Ilustrație de Global Voices
Acest articol a fost scris de un autor din Cuba cu pseudonimul Luis Rodrigues.
A trecut mai mult de un an de la protestele istorice din 11 iulie 2021 [1] din Cuba, iar acum un nou val de proteste continuă să zguduie insula. Cauzele structurale care le-a determinat nu doar că se află dincolo de aparențe, dar s-au înrăutățit pe măsură ce crizele politice, economice și sociale s-au înrăutățit și ele. În 2022, întreruperile de curent s-au agravat din cauza defecțiunilor de la centralele termoelectrice [2], iar deficitul de mâncare și de medicamente a crescut. Acum au izbucnit proteste mai mari după ce uraganul Ian i-a lăsat în urma sa pe cubanezi fără curent timp de două zile. Aceștia au participat în mai mult de 30 de proteste în toată țara din 29 septembrie încoace. Acestea sunt considerate „o nouă răbufnire socială” de către mass-media locală [3].
În 2021, oamenii au ieșit pe străzi [4] să protesteze împotriva inflației, dolarizării economiei și a întreruperilor de curent în contextul dificil al pandemiei de COVID-19. După acele zile de neuitat considerate fără precedent în Cuba, cu proteste care s-au întins în toată țara, viața nu s-a schimbat prea mult. Regimul cubanez a reprimat în mod brutal protestele și marșul civil eșuat care ar fi trebuit să aibă loc pe 19 noiembrie anul acesta, aplicând pedepse cu închisoarea exagerate demonstranților. Acest context a generat o criză migratorie [5], cu un exod al cubanezilor prin Nicaragua spre SUA, exod care îl depășește ca număr de persoane pe cel din 1980, care e cunoscut ca exodul Mariel [6].
Spiritul civic care a izbucnit anul trecut a fost prezent în protestele sistematice care au avut loc în țară și în acest an, în special în iunie. Majoritatea protestelor s-au concentrat în diverse locuri din provinciile care suferă cel mai mult din cauza penelor de curent. Înaintea uraganului Ian, protestele au fost mici în comparație cu cele care au avut loc pe 11 iulie 2021 în Havana, dar sunt un semn de nemulțumire generală a celor din țară din cauza neputinței regimului de a găsi soluții pentru problemele energetice cu care se confruntă Cuba.
Cacerolazos și cereri virtuale de la mame
În ultimele luni, protestatarii au avut tendința de a vorbi public împotriva întreruperilor de curent și a deficitului de mâncare bătând în oale și cratițe, numite cacerolazos [7]. Mulți oameni au fața acoperită pentru a nu fi identificați de forțele regimului.
Observatorio Cubano de Conflictos [8] („Observatorul Cubanez al Conflictelor”) raportează un total de 624 de proteste în iulie și august anul acesta, dintre care 263 au avut loc în iulie și 361 în august. La majoritatea dintre acestea s-au folosit cacerolazos și au fost concentrate în provincia Artemisa, urmată de Cienfuegos, Holguín și Camagüey. Au fost „în medie mai mult de 11 demonstrații publice pe zi”, se afirmă în raport.
#ULTIMAHORA [9] en #Holguin [10] el pueblo está en la calle por segunda noche consecutiva. La dictadura #cubana [11] perdió a los jóvenes, al pueblo y la calle. #Cuba [12] #CubaPaLaCalleYA [13] pic.twitter.com/W5yUB4DxK9 [14]
— Daniel Benitez (@danielbnews) August 10, 2022 [15]
#ULTIMAORĂ: în Holguin oamenii sunt pe străzi pentru a doua noapte consecutivă. Dictatura cubaneză a pierdut [sprijinul] tinerilor, poporului și al străzii #Cuba #CubaÎnStradăACUM
Primul protest din noul val a avut loc la Universitatea Camagüey în zona de centru-vest a țării. În mijlocul unei întreruperi de curent, studenții au strigat sloganul „¡Pongan la corriente, pinga!” [Pornește curentul, pinga!], care a devenit viral [16] pe rețelele de socializare și care continuă să se facă auzit în aproape orice colț din țară unde au loc proteste. „Pinga [17]” este o expresie colocvială cubaneză care se referă la organul sexual masculin.
Los jóvenes cubanos perdieron el miedo. Universitarios de Camagüey protestan masivamente por la falta de electrificad y agua. 🔥 pic.twitter.com/uW47HQCLGH [18]
— Yusnaby Pérez (@Yusnaby) June 15, 2022 [19]
Tinerilor cubanezi nu le mai e teamă. Studenții din Camagüey protestează masiv din cauza lipsei electricității și a apei. 🔥
În multe dintre aceste proteste, cubanezii nu sunt mulțumiți doar cu reluarea electricității. Aceștia strigă „Patria y Vida [20]”, care a fost sloganul cel mai frecvent folosit de demonstranți anul trecut, și militează pentru schimbarea sistemului politic. În ciuda reprimării nemiloase și sistematice a regimului, mulți cubanezi s-au săturat de socialismul de la ei din țară, iar acum folosesc rețelele de socializare pentru a-și exprima nemulțumirile sociale.
În spațiul digital există de asemenea un element nou. Femeile îndeosebi transmit mesaje fără menajamente pe YouTube unde se eliberează emoțional exprimându-și nemulțumirea în legătură cu criza actuală, ba chiar plâng pe rețelele sociale. Acest lucru are de obicei un impact online — de exemplu videoul Ameliei Calzadilla a devenit viral în iunie.
Amelia Calzadilla, o tânără necunoscută, a atras atenția [21] pe rețelele de socializare atunci când a cerut condiții de viață mai bune pentru ea ca mamă singură, deoarece salariul său abia îi ajunge pentru a-și întreține familia. Videoul acesteia a devenit viral pe rețelele sociale și imediat multe mame au devenit solidare pe față cu Amelia. Impactul a fost atât de mare încât a creat un precedent, deoarece guvernul a luat legătura cu ea și a rezolvat niște probleme concrete care afectau calitatea vieții oamenilor de lângă ea, precum accesul la gaz pe strada ei.
Mottoul multor mame (și al unor tați) care și-au spus părerea pe rețelele de socializare a fost „¡Todas somos Amelia!” („Toate suntem Amelia!”), pe măsură ce se împlinea un an de la protestele din 11 iulie 2021.
Străzile au fost militarizate din cauza îngrijorării că mai multe proteste vor izbucni pe 11 iulie. În sfera mass-media, purtătorii de cuvânt oficiali au lansat o campanie de propagandă cu scopul de a crea o imagine artificială de normalitate și stabilitate politică în țară, în special prin programul lor TV Con Filo [22]. În timpul nopții de 11 iulie, prezentatorii au spus că nimic nu s-a întâmplat și că aceasta reprezintă o victorie a Revoluției.
În ziua următoare pe rețelele de socializare au apărut imagini cu proteste puternice cu oale și cratițe în Los Palacios din provincia Pinar del Rio, oamenii cerând să revină curentul, precum și libertate. De atunci protestele s-au intensificat. În august 2022 un grup de femei împreună cu copiii lor au închis o arteră a unei autostrăzi principale cerând prezența președintelui Miguel Diaz Canel, care nu a venit să vorbească cu protestatarii.
#EnVideo [23]. Cubanos cierran Autopista Nacional en La Habana en protesta contra el régimen; exigen presencia de Díaz-Canel.#CiberCuba [24] pic.twitter.com/IQ0cpcgXX3 [25]
— CiberCuba – Noticias de Cuba 🇨🇺 (@CiberCuba) August 2, 2022 [26]
#ÎnVideo. Cubanezii închid Autostrada Națională din Havana ca protest împotriva regimului; aceștia cer prezența lui Diaz-Canel.
Cele mai recente proteste includ confruntările violente dintre poliție și cetățeni din Nuevitas [27] la mijlocul lui august. Poliția a încercat să aresteze [28] niște lideri de opoziție și membrii ai comunității, ceea ce a dus la un număr de răniți. Ambasada SUA din Havana a mai dat o declarație [29] cu privire la ceea ce se întâmplă și a denunțat represiunea împotriva demonstranților.
În septembrie au fost mai puține proteste, dar acestea au izbucnit iar din cauza uraganului Ian. Pe 20 septembrie, Părintele José Conrado Rodríguez i-a scris o scrisoare deschisă [30] Papei Francisc cerându-i să rupă tăcerea cu privire la guvernele autoritariste de stânga [31], inclusiv asupra celui din Cuba. Nu a fost găsită nicio soluție la criza energetică din țară, iar regimul refuză în continuare accelerarea tranziției politice pe care cubanezii o cer urgent.