Locașul de cult Las Lajas al Sfintei Fecioare a Rozariului. Imagine de pe Flickr a utilizatorului Jonathan Wood [1] (CC BY-ND 2.0).
Povești despre evenimente miraculoase și fantastice circulă în toată America Latină și multe se învârt în jurul bisericilor. În Columbia, multe dintre aceste povești au legătură cu locașul de cult Las Lajas al Sfintei Fecioare a Rozariului [2]. Cunoscută drept „cea mai frumoasă biserică din lume”, Las Lajas se află la 800 de kilometri sud de Bogota și la 10 kilometri de granița cu Ecuador, în orașul columbian Ipiales [3] din departamentul Nariño [4]. Locașul de cult Las Lajas a primit binecuvântarea canonică de la Vatican în 1951 și a fost declarat bazilică în 1954.
Există multe povești și origini pe care locașul le protejează care datează cel puțin din secolul 18 [5]. Una dintre cele mai cunoscute dintre acestea spune povestea Mariei Mueses de Quiñones și a miracolelor pe care Sfânta Fecioară le-a făcut pentru fiica sa:
[Las] protagonistas [de esta historia] son la india María Mueses de Quiñones, descendiente de antiguos caciques [jefes de tribu] y su pequeña hija Rosa, sordomuda de nacimiento. El lugar de los hechos se sitúa en los andes ecuatoriales a 2.600 metros de altitud, a media cuesta de una profunda quebrada sobre el río Guáitara, en el municipio de Ipiales, en el extremo sur de la actual Colombia, a diez kilómetros de la frontera con Ecuador. […] Al llegar a la cueva del Pastarán, [María] se detiene para descansar. La niña [su hija Rosa] entonces se desliza suavemente de la madre y empieza a trepar por las lajas. De pronto María escucha que su hija le habla: “Mamita, vea a esta mestiza que se ha despeñado con un mesticito en los brazos y dos mestizos a los lados”. Desconcertada, [María] no atina sino a coger a la niña y huir del lugar.
Protagonistele poveștii sunt Maria Mueses, o femeie indigenă din Quiñones, descendenta vechilor caciques [lideri de trib] și fiica ei Rosa, surdo-mută de la naștere. Evenimentele s-au petrecut în Anzii Ecuatoriali, la 2,600 de metri altitudine, în mijlocul unui defileu adânc deasupra râului Guaitara, în orașul Ipiales, pe granița sudică a Columbiei de astăzi, la zece kilometri de Ecuador […] Când ajunge la peștera Pastaran, Maria se oprește să se odihnească. Atunci fata sa Rosa alunecă din brațele ei și începe să se urce pe șisturi. Curând Maria o aude pe aceasta spunând: „Mamă, uite-te la acestă mestiza (o femeie de rasă mixtă) care a coborât ținând un bebeluș, și având alți doi mestizos lângă ea.” Uimită, Maria poate doar să ia fata de acolo și să fugă.
Și povestea continuă cu un eveniment și mai surprinzător decât faptul că Rosa poate vorbi:
Rosa cayó gravemente enferma y murió. La desconsolada madre, concibió entonces la idea de llevar el cuerpecito sin vida de su entrañable hija a los pies de la Señora del Pastarán, para recordarle las flores y velas con que la niña solía obsequiarla y pedirle encarecidamente que le restituyera la vida. Ante los ruegos insistentes y las copiosas lágrimas, ante la fe que no se doblega, la Virgen no resistió y obtuvo de su Divino Hijo la gracia de la resurrección de la pequeña Rosa.
Rosa s-a îmbolnăvit grav și a murit. Mama neconsolată a avut atunci ideea să ducă micul trup neînsuflețit al fiicei sale iubite la picioarele Fecioarei din Pastaran, pentru ca aceasta să-și amintească de florile și de lumânările pe care fata obișnuia să i le aducă și să o implore puternic să-i aducă fiica din nou la viață. Fiind mișcată de lacrimile abundente și de credința de nestăvilit a Mariei, Fecioara nu a putut rezista și a cerut de la Fiul Său harul pentru învierea Rosei.
În Decembrie 2015, ziarul britanic The Telegraph [6] a declarat Las Lajas ca fiind cea mai frumoasă biserică din lume [7]:
El santuario de las Lajas, considerado “el milagro de Dios sobre el abismo”, es visitado cada año por 750.000 feligreses, principalmente colombianos y ecuatorianos.
Para ‘The Telegraph’ resulta impactante su estilo gótico y que se haya levantado sobre un cañón, a una altura de 100 metros sobre el río Guaitara, en la frontera con el Ecuador.
Locașul de cult Las Lajas, considerat „Minunea lui Dumnezeu deasupra abisului”, este vizitat anual de 750.000 de credincioși, majoritatea fiind columbieni și ecuadorieni.
Pentru cei de la „The Telegraph”, stilul său gotic este impresionant și la fel faptul că a fost construit deasupra unui canion, la peste 100 de metri deasupra râului Guaitara, la granița cu Ecuador.
Numele locașului de cult provine de la materialul folosit pentru construcția sa:
The name Laja comes from the name of a type of flat sedimentary rock similar to floor tiles found in the Andes Mountains.
Numele Laja provine de la denumirea unui tip de rocă asemănătoare cu gresia (șistul) care se găsește în munții Anzi.
Putem găsi multe imagini cu Las Lajas datorită utilizatorilor de Twitter:
The stunning Gothic-style Las Lajas Sanctuary in Colombia, was built between 1916 and 1949. Never ceases to amaze! pic.twitter.com/R3qAFUtGxz [8]
— Arch Journal (@ArchJournal) 23 de mayo de 2016 [9]
Uimitorul locaș de cult Las Lajas din Columbia a fost construit între 1916 și 1949. Nu încetează niciodată să surprindă!
Santuario De Las Lajas, Colombia pic.twitter.com/wocAIjhiC1 [10]
— iLikePicsDaily (@iLikePics_Daily) 20 de mayo de 2016 [11]
Locașul de cult Las Lajas, Columbia.
Detalle Rosetón Basílica de las lajas Nariño (colombia) una maravilla #arquitectura [12] #architecture [13] #art [14] pic.twitter.com/36z5VmUil7 [15]
— Orlando. (@OrlandoArq) 7 de mayo de 2016 [16]
Detaliu al rozetei de la bazilica Las Lajas, Nariño (Columbia). Uimitor.