[1]Edouard Manet “Le Déjeuner sur l'herbe” (1863) de Edouard Manet. Domeniu public prin intermediul Wikipedia
Global Voices și-a întrebat editorii: Care este cea mai greșită concepție despre locul în care locuiți sau despre locul în care v-ați născut?
Răspunsurile lor vor fi publicate ca parte a unei serii de articole menită să demonteze mituri și să ofere o perspectivă mai nuanțată asupra anumitor părți ale lumii. Primul articol este scris de Lova Rakotomalala, editorul francofon al Global Voices care locuiește în Paris, Franța.
Există un stereotip de durată care nu mai moare: francezii sunt destul de libertini atunci când vine vorba de viețile lor sexuale. Iar literatura și cultura pop nu ajută, pline cum sunt de personaje franțuzești care au o atitudine laissez-faire în ceea ce privește sexul. Exemple grăitoare în acest sens sunt: Vicontele de Valmont [2], Marchizul de Sade [3], Brigitte Bardot [4], Dominique Strauss-Khan [5] și chiar și Pepe le Pew [6], pentru numele lui Dumnezeu.
Acest clișeu nu este complet nefondat. Francezii, de exemplu, au avut tendința de a avea o atitudine destul de relaxată în ceea ce privește aventurile extraconjugale ale liderilor lor politici. Felix Faure [7], președintele Franței între 1895 și 1899, a murit de apoplexie la Palatul Elysée în timpul unei pauze între întâlnirile de lucru, în care avea relații sexuale cu amanta sa. Este celebru faptul că atât soția, cât și amanta președintelui François Mitterrand au fost prezente la înmormântarea lui împreună cu copiii acestora. Și președintele François Hollande a avut o aventură amoroasă de notorietate [8] cu actrița Julie Gayet.
Un sondaj al Centrului de Cercetare Pew a sugerat că votanții francezi sunt mai toleranți cu privire la infidelitate [9] decât cei din alte țări: doar 47% dintre cei chestionați au spus că este inacceptabil ca oamenii căsătoriți să aibă o aventură. Această atitudine este recunoscută—cel puțin la nivel informal—de instituțiile publice ale țării. Un emigrant francez, prieten de-al meu care se gândea să se mute în Madagascar pentru un contract de muncă de un an, a primit o înștiințare de la Consulatul Francez din Madagascar prin care era atenționat că Madagascarul este considerat ca prezentând un risc crescut pentru imigranți. Auzind că țara este destul de pașnică, acesta a cerut o explicație. Răspunsul primit de la Consulat a fost următorul: „Sunteți un cuplu de tineri căsătoriți. S-ar putea ca soția dumneavoastră să nu vi se alăture imediat. Mutarea în Madagascar s-ar putea să fie în detrimentul vieții dumneavoastră de familie.” Încă nu sunt sigur dacă acea declarație a reprezentat o acuză adusă moravurilor francezilor sau ale celor din Madagascar!
Totuși nu există dovezi care să contrazică ideea că francezii își lasă libidourile să o ia razna. În timp ce normele culturale franceze despre infidelitatea conjugală pot fi mai puțin stringente decât în alte părți ale lumii, în 2015, o campanie publicitară la nivel național pentru un site de întâlniri extraconjugale numit Gleeden a întâmpinat o rezistență masivă [10] din partea publicului, iar materialul de campanie care a fost afișat în mai multe orașe a trebuit retras.
[11]Actrița franceză Brigitte Bardot a fost unul dintre cele mai cunoscute sex simboluri din anii '50 și '60. FOTO: Michel Bernanau (CC BY-SA 3.0) via Wikimedia Commons.
Pe blogul său „French Yummy Mummy” (Mămică franțuzoaică atrăgătoare), Muriel Demarcus, o franțuzoaică care locuiește în Londra, abordează problemele legate de acest stereotip. Ea explică:
În Londra, oamenii vorbesc de parcă francezii au inventat sexul extraconjugal. Toate articolele înfățișează o imagine idilică a mariajelor deschise și le glorifică pe femeile care își înghit mândria în timp ce soților acestora le fug ochii după altele. Se pare că infidelitatea nu este mare lucru în Franța.
Ce prostie! Zău așa, aristocrația din țara asta a avut aventuri dintotdeauna (aruncați o privire la Familia Regală!), și asta nu are prea mult de a face cu francezii, nu-i așa? Au făcut toate acestea singuri. Aventurile extraconjugale nu sunt privilegiul francezilor.
Admirându-i pe francezi pentru presupusa lor promiscuitate este un mod ușor de a uita de propriile frustrări.
Ce ne-am face fără stereotipuri? Odată mi s-a oferit o scrumieră chiar dacă nu fumez. Pentru că sunt franțuzoaică, oamenii presupun că fumez. Ei bine, nu fumez.
Datele de pe site-ul de întâlniri mai sus menționat, Gleeden, contrazic de asemenea ideea că francezii sunt extrem de infideli [10]:
Cifrele de pe Gleeden sugerează că francezii nu sunt mai mult probabil să calce greșit decât alte naționalități. Propria cercetare a site-ului arată că 17% dintre francezi admit că au o aventură, la fel ca și în Spania și în Italia.
De fapt, dacă am analiza mai în profunzime perspectiva francezilor asupra iubirii, am observa că aceștia încearcă să construiască și să mențină relații care transcend noțiuni simpliste în alb și negru de monogamie. Pentru francezi, accentul este adesea pus pe relația ca întreg, și nu doar pe manifestările sale fizice.
Înțelegerea—sau iertarea— este un aspect cheie, se pare. În Modern Romance [12] (Dragoste modernă), cartea sa despre dragostea în era digitală, umoristul american Aziz Ansari citează un studiu al Institutului Francez de Opinie Publică și concluzionează că [13]:
Nu este ca și cum francezilor nu le-ar păsa că partenerii lor îi înșală, dar nu sunt atât de distruși de trădare. Datorită atitudinii lor culturale, francezii sunt de asemenea și cei care sunt cel mai mult probabil să ierte pe cineva care i-a înșelat.
Același studiu arată că 68% dintre francezi cred că este posibil să rămâi credincios unei singure persoane pentru tot restul vieții și că 63% cred că ar mai putea iubi pe cineva chiar și după ce acea persoană i-a înșelat.
Psihologul francez Maryse Vaillant are o explicație [14] pentru aceste cifre:
Cercetările mele au arătat că cedând tentației un bărbat poate înțelege cât de mult este atras de soția sa. Cu acesta el are planuri de creștere a copiilor, de a cumpăra o casă, de a-și construi o viață. Cu atracția față de o femeie tânără nu este la fel. Câteodată avem nevoie de o criză emoțională pentru a vedea diferența dintre o satisfacție de moment și construirea unei existențe împreună.
„Chiar dacă francezii sunt mai dispuși să accepte că infidelitatea este parte din experiența umană, o fac în secret”, scrie Debra Ollivier, autoarea cărții What French Women Know: About Love, Sex, and Other Matters of the Heart and Mind [15] (Ce știu franțuzoaicele: despre dragoste, sex și alte probleme ale inimii și ale minții).
Este o chestiune privată pe care o faci. Căsătoria și sanctitatea familiei sunt încă importante. Dacă o să ai un amant/o amantă, este pentru că vrei să-ți păstrezi familia intactă. Vei avea un amant/o amantă, vei fi satisfăcut(ă) și vei ține familia unită. Este ironic, pentru că noi vorbim în Statele Unite despre valori familiale, dar nu facem nimic pentru a subscrie la ele. Nu avem infrastructură socială, în timp ce acolo ei au. Structura familiei este importantă. Aceasta nu se destramă, iar când se întâmplă lucrul acesta, este ceva foarte traumatizant.