Majoritatea culturilor își însoțesc mesele cu un produs pe bază de cereale; pâinea, lipiile și chiflele aburinde sunt pe mesele oamenilor din multe locuri ale lumii. Azi vizităm bucătari amatori și profesioniști pentru a vedea felul în care prepară mâncarea cu care se hrănesc atât ei, cât și familiile lor.
Prima oprire o facem în Franța la brutarul Vicent Talleu [2] care face croissante, pâine cu ciocolată și alte produse similare folosind ca bază același aluat:
În India, lipia [3] numită roti, chapati sau parottas însoțește majoritatea meselor, iar tehnica sa de preparare poate fi chiar spectaculoasă. În videoul de mai jos, urmărim o femeie care gătește roti chapati [4] în bucătăria sa. Aceasta întinde chapatile cu un făcăleț pe un cârpător, le pune într-o tigaie de metal numită tava și apoi le pune pe foc deschis, unde acestea se umflă ca baloanele:
Următorul video arată cât de spectaculoși sunt unii bucătari: viteză și agilitate în modelarea, întinderea și baterea aluatului pentru ca acesta să fie copt în interiorul unui cuptor de cărămidă [5]:
În toată America Centrală, tortilla de porumb [6] este mâncarea nelipsită de pe mesele multora. Chiar dacă se pot cumpăra tortille proaspete, unii oameni încă le prepară după rețete tradiționale. În orașul Zacualtipán din Hidalgo, Mexic, o bucătărie veche de un secol [7] este locul unde porumbul se macină și se face aluatul pe o piatră numită metate, apoi se dă tortillelor forma rotundă, după care se pun pe o plită de lemn:
Această femeie întinde aluatul de tortilla [8] folosind o pungă de plastic ca aluatul să se învârtă în timp ce ea îl modelează:
În Turcia, lipia preferată este numită yufka [9]. Următorul video [10] prezintă un bărbat întinzând aluatul în bucăți uriașe și subțiri ca hârtia:
În Filipine prăjitura de orez gătită la aburi numită puto [11] este tradițională și poate fi mâncată așa cum este sau cu topping-uri dulci și savuroase. Iată aici [12] un tip de puto din lapte de cocos și făină de orez:
În videoul acesta [13] se folosește făină obișnuită, iar rezultatul este similar cu aluatul pentru brioșe, dar la abur.
În Columbia și Venezuela, aluatul de porumb este folosit pentru a face arepe, care sunt mai groase decât tortillele, au diferite dimensiuni și sunt de mai multe feluri. Următorul video [14] este al unui vânzător ambulant din Cali, Columbia care postează locațiile în care poate fi găsit în ziua respectivă pentru a-și vinde arepa cu brânză, care se mănâncă pe stradă cu unt, și uneori cu lapte condensat:
Bloggerul culinar Chef John de la Foodwishes.com [15] a gătit arepe venezuelene [12] pe care le-a umplut cu carne de porc gătită la foc mic, creând propria versiune a ceea ce în Venezuela este cunoscut ca arepa „păroasă”: