- Global Voices în Română - https://ro.globalvoices.org -

Turcia dezvăluie o inițiativă care ar trimite un milion de refugiați sirieni înapoi

Categorii: Middle East & North Africa, Syria, Turkey, Elections, Governance, Human Rights, Humanitarian Response, International Relations, Migration & Immigration, Politics, Refugees, War & Conflict

Mamă și copil sirieni în Istanbul. Foto de Rostyslav Savchyn [1] de pe Unsplash [2].

Planurile de a trimite aproape un milion de refugiați sirieni care locuiesc în Turcia înapoi în Siria sunt într-un „stagiu avansat”, a spus președintele turc Recep Tayyip Erdoğan într-un mesaj video pe 3 mai, cu ocazia inaugurării a mii de case prefabricate construite pentru refugiați în Idlib, ultima provincie rămasă sub [3] controlul rebelilor în partea de nord vest a Siriei. Decizia este văzută [4] de majoritatea oamenilor ca fiind un pas strategic pentru președinte, din cauza faptului că Turcia, marcată de provocări economice [5] interne, se îndreaptă spre alegerile prezidențiale și parlamentare [6] din 2023. Sentimentele anti-imigranți sunt puternice și a existat o creștere semnificativă [7] a atacurilor asupra sirienilor care locuiesc în Turcia.

Mesaj video al președintelui Erdoğan cu ocazia inaugurării caselor prefabricate din Idlib

În timp ce întoarcerea va fi voluntară și va presupune asistența organizațiilor locale și internaționale, președintele nu a precizat [10] detalii despre plan. Întoarcerea este plănuită pentru zone din nordul Siriei inclusiv [4] Azaz, Jarablus, Al-Bab, Tal Abyad și Ras Al-Ayn.

Până acum în jur de 500,000 de sirieni s-au întors deja în țara lor potrivit [11] oficialilor guvernamentali.

Schimbarea viziunii asupra refugiaților

Anunțul reprezintă o schimbare a viziunilor lui Erdoğan asupra refugiaților. În 2019, acesta a spus [12] că țara sa nu va trimite înapoi sirieni care au scăpat de „bombele de tip baril [13]”. În același an, acesta a amenințat [14] Europa spunând că va trimite 3.7 milioane de sirieni acolo dacă Bruxelles etichetează „incursiunea [15] militară a țării în Siria drept ocupație”. El se referea la incursiunea care a avut loc în octombrie 2019 în nord estul Turciei condusă de kurzi, având obiectivul de a împinge [15] „luptătorii YPG (Unitățile de Protecție a Populației) la cel puțin 30 de kilometri depărtare de granița cu Turcia.” Se crede [16] că luptătorii YPG nu au legătură cu Partidul Muncitoresc din Kurdistan (PMK) – un grup desemnat [17] ca fiind terorist de către SUA și Turcia.

Intenția era să creeze o așa zisă „zonă sigură” în anumite părți din teritoriul sirian pentru a trimite refugiați acolo. Ca răspuns la aceasta, Turcia a fost condamnată [15] atât de UE, cât și de SUA, „miniștrii de externe ai țărilor din UE fiind de acord să oprească exportul de arme către Turcia, iar Washingtonul a impus sancțiuni.”

În martie 2022, președintele a promis [18] din nou să nu trimită sirieni înapoi și a dat cu partidele de opoziție de pământ pentru politicile lor privind imigranții [19]. Într-un discurs la o ceremonie de premiere în Ankara, președintele Erdoğan  a spus [20]: „Nu vom lăsa pe nimeni, inclusiv pe ai noștri, să sufere, deoarece asta ne cer valorile noastre.

Schimbarea de viziune a devenit vizibilă înaintea sărbătorii Eid al-Fitr [sărbătoarea de al sfârșitul Ramazanului – n.tr.] din mai anul acesta. Ministrul de Interne Süleyman Soylu a spus [21] pe 22 aprilie într-un interviu televizat că sirienilor care vor să se întoarcă în Turcia după ce pleacă acasă cu ocazia sărbătorilor nu le va fi permis acest lucru. O idee asemănătoare a fost reiterată [22] și de liderul Partidului Mișcării Naționale (PMN), un aliat al partidului aflat la putere, Partidul Dreptății și Dezvoltării (PDD), Devlet Bahçeli, care a spus că sirienii care intenționează să se ducă acasă de sărbători nu ar trebui să se întoarcă, iar cei care sunt prinși că trec în Turcia ilegal ar trebui deportați [22]. PMN este în alianță cu partidul aflat la putere PDD.

Excepții se aplică doar celor care au permisiune oficială să meargă la ocazii speciale, care includ înmormântări sau probleme de sănătate, a raportat [23] Hürriyet Daily News.

Fervoarea împotriva imigranților este reală

Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați estimează [24] că aproximativ 4 milioane de refugiați locuiesc în Turcia, majoritatea sirieni. Aceștia sunt urmați de afgani [25]. Dr răbdarea se apropie de sfârșit [26] „pe măsură ce nivelul de trai se deteriorează, oferind un pretext politicienilor de dreapta” și mai multor politicieni de opoziție care promit trimiterea refugiaților acasă, dacă ajung la putere la viitoarele alegeri. Printre aceștia se numără și liderul naționalist de 61 de ani al Partidului Zafer (Partidul Victoriei), Ümit Özdağ, care a făcut „imigrația tema principală a campaniei electorale [a partidului]”, după cum a raportat [26] Bloomberg în aprilie 2022.

Özdağ a comandat [27] un video [28] care a fost publicat pe 3 mai, intitulat „Invazie Tăcută”. Acesta înfățișează un viitor distopic al Turciei în care sirienii preiau control țării până în 2043, iar turcii nu mai sunt bine veniți, le este interzis să își mai vorbească limba și nu vor mai avea locuri de muncă înalt calificate – toate acestea fiind legate de imigrația necontrolată a refugiaților sirieni care a început în 2011. Până pe 6 mai, video-ul avea mai mult de 3.5 milioane de vizualizări. Potrivit unor surse [29], producătoarea filmului Hande Karacasu a fost reținută pentru „manipularea informației [30] despre refugiați și migranți ilegali”, pe 4 mai. În același timp, Ministrul Adjunct de Interne Ismail Çataklı a spus [29] că va depune „o plângere penală împotriva lui Özdağ” și a altor două persoane „din cauză că remarcile lor fac ca refugiații sirieni să fie ținte” [ale discriminării -n.tr.].

Bună dimineața națiune turcă 🙂
De Ziua Internațională a Libertății Presei, ca jurnalist, am fost luată de acasă pentru a depune mărturie din cauza filmului Invazie Tăcută. Vreau să mulțumesc sutelor de patrioți care au așteptat lângă secția de poliție în răcoarea nopții și sutelor de mii dintre voi care ați scris #Handekaracasuyalnızdeğildir [Hande Karacasu nu este singură].

După ce a fost eliberată, Karacasu a spus [36] pe Twitter: „Nu sunt rasistă. Sunt doar o patriotă care crede în Turcia lui Ataturk.”

Özdağ a fost neafectat de amenințările cu plângerea penală. „Veniți și dați-mă în judecată dacă nu sunteți lași,” a scris [37] el pe Twitter, adăugând, „Pe voi vă va judeca și condamna conștiința națională a națiunii turce la tribunalul istoriei din Turcia.”

Planurile nerealiste ridică întrebări

Întoarcerea preconizată de partidul aflat la putere este destul de nerealistă spun experții. Într-un interviu pentru New York Times, Murat Erdoğan, cercetător la Centrul de Studii Aplicate pe Turcia [38] al Institutului de Studii Internaționale și de Securitate din Germania și directorul centrului de cercetare a migrației de la Universitatea Ankara a spus [27]:

Finding 1 million Syrians to voluntarily return doesn’t seem very realistic at all. They don’t see a future in Syria, the war there has become chronic, they don’t trust al-Assad, Turkey is a better place, they set up a life here.

A găsi 1 milion de sirieni care să se întoarcă voluntar nu pare deloc realist. Aceștia nu văd un viitor în Siria, războiul de acolo a devenit cronic, ei nu au încredere în al-Assad, Turcia este un loc mai bun, și-au făcut o viață aici.

Într-un interviu [39] pentru Al-Monitor, antropologul din Berlin Ayşe Cavdar, a spus: „este improbabil ca partidul aflat la putere să vină cu soluții la criza refugiaților, care are atâtea elemente interconectate, atât la nivel național, cât și internațional.”

Între timp, liderul partidului de opoziție, Partidul Popular Republican, Kemal Kılıçdaroğlu a descris pe 3 mai planul președintelui Erdoğan de a reloca un milion de refugiați ca fiind nerealist. În schimb, liderul opoziției l-a îndemnat pe președinte să întărească securitatea de la granițele țării, cerând forțelor de securitate să nu permită „nici unui singur refugiat să treacă granița”, potrivit [40] Hürriyet Daily News.

Organizațiile pentru drepturile omului sunt de asemenea circumspecte în ceea ce privește politicile de întoarcere „voluntară”. În 2019, Human Rights Watch a scris [41] despre dovezi cu privire la întoarceri forțate. „Turcia pretinde că ajută sirienii să se întoarcă voluntar în țara lor, dar îi amenință că îi închid până când aceștia acceptă să se întoarcă, îi forțează să semneze formulare și îi aruncă într-o zonă de război, ceea ce nu este nici voluntar și nici legal,” a spus atunci Gerry Simpson [42], director adjunct pe urgențe umanitare la Human Rights Watch.

Cu un an înainte de alegeri, grupurile care se ocupă cu drepturile refugiaților și cele de ajutor umanitar se tem că refugiații sirieni devin [43] țapi ispășitori în politica națională.