11], am explicat că există precondiții în Moldova pentru ca o invazie să aibă loc, acest lucru ne suflă mereu în ceafă, indiferent de către cine e guvernată Moldova. Nu m-am simțit niciodată prea relaxat aici ca scriitor. Azi aceasta e Moldova, mâine s-ar putea să facă parte din Rusia sau din România. Această conștientizare ne influențează mentalitatea [în sensul că] ceea ce începem s-ar putea să nu dureze, poate fi distrus oricând.

Ciocan, la fel toți scriitorii, modelează limba pentru a-i servi cel mai bine stilului său. Uneori folosește expresii  sau cuvinte rusești în proza sa, așadar Global Voices la întrebat despre viziunea sa asupra situației bilingve de facto din Republica Moldova și despre propria sa relație cu limba rusă:

Here in daily life, people are very tolerant; nothing has changed since this war [Russia's second invasion of Ukraine that started on February 24, 2022]. What is problematic is the idea that Russians should come here, and occupy this land. The fact that my neighbor might speak Russian is not a problem in any way, unless that particular person wants Putin to come here and rule. So the main question is whether local Russophones are connected to Putin's narratives, or not. To be clear: We do speak Russian in Moldova, but don't want to have anything to do with the so-called “Russian World.”

Aici în viața de zi cu zi oamenii sunt foarte toleranți; nimic nu s-a schimbat de când a început războiul [a doua invazie a Rusiei în Ucraina care a început pe 24 februarie 2022]. Ceea ce este problematic este faptul că rușii ar putea veni aici și să ocupe acest pământ. Faptul că vecinul meu vorbește rusă nu reprezintă niciun fel de problemă, doar dacă acea persoană vrea ca Putin să vină aici și să conducă [țara]. Vreau să fiu clar, vorbim rusă în Moldova, dar nu vrem să avem nimic de-a face cu așa zisa „Lume Rusă”.

Din punct de vedere lingvistic, cultural și literar, Moldova a reluat legăturile puternice cu România din 1991 încoace, după cum explică Ciocan, dar umbra Rusiei rămâne:

Since I write in Romanian, I consider myself to be a Romanian writer. Where I live is really beyond the point, so I position myself as Romanian writer with a post-Soviet background. We were under Russian and Soviet rule, thus our social experience departs from what Romanians have gone through: We are indeed close, yet different. At the same time Romania considers us to be Romanian writers, and invites us to events, projects and publication grants, and we can join the Union of Romanian Writers.

But despite that, when I am abroad, I constantly have to face confusing situations about where I am from, and have to explain where Moldova is located, though since this war, people seem to be more informed. I also notice that, to this day, any Russian writer is generally well regarded abroad, simply for being Russian, regardless of how well they actually write. I experienced that in France where people think any Russian writer is a second Dostoyevsky or Nabokov. But people in the West will never be able to understand what has happened and is happening in the post-Soviet space if all they read are texts by Russian authors.

Din moment ce scriu în română, mă consider un scriitor român. Unde locuiesc este în afara subiectului, deci mă poziționez ca scriitor român cu origini post-sovietice. Noi am fost sub dominație rusească și sovietică, așadar experiența noastră socială se îndepărtează de cea prin care au trecut românii: suntem într-adevăr apropiați, dar totuși diferiți. În același timp, România ne consideră scriitori români și ne invită la evenimente, proiecte și granturi pentru publicare și putem să ne alăturăm Uniunii Scriitorilor din România.

Dar în ciuda a toate acestea, când sunt în afara țării trebuie să mă confrunt constant cu situații neclare în legătură cu locul de unde vin și trebuie să explic unde se află Moldova, deși de când cu războiul, oamenii par a fi mai informați. Am avut această experiență în Franța, unde oamenii cred că orice scriitor rus este un al doilea Dostoievski sau Nabokov. Dar oamenii din Vest nu vor putea înțelege niciodată ce s-a întâmplat și ce se întâmplă în spațiul post-sovietic dacă tot ceea ce citesc sunt texte de autori ruși.

Global Voices l-a întrebat ce părere are despre termenul contestat de literatură europeană:

I believe in the concept of European literature and can relate to it: World War I and II are a central theme defining European literature that we all share. Yet we are also very diverse, even within one language tradition.  My own journey, as I lived in the Soviet Union, started with Soviet authors, as we had no other choice, as well as with Russian classics, such as Gogol, Chekhov, Bulgakov. Dostoyevsky most likely inspired Freud to study the subconscious and publish his studies about psychoanalysis. Clearly, as a writer I cannot look at language in a negative way: Language is a tool, and I cannot accuse it of anything that Putin is doing. So for me, the fact that I speak Russian is a plus.

After 1991, I read in translation many other authors, mostly from Western Europe, and then realized it is best to read the so-called “smaller literatures” that are closer to our experience: Kadare from Albania, Hrabal from then Czechoslovakia, other writers from Hungary, Bulgaria, Serbia. They have been part of larger empires, or went through a Soviet invasion, so there is often a direct link between their literary characters and History with a Capital H in their books.

Cred în conceptul de literatură europeană și mă regăsesc în el: Primul și Al Doilea Război Mondial sunt teme centrale care definesc literatura europeană pe care le împărtășim cu toții. Cu toate astea, suntem și foarte diferiți, chiar și în tradiția unei singure limbi. Propria mea călătorie, locuind în Uniunea Sovietică, a început cu autori sovietici,  pentru că nu aveam altă opțiune, dar și cu clasici ruși, precum Gogol, Cehov, Bulgakov. Dostoievski l-a inspirat cel mai probabil pe Freud să studieze subconștientul și să-și publice studiile despre psihanaliză. În mod cert, ca scriitor nu pot privi limba într-un mod negativ. Limba este o unealtă și nu o pot acuza de nimic din ceea ce face Putin. Deci pentru mine faptul că vorbesc rusa e un avantaj.

După 1991, am citit în traducere mulți alți autori, majoritatea din Europa de Vest, iar apoi am realizat că este cel mai bine să citești așa numitele „literaturi mai mici” care sunt mai aproape de experiențele noastre: Kadare din Albania, Hrabal din Cehoslovacia, alți scriitori din Ungaria, Bulgaria, Serbia. Aceștia au fost parte din imperii mai mari, sau au trecut prin invazia sovietică, deci există adesea o legătură directă dintre personajele lor literare și Istorie cu I mare în cărțile acestora.

Despre planurile sale din viitorul apropiat, Ciocan concluzionează:

The war forced me to think about what might happen if it reaches Moldova: Will I stay or leave? — something I think about every day now. I did after all write a novel about Russian tanks on the streets of Chișinău. This is a huge tragedy, every morning I read Ukrainian, then Russian news websites, compare the gap between them. Now I am thinking about a novel that speaks about the war — I cannot write as an Ukrainian who has been through Mariupol, yet I can write about being very close to the war, and how it shapes our daily life.

Războiul m-a forțat să mă gândesc la ce s-ar putea întâmpla dacă acesta ajunge în Moldova. Voi rămâne sau voi pleca? — este ceva la care mă gândesc în fiecare zi acum. Până la urmă am scris un roman despre tancuri rusești pe străzile Chișinăului. Este o mare tragedie, în fiecare dimineață citesc pe site-uri de știri ucraniene, apoi pe site-uri rusești, compar ceea ce lipsește între cele două. Acum mă gândesc la un roman care vorbește despre război — nu pot scrie ca un ucrainean care a trecut prin experiența de la Mariupol, dar pot scrie despre [ce înseamnă] a fi foarte aproape de război și despre cum ne modelează aceasta viețile de zi cu zi.