- Global Voices în Română - https://ro.globalvoices.org -

Undertones: Mișcarea anti-război nu s-a sfârșit în Rusia, spune un cercetător rus

Categorii: Eastern & Central Europe, Russia, Censorship, Citizen Media, Digital Activism, Freedom of Speech, Media & Journalism, Protest, War & Conflict, Civic Media Observatory, Country Monitor Observatory 2021-2022

Scrie: „Trebuie să ne OPRIM!” Foto: Arhivă/Folosită cu permisiune

Acest interviu face parte din Undertones (Subînțelesuri), buletinul informativ al Observatorului Civic Media care aparține de Global Voices. Află mai multe despre misiunea [1] noastră, metodologia [2] și datele disponibile public [3]. Abonează-te la Undertones [4].

Cercetătorii Observatorului Media* cercetează amănunțit internetul căutând articole din mass-media pe care le pot evidenția, înregistra și analiza. Este un proces foarte interesant acela de a documenta retoricile dominante în legătură cu ceea ce vorbesc oamenii. Dar, la aproape șase luni după invazia Rusiei în Ucraina, ecosistemul mass-media rusesc pare că s-a plafonat. Articolele și retoricile se repetă întruna ca într-un carusel. Vocile anti-război care erau odată pline de viață, au tăcut.

Pentru a vorbi despre acest fenomen, unul dintre analiștii noștri ruși a decis să vorbească cu Melissa Vida despre ultimele sale descoperiri în domeniul acțiunilor anti-război atât online, cât și offline. Am păstrat anonimitatea cercetătorului pentru siguranța acestuia și am editat interviul pentru a fi mai scurt și mai clar.

Melissa Vida (MV): Cum arată mișcarea anti-război acum?

Researcher (R): Well, firstly there is no movement. I would not say that there is a movement like the revolutionary movement in Ukraine [5] in Maidan. There are decentralized activities that pop up here and there, inside and outside of Russia. Sometimes they are connected to each other, but most often they are not. There is not much attempt to centralize these actions, because it is impossible to centralize. Leaders are either in jail or in exile, all the pre-war movements were destroyed by the state right after the invasion.

For example, there is the feminist anti-war resistance [6], a decentralized organization of women who act independently. Artists [like film director Yekaterina Selenkina] have done performances [7], like when she was carrying a baby doll covered in blood to remind people of the war in the Moscow metro station. There are others who do art installations to represent the victims of bombings. Then, there are unrelated initiatives, like the guerilla actions [8] of those who destroyed railroads that deliver weapons to Ukraine. Many people act secretly, however.

Cercetător (C): Păi, în primul rând nu există nicio mișcare. Nu aș spune că există o mișcare precum mișcarea revoluționară ucraineană [9] din Piața Maidan. Sunt activități descentralizate care apar ici colo, în interiorul și în afara Rusiei. Uneori acestea sunt legate una de alta, dar cel mai adesea nu sunt. Nu prea există încercări de a centraliza aceste acțiuni, pentru că sunt imposibil de centralizat. Liderii sunt ori în închisoare, ori în exil,  iar toate mișcările de dinainte de război au fost suprimate de stat chiar după invazie.

De exemplu, există mișcarea feministă de rezistență împotriva războiului [6], o organizație descentralizată de femei care acționează independent. Artiști [precum regizoarea de film Yekaterina Selenkina] au făcut demonstrații [7], ca atunci când aceasta a venit cu o păpușă acoperită cu sânge la stația de metrou din Moscova, pentru a le aminti oamenilor de război. Sunt alții care fac instalații de artă care reprezintă victimele bombardamentelor. Apoi, mai sunt și inițiative fără legătură, precum acțiunile de gherilă [8] ale celor care au distrus căile ferate care livrează arme în Ucraina. Dar mulți oameni acționează în secret.

MV: Cum arată retoricile anti-război din spațiul online zilele acestea?

R: There are fewer new narratives going public online. There are some older narratives, like the ones stating that “war is bad” and sharing horror stories. Narratives criticizing the Western role in the war [10] are also still alive. Russian celebrities who have stayed in Russia continue to ignore the war altogether and post photos of travel and parties [11]. We are not able to pick up on a lot of new narratives.

Perhaps there is less information because it’s summer, but mainly people are [sigh]. I am part of this universal exhaustion. The human psyche cannot absorb this much and still be stable and remain emotionally involved. I think this is what is happening with people who are terrified and disgusted; they are exhausted.

Also, people inside Russia speak out less because, well, some of them are in jail or facing court processes, so obviously they can’t produce things. Though actually, many of those under arrest write antiwar statetments [12] on posters while in court, even though they are being sentenced to years in prison.

People in Russia are also more fearful about expressing themselves about the war because there are fewer voices than before. So there is more risk of being caught and put in jail.

R: Există mai puține retorici noi care sunt făcute publice online. Există niște retorici mai vechi care afirmă că „războiul e un lucru rău” și care spun povești de groază. Retoricile care critică rolul Occidentului în război [10] sunt de asemenea încă prezente. Celebritățile din Rusia care au rămas acolo continuă să ignore cu totul războiul și să posteze poze din călătorii și de la petreceri [13]. Nu putem identifica multe retorici noi.

Poate că sunt mai puține informații pentru că este vară, dar în principal oamenii sunt… [oftează]. Și eu împărtășesc această extenuare pe care o resimțim cu toții. Psihicul uman nu poate absorbi atât de multă informație și  să fie încă stabil și să rămână implicat emoțional. Cred că asta se întâmplă cu oamenii care sunt terifiați și dezgustați; sunt extenuați.

De asemenea, oamenii din Rusia își spun părerea mai rar pentru că, vezi tu, unii sunt în închisoare sau au de a face cu procese în instanță, deci evident că aceștia nu pot acționa. Chiar dacă, de fapt, mulți dintre cei aflați în arest scriu declarații anti-război [12] pe afișe când sunt la tribunal, chiar dacă sunt condamnați la ani de închisoare.

Oamenii din Rusia sunt mai temători în a se exprima cu privire la război, deoarece există mai puține voci ca înainte. Deci există un risc mai mare să  fii prins și pus după gratii.

MV: Cu ce repercursiuni se confruntă demonstranții anti-război?

R: Some people get fined, others go straight to jail, it’s pretty random. But it’s not only about speaking out. There was a philosophy professor who was recently fined [14] the equivalent of a monthly salary for putting the “sad emoji” on an anti-war post. It’s a representative case of what is going on. There are groups of pro-government activists who monitor “smiles” and “likes” and report them to the authorities. 

In another case, there was a schoolteacher who tried to take the “Z” word [15] off the wall. Her school kids and parents reported her to the police and she was fined. Speaking against the war can be punished by your coworkers or your family.

A lot of the people put in jail were not activists; some were marketing managers, and others were business owners. It’s very random. I think it’s safer to be a big figure when speaking against the war, as they are more likely to get support. But often it is those who are very unprotected who are targeted; they don’t have as much media attention.

C: Unii oameni sunt amendați, alții merg direct la închisoare, e destul de aleatoriu. Dar nu vorbim doar de exprimarea opiniei. Un profesor de filozofie a fost amendat [14] recent cu echivalentul unui salariu pe o lună pentru că a reacționat cu „emoticonul trist” la o postare anti-război. Acesta este un caz reprezentativ a ceea ce se petrece. Există grupuri de activiști pro-guvernamentali care monitorizează „emoticoanele” și „like-urile” și le raportează autorităților.

Un alt caz este al unei învățătoare care a încercat să ia simbolul „Z” de pe perete [15]. Copiii de la școală și părinții lor au raportat-o la poliție și a fost amendată. Dacă vorbești împotriva războiului poți fi sancționat de colegi sau de familie.

Mulți dintre cei care au fost băgați la închisoare nu erau activiști; unii erau manageri de marketing și alții oameni de afaceri. Este foarte aleatoriu. Cred că e mai sigur să fii o figură cunoscută atunci când vorbești împotriva războiului, deoarece există o mai mare probabilitate ca acești oameni să  primească sprijin. Dar adesea cei care sunt foarte neprotejați sunt aceia care sunt vizați; aceștia nu primesc multă atenție din partea mass-media.

MV: Este posibil să știi ce acțiuni anti-război sunt în desfășurare?

R: Apart from the public work of guerrillas and feminist women, or the anti-war statements of people in court, it's hard to know all that is being done, because journalism is nearly dead [16], even though there is still a lot going on in spite of circumstances. It's hard to understand the scale of anti-war actions. There are no people to cover it, because it’s punishable to even cover it. 

But still, there is some news here and there. There are some initiatives [17] that try to compile a list of activist movements. And there are some activities and small acts of rebellion, like taking out the “Z” symbols from walls and institutions or posting anti-war statements in the form of graffiti [18]. This is ongoing. For example, there was a poem stating how everything is forbidden in Russia and is anti-war, and it was painted over in a day. There are still actions, it is not dead land. 

C:  În afara acțiunilor publice ale gherilelor și ale feministelor, sau declarațiile anti-război ale oamenilor din tribunale, este dificil de știut tot ce se face, pentru că jurnalismul e aproape mort [16], dar chiar și așa, încă se petrec multe în ciuda circumstanțelor. Este dificil de știut amploarea acțiunilor anti-război. Nu există oameni care să le raporteze, pentru că poți fi pedepsit dacă faci asta.

Dar totuși, sunt niște știri pe ici pe colo. Există și niște inițiative [17] care încearcă să întocmească o listă a mișcărilor activiste. Și există și unele acțiuni rebele, precum luarea simbolurilor „Z” de pe pereți și din instituții sau postarea declarațiilor anti-război sub formă de graffiti [19]. Acestea sunt în desfășurare. De exemplu, a fost o poezie care afirma că totul este interzis în Rusia și este considerat anti-război, peste care a fost vopsit în ziua următoare. Mai există acțiuni, nu trăim pe un tărâm mort.

MV: Care sunt speranțele și așteptările acum?

R: [Sigh]. No one has hopes or expectations, people just survive and pull through. They do what they can afford to do. Everyone is realistic. We cannot stop the war with anti-war activities, except perhaps for these guerrillas that destroy the railroads. It’s more something that people feel like they have to do because they do not support the war. In my perception, they do it out of moral obligation. Some people might have some hope that they can change something, but it’s not publicly discussed.

Many people in Russia support the war [20]. The feminist anti-war resistance puts a lot of effort into trying to open the eyes of pro-war people to what is happening. Their hope is to change common attitudes, bit by bit, inside Russia.

C: [oftează] Nimeni nu are speranțe sau așteptări, oamenii nu fac decât să supraviețuiască și să meargă înainte. Fac ceea ce își pot permite să facă. Toată lumea e realistă. Nu putem opri războiul cu acțiuni împotriva lui, cu excepția poate a gherilelor care distrug șinele de căi ferate. Este mai mult ceva ce oamenii simt că trebuie să facă pentru că nu sprijină războiul. În opinia mea, o fac din obligație morală. Unii oameni poate au ceva speranțe că pot schimba ceva, dar nu discută public despre asta.

Mulți oameni din Rusia sprijină războiul [21]. Rezistența feministă anti-război depune mult efort în încercarea de a deschide ochii celor pro-război la ceea ce se întâmplă. Speranța lor este aceea de a schimba atitudinile des întâlnite în Rusia puțin câte puțin.

*Observatorul Civic Media are angajați în prezent 15 cercetători care analizează ecosistemele mass-media din șapte țări. Acești cercetători au fost selectați pentru cunoștințele lor lingvistice, culturale și profesionale ce țin de contextele din țările lor și de mesajele subtextuale din retorici.