[1]Acțiunea a doar câtorva dintre benzile desenate populare se petrece în Uniunea Sovietică. Excepțiile includ „Corto Maltese în Siberia”, „Casa Aurie din Samarkand” și „Superman: Fiul Roșu”. Foto de Filip Stojanovski (CC-BY 2.0 [2])
Uniunea Sovietică a existat timp de 70 de ani, din 1922 până în 1991, și la apogeul său cuprindea 15 state [3] întinzându-se de la Marea Baltică la Marea Neagră și la Strâmtoarea Bering. În ciuda importanței sale în lume în cea mai mare parte a secolului 20, există o ramură a culturii internaționale unde URSS-ul [4] abia dacă a existat: lumea benzilor desenate.
URSS-ul nu a avut propria industrie de benzi desenate [5], așadar nu a putut produce povești despre ea însăși. Și deși unii dintre aliații acesteia au publicat niște benzi desenate atunci când făceau parte din blocul de est [6] condus de sovietici, în afară de posibilele excepții ale poveștilor ocazionale din Al Doilea Război Mondial, nici măcar ei nu au avut serii de benzi desenate majore plasate în URSS.
Între 1947 și 1991, în timpul Războiului Rece [7], benzile desenate americane populare nu au oferit multe oportunități audiențelor acestora de a se familiariza cu sovieticii și cu țara lor, ci doar clișee de gen „noi vs. ei”.
Chiar dacă benzile desenate cu super eroi au avut multe povești cu personaje sovietice, precum Văduva Neagră (Natasha Romanoff) [8] a celor de la Marvel, puține au avut acțiunea plasată în URSS. Și atunci când au avut-o, similar filmelor cu James Bond, aceasta nu au explorat viața în afara anumitor zone, precum baze militare, Piața Roșie și Kremlinul din Moscova sau birourile KGB-ului.
Bazele de date create de fani care includ benzile desenate ale DC [9] și Marvel [10] indică faptul că doar o porțiune minusculă a poveștilor populare cu super eroi folosesc URSS-ul ca locație: în jur de 286 (183 [9] + 93 [11] + 10 [12]) în comparație cu peste 20,291 care se petrec în SUA (4,344 [13] + 15,404 [14] + 543 [15]). Raportul este de aproximativ 70 la unu.
Tintin pe tărâmul sovieticilor
Primul exemplu de serie de benzi desenate populare a cărei poveste se petrece în Uniunea Sovietică a apărut la câțiva ani după formarea acesteia. Aventurile renumitului reporter franco-belgian Tintin au început cu povestea din 1929 numită „Tintin pe tărâmul sovieticilor” [16].
Prima pagină a ediției din 1 mai 1930 a Petit Vingtième [17], care declară că „Tintin se întoarce” din aventurile sale în Uniunea Sovietică. Foto [18]:Wikipedia (utilizare corectă).
În loc să facă reportaje acolo, Tintin se comportă mai mult ca un agent secret, luptându-se cu „comuniști diabolici”. Ei sunt prezentați ca fiind o bandă de hoți însetați de sânge, care exploatează populația neajutorată și subjugată, furând mâncare și omorând după bunul plac. Aceștia sunt de asemenea portretizați ca fiind niște incompetenți incapabili să îl prindă pe erou, care se întoarce acasă la Bruxelles în mod triumfător, fiind întâmpinat de aplauzele mulțimii.
Ca fundament pentru prima sa poveste cu Tintin, autorul său Hergé [19] a luat drept model o mare parte din pamfletul anti-bolșevic [20] din 1928 „Moscou sans voiles” [21] (Moscova dezvăluită) a fostului diplomat belgian Joseph Douillet [22].
Această poveste pare că a stabilit standardul de a înfățișa „Rusia Sovietică” ca fiind o pustietate geroasă, monotonă și tristă, temperaturile sub pragul înghețului fiind un motiv recurent.
Chiar dacă prima apariție a avut succes comercial, autorul și-a considerat munca sub standard și rudimentară, iar timp de mai multe decenii a refuzat cereri de retipărire. Hergé a fost de acord cu republicarea doar în 1973, ca reacție la edițiile fără licență scumpe de „calitate mediocră” care exploatau comunitatea de fani aflată în continuă creștere. În următoarele decenii, povestea ocolită anterior a fost „normalizată” ca parte a colecțiilor și a fost republicată în Belgia și în străinătate prin intermediul traducerilor.
Iubitorii de benzi desenate folosesc această poveste ca referință atunci când discută despre opera de mai târziu a lui Hergé. Un comentariu asupra ediției în croată din 2011 [23] de pe Stripovi.com, un forum/o enciclopedie despre publicarea benzilor desenate din întreaga regiune a fostei Iugoslavii, rezumă impresia generală a comunității de fani:
Šovinistički, imperijalistički, rasistički, avantiristički. Zanimljiv jer pokazuje od kud je Tintin krenuo i ne puno više od toga.
Șoviniste, imperialiste, rasiste, pline de aventură. Aceste benzi desenate sunt interesante doar pentru că arată începuturile lui Tintin și nimic mai mult.
[24]Volumul broșat în croată care include „Tintin pe tărâmul sovieticilor și Tintin în Congo” [23] (2011) și ediția în sârbă a benzii desenate „Spirou pe tărâmul sovieticilor” [25] (2021). Foto de Filip Stojanovski, CC-BY 2.0.
Spirou și Fantasio: Înainte și după
Spirou la Moscova, coperta ediției belgiene din 1990 de Dupuis. Foto [26] de Wikipedia, utilizare corectă.
Perechea comică franco-belgiană Spirou și Fantasio [27] a avut două aventuri în URSS. Prima a fost publicată sub forma albumului „Spirou à Moscou” [26] (Spirou la Moscova). Aceasta are un ton lejer, caricaturizând multe stereotipuri occidentale despre sovietici [28], precum jucarea ruletei rusești [29] sau bărbații care se salută sărutându-se pe gură.
Spre deosebire de compatriotul lor Tintin, perechea de reporteri eroi ajută autoritățile să lupte împotriva infiltrării mafiei conduse de vărul diabolic a lui Fantasio, Zantafio, care folosește acronimul slavizat Tanaziof [30] ca pseudonim.
A doua lor vizită în Uniunea Sovietică a fost publicată în 2020, după aproximativ trei decenii de la căderea sa.
„Spirou chez les Soviets” [31] (Spirou printre sovietici) poate fi văzută ca o parodie inteligentă a aventurii lui Tintin și a primei vizite a lui Fantasio și Spirou la Moscova, extinsă cu „vizite” în gulagul [32] siberian Cosmodromul Baikonur [33] și cu o călătorie nebunească cu trenul. Acțiunea fiind plasată la sfârșitul anilor 1950, povestea abordează și problema lipsei de sustenabilitate a socialismului de stat stalinist, dar și efectele deprimante ale comercialismului combinat cu sărăcia care au caracterizat declinul social în anii 1990.
Corto Maltese
O excepție notabilă din industrie este romanul grafic clasic Corto Maltese [34] al legendarului creator italian de benzi desenate Hugo Pratt [35] (1927-1995). Personajul principal este un hoinar prin lume romantic și amoral, care este adesea acompaniat de personaje bazate pe figuri istorice.
De exemplu, povestea „Corto Maltese în Siberia” [36], publicată în 1974, îl implică pe aventurierul imoral rus Rasputin, un personaj recurent bazat pe consilierul imperial autoproclamat sfânt Grigori Rasputin [37] (1869-1916). În universul fictiv a lui Pratt, Rasputin apare inițial ca fiind un pirat într-o poveste care se petrece în 1913, în timp ce povestea din Siberia are loc în 1918 în timpul războiului civil din Rusia [38].
„Casa Aurie din Samarkand” [39] (1967) este un alt roman grafic care îl duce pe Maltese pe teritoriu sovietic. Acesta vizitează Turcia, Iran și mai multe țări din Asia Centrală, inclusiv țările sovietice de atunci Uzbekistan și Tajikistan, în timpul unei vânători de comori care se petrece în 1922.
Casa Aurie din Samarkand, coperta ediției italiene. Foto de Paolo Sorbello, folosită cu permisiune.
La un moment-dat în poveste, autoritățile sovietice locale îl rețin pe Corto și ar trebui să-l execute, dar „trage el niște sfori” și sună un prieten care intervine pentru el. Acesta este Iosif Jughashvili, cunoscut mai târziu ca Iosif Stalin [40], pe care Maltese l-a cunoscut în timp ce viitorul dictator lucra ca portar de noapte în Ancona [41], Italia în 1907.
Paolo Sorbello [42], editorul pe Asia Centrală al Global Voices, a analizat ediția în italiană și a menționat:
In the episode, Corto endearingly calls Stalin ‘Bepi’ and complains about the spotty phone connection, while a Soviet officer listening in remarks how the frontier war zones that he plans to visit have even worse infrastructure. Having to go through Central Asia during the struggle for power between Imperial Russia, Pan-Turkic movements, and the Soviet army is a dangerous adventure for Corto. Pratt's narrative revolves around the weak allegiances that the armies in the peripheries of the empires had for the great powers. Defecting soldiers, retreats, and corruption at border crossings are commonplace in this adventure of the sailor.
În această poveste, Corto îl numește cu drag pe Stalin „Bepi” și se plânge de conexiunea telefonică cu întreruperi, în timp ce ofițerul sovietic care îl ascultă remarcă faptul că zonele de frontieră aflate în război pe care vrea să le viziteze au o infrastructură și mai proastă. Din cauză că este nevoit să traverseze Asia Centrală în timpul luptelor pentru putere dintre Rusia imperială, mișcările pan-turcice și armata sovietică, aceasta este o aventură periculoasă pentru Corto. Povestea lui Pratt se învârte în jurul devoțiunii slabe pe care armatele de la periferiile imperiilor o aveau pentru marile puteri. Soldați dezertori, retrageri și corupție la trecerile de graniță sunt lucruri obișnuite în această aventură a marinarului.
Potrivit lui Vladimir Bitoljanu, publicist de benzi desenate și cofondator al librăriei de benzi desenate Bunker [43] din Skopje, Macedonia de Nord, felul în care Uniunea Sovietică este înfățișată în romanele grafice ale lui Hugo Pratt nu diferă de reprezentările romantice ale multor locuri din jurul lumii. Într-o declarație pentru Global Voices acesta a explicat:
“Unlike some other comics authors from his time, Pratt doesn't resort to stereotypes that depict the Soviets as particularly negative. Of course his stories are full of local heroes and villains against the backdrop of the wars and other conflicts, but his style is realistic in presenting both positive and negative sides of human character in an unpretentious manner and without political bias.”
Spre deosebire de alți autori de benzi desenate din vremea sa, Pratt nu apelează la stereotipuri care înfățișează sovieticii într-un mod foarte negativ. Bineînțeles că poveștile sale sunt pline de eroi locali și de rău făcători pe fondul războaielor și al altor conflicte, dar stilul său este realist, prezentând atât aspectele pozitive, cât și cele negative ale caracterului uman într-o manieră simplă și fără subiectivism politic.
Fani ai benzilor desenate din toată lumea, uniți-vă!
Un roman grafic cu super eroi a cărei acțiune se petrece în Uniunea Sovietică primește o mențiune aici, chiar dacă a fost publicat la 13 ani după căderea URSS-ului. Miniseria DC apreciată de critici „Superman: Fiul Roșu” [44] (2003) prezintă o poveste alternativă a originii lui Superman: în 1953 copilașul Superman nu aterizează într-un lan de porumb pitoresc din SUA, ci pe niște câmpii fertile pline de grâu din Ucraina Sovietică. În consecință, Superman devine un patriot sovietic, folosindu-și puterile pentru a extinde un stat distopic bazat pe stalinism [45].
Poveștile de benzi desenate care se petrec în afara locurilor familiare se pot hrăni din prejudecățile și animozitățile existente în curentul principal sau pot îmbogăți înțelegerea consumatorilor de mass-media despre locuri și culturi îndepărtate. Industria benzilor desenate este sub presiune existențială din cauza declinului tiparului la nivel mondial, iar un mod de adaptare la noile vremuri este oferirea de povești captivante care să reflecte procesele de globalizare și de schimburi culturale dintre comunități.