Odată cu războiul din Ucraina, țările occidentale încearcă să își reducă dependența de gazul din Rusia și să vadă țările africane producătoare de gaz ca pe o alternativă viabilă. Imagine: Giovana Fleck/Global Voices
Atunci când Rusia a invadat Ucraina, mulți s-au întrebat ce impact va avea acestă campanie militară asupra economiei mondiale, în special [1] asupra sectorului energetic. Analiștii au anticipat [2] o creștere a prețurilor pentru mâncare, precum cel al grâului, și de asemenea un posibil deficit de gaze naturale pentru unele țări europene. Din acest motiv [3], țările occidentale încearcă să își reducă dependența de gazul din Rusia și să vadă țările africane producătoare de gaze naturale ca pe o alternativă viabilă.
Pe 12 mai, analista Marisa Lourenço, de la Control Risks [4] (Controlul riscurilor), care monitorizează economiile din țările unde se vorbește portugheza a spus pentru publicația Lusa [5] că Angola este țara africană cu cel mai mare potențial de a îndeplini nevoile energetice ale Europei:
Angola tem o maior potencial para satisfazer as necessidades energéticas da União Europeia a curto prazo; é um dos poucos países da região que já exporta gás para mercados internacionais, incluindo Brasil, Japão, China e Coreia do Sul.
A capacidade de aumentar a produção de gás, juntamente com a bem estabelecida cadeia de abastecimento, faz deste país [Angola] o vencedor imediato da mudança geopolítica provocada pela guerra na Ucrânia, com a Guiné Equatorial, República Democrática do Congo, Mauritânia e Senegal bem posicionados para beneficiar nos próximos dois a três anos.
Angola não só tem uma infra-estrutura de exportação que lhe confere uma vantagem sobre os seus pares regionais, permitindo à União Europeia aceder às cadeias de abastecimento, como as grandes companhias petrolíferas não têm de investir tanto capital para aceder às reservas e são capazes de aumentar a produção.
Angola are cel mai mare potențial de a îndeplini nevoile energetice ale Uniunii Europene pe termen scurt; este una dintre puținele țări din regiune care exportă deja gaz pe piețele internaționale, inclusiv în Brazilia, Japonia, China și Coreea de Sud.
Capacitatea de a crește producția de gaz și un lanț de aprovizionare bine consolidat fac ca această țară să fie beneficiara imediată a schimbării geopolitice adusă de războiul din Ucraina. Guinea Ecuatorială, Republica Democratică Congo, Mauritania și Senegal sunt și ele bine poziționate pentru a beneficia de situație în următorii 2-3 ani.
Angola nu are doar o infrastructură de export care îi oferă un avantaj față de vecinii săi din regiune și care permite Uniunii Europene să aibă acces la lanțurile de aprovizionare, dar pe deasupra companiile petroliere nu trebuie să investească mult capital pentru a accesa rezervele care le permit să-și crească producția.
Unul dintre avantajele Angolei este faptul că are propria companie de gestionare a resurselor, Sonogol [6]. După analiști, aceasta poate atrage muncitori străini înalt calificați, iar multe țări europene deja percep [7] Angola ca fiind un partener.
Ar trebui de asemenea menționat că oportunitățile pentru Angola pot izvorî și din relațiile sale istorice cu Portugalia. Angola a consolidat [8]și relațiile cu Germania și Franța de când João Lourenço a venit la putere în 2017. Președintele angolez a vizitat [9] mai multe țări europene în ultimele luni.
În aprilie anul acesta, s-a scris [10] că Italia vrea mai mult gaz din Angola pentru a-și reduce [11] dependența de Rusia. În acest scop, Italia și Angola au semnat [12] un acord de cooperare energetic având ca obiectiv, printre altele, creșterea [13] exporturilor de gaze și reducerea dependenței țării europene de furnizorii ruși.
Pe 18 mai 2022, principalii producători și exportatori de petrol s-au întâlnit [14] în Luanda, capitala Angolei. Aceștia au căutat soluții pentru a crește investițiile în sectorul petrolier și pe cele legat de tranziția energetică.
Se așteaptă [15] ca Guinea Ecuatorială și Mozambic, alte două țări africane unde se vorbește portugheza, să fie două dintre cele mai mari producătoare de gaze naturale din lume până la sfârșitul acestui deceniu. Cu toate acestea, unii oficiali menționează că situația politică tumultuoasă din Mozambic ar putea să împiedice progresul preconizat.
Moçambique, tal como a Nigéria, não poderá agarrar a oportunidade, a primeira devido à situação de segurança volátil e a segunda devido ao desenvolvimento limitado do sector do gás e a um quadro regulamentar confuso.
A insurreição militar na província de Cabo Delgado em Moçambique está a atrasar o progresso do país, de um pequeno produtor que vende a maior parte da sua produção para a África do Sul a um exportador global, com exportações que deverão começar em 2026, “mas esta data ainda está sujeita ao ambiente volátil de segurança.”
Mozambic la fel ca și Nigeria, nu va putea profita de această oportunitate. Prima din cauza situației schimbătoare privind securitatea și a doua din cauza dezvoltării limitate a sectorului gazelor naturale și din cauza unei politici de reglementare neclare.
Insurgența militară din provincia Cabo Delgado din Mozambic încetinește progresul țării care ar ajuta-o să treacă de la a fi un exportator mai mic care vinde Africii de Sud, la a fi un exportator mondial care ar trebui să înceapă exporturile în 2026, „dar această dată este încă supusă mediului de securitate schimbător”.
În martie anul acesta, Ministrul de Externe al Italiei, Luigi Di Maio, a făcut o vizită [16] în Mozambic și a confirmat faptul că investițiile companiei Eni în exploatarea gazului natural din Cabo Delgado vor continua. El consideră aceste investiții un atu al sectorului economic din Mozambic și din Italia. Eni plănuiește ca anul acesta să înceapă exploatarea gazului în Zona 4 a bazinului Rovuma printr-un proiect ce constă în puțuri subacvatice și o platformă plutitoare care va avea o producție de 3.4 milioane de tone anual.
În cazul Guineei Ecuatoriale, analiza [7] arată că aceasta ar trebui să beneficieze de legăturile sale cu Spania, care este partenerul său comercial cel mai mare:
O que significa que terá a oportunidade de reanimar campos de gás adormecidos para servir outros mercados na União Europeia nos próximos dois a três anos.
A Guiné Equatorial, tal como Angola, tem a infra-estrutura de exportação pronta, com carregamentos não só para Espanha mas também para o Chile e os Estados Unidos, mas uma burocracia ineficiente dificulta a atractividade do mercado, embora o aumento da procura e a oportunidade para as grandes companhias petrolíferas se afastarem da Rússia possa motivar melhorias no ambiente empresarial.
Aceasta înseamnă că [țara] va avea oportunitatea de a revitaliza zăcămintele de gaz pentru a deservi alte piețe din Uniunea Europeană în următorii doi ani.
Guinea Ecuatorială, la fel ca Angola, are o structură de export pregătită, care furnizează nu doar pentru Spania, dar și pentru Chile și Statele Unite, dar birocrația ineficientă afectează atractivitatea pieței, deși creșterea cererii și a oportunității pentru companiile petroliere de a se distanța de Rusia ar putea aduce îmbunătățiri în cadrul mediului de afaceri.
Pe lângă țările lusofone din Africa, există și alte potențiale conducte de gaz. De exemplu, în aprilie anul acesta, a treia cea mai mare bogată țară din UE, Italia, a încheiat [17] o înțelegere cu Algeria pentru mai multe importuri de gaze naturale. Țara din Africa de Nord furnizează deja gaz Europei prin trei conducte, una dintre acestea trecând prin Italia. Celelalte două conducte duc către Spania.