Jukka Tiihonen a executat ultimii câțiva ani din sentința sa pentru omor la închisoarea deschisă de pe insula Suomenlinna. Credit foto: Rae Ellen Bichell. Fotografie publicată cu permisiunea PRI.
Acest articol și reportaj radio de Rae Ellen Bichell [1] pentru publicația The World [2] a apărut inițial pe PRI.org [3] în data de 15 aprilie 2015 și este republicat aici ca parte a unui acord de partajare de conținut. Versiunea originală în engleză a acestuia a apărut pe Global Voices tot în 2015 [n.tr.].
Pentru a găsi deținuții închisorii din Kerava, Finlanda, trebuie doar să mergi pe o cărare mărginită de copaci și să deschizi ușa serei.
„Este destul de relaxant să te afli aici,” spune Hannu Kallio, un condamnat pentru contrabandă cu droguri. „Avem iepurași.”
Cei 70 de prizonieri de aici merg zilnic să muncească în seră. Acum, aceștia pun răsaduri în ghiveciuri, pregătindu-se pentru o vânzare de primăvară. Și da, aici este un țarc cu iepurași cu care îți poți petrece timpul și pe care poți să-i mângâi. Sunt de asemenea și oi.
Dar nu există porți, lacăte sau uniforme — acesta este o închisoare deschisă. Toți cei de la închisoarea deschisă Kerava au făcut cerere să fie aici. Aceștia câștigă în jur de 8 dolari pe oră, au telefoane mobile, își fac cumpărăturile la piața din oraș și au trei zile de vacanță o dată la câteva luni. Plătesc chirie închisorii. Pot alege să studieze pentru o diplomă universitară în loc să muncească și primesc o subvenție pentru acest lucru. Câteodată fac excursii supervizate cu cortul și la pescuit.
Deținuții știu că nu ar fi greu să evadeze. „Poți pleca dacă vrei,” spune Kallio. „Dar dacă evadezi, mergi înapoi la închisoare. Este mai bine să fii aici.”
În fiecare primăvară, sute de oameni vin la închisoarea deschisă Kerava pentru un picnic, pentru a mângâia animalele și pentru a cumpăra plante cultivate de deținuți. Credit foto: Agenția pentru Sancțiuni Penale din Finlanda
Închisorile deschise au existat în Finlanda de prin anii 1930. Pe atunci, acestea semănau mai degrabă cu coloniile de muncă forțată. În ziua de azi, acestea sunt ultimul stagiu al executării unei sentințe, înainte ca deținuții să se reîntoarcă la o viață normală.
„Nu există ideea că închidem oamenii pentru restul vieții lor,” spune Tapio Lappi-Seppälä, directorul Institutului Criminalistic de la Universitatea Helsinki, „astfel stând lucrurile, trebuie să investim cu adevărat și să ne asigurăm că există posibilitatea reabilitării.”
Lucrurile nu au stat mereu așa. Cu câțiva ani în urmă, Finlanda avea una dintre cele mai mari rate de încarcerare din Europa. Apoi, în anii 1960, cercetătorii din toate țările nordice au început să investigheze cât de mult ajută cu adevărat pedeapsa la reducerea infracționalității. Concluzia a fost că nu ajută.
„Era prima dată când aveam cercetare critică care arăta că încarcerarea chiar nu funcționează,” spune Lappi-Seppälä.
De-a lungul următoarelor trei decenii, Finlanda și-a refăcut politica penală puțin câte puțin. La sfârșitul acestei perioade de „decarcerare” [4], Finlanda avea una dintre cele mai scăzute rate de încarcerare de pe continent. Lappi-Seppälä spune că infracționalitatea nu a crescut din această cauză.
„Lecția venită din Finlanda a fost că era perfect posibilă scăderea folosirii încarcerării [cu două treimi],” spune el, „și aceasta nu a modificat tendința dezvoltării infracționalității în Finlanda.”
Ceea ce a funcționat a fost revenirea graduală la o viață normală, de tipul celei pe care închisorile deschise o oferă. În jur de o treime dintre deținuții finlandezi sunt închiși în închisori deschise, și Agenția pentru Sancțiuni Penale din Finlanda declară că prizonierii care trec prin acest tip de închisori au o probabilitate mai scăzută de a fi arestați din nou. Procentajul de recidivă scade cu aproape 20 de procente.
Închisorile deschise costă de asemenea mai puțin. Esa Vesterbacka, directorul Agenției pentru Sancțiuni Penale, spune că eliminând nevoia de sisteme și personal de securitate în plus — și ținând oamenii în ceea ce sunt în esență niște cămine — costul pe prizonier scade aproape cu o treime. Nu este motivul principal pentru a avea acest gen de închisori, spune Vesterbacka, „dar, desigur, dacă poți face ca ceva să fie mai ieftin, este un lucru bun în ziua de azi”.
Există o închisoare deschisă chiar și în cadrul atracției turistice de top din Helsinki, pe insula Suomenlinna. Aceasta este inclusă în patrimoniul mondial UNESCO și este plină de turiști vara. Cu toate acestea, singurul lucru care separă terenurile închisorii de un bloc de apartamente rezidențiale și de muzee este un gard galben de picheți.
Deținuții de la închisoarea deschisă Suomenlinna au parte de locuințe albastre de tip cămin. Un gard galben de picheți este tot ceea ce separă terenurile închisorii de restul insulei, o destinație turistică populară. Foto credit: Agenția pentru Sancțiuni Penale, Finlanda
„Chiar nu realizezi că te plimbi prin mijlocul unei închisori deschise,” spune Lappi-Seppälä. Nimeni nu se gândește la asta. Cred că nici chiar turiștii americani nu o consideră înfricoșătoare.”
Localnicii par a fi de acord cu toate acestea. Când vorbesc cu locuitorii de lângă închisorile deschise Kerava și Suomenlinna, majoritatea par confuzi atunci când îi întreb dacă sunt îngrijorați că în orașul lor sunt deținuți. Unii îmi spun că aceștia îmbunătățesc comunitatea restaurând situri istorice sau curățând locuri publice.
Este tentant să ne întrebăm în ce fel acest sistem ar putea merge și în alte țări — mai ales în SUA, care încarcerează mai mulți oameni ca orice altă țară din lume. Heather Thompson, o profesoară de istorie la Universitatea Temple care studiază încarcerarea în masă și populațiile din închisori, spune că este greu de știut pentru că SUA nu dorește să aibă acea discuție.
„Abia acum ajungem la punctul în care recunoaștem că am încarcerat mult prea mulți oameni. Trebuie să avem o discuție despre condițiile reale din închisori, despre ce experiențe trăiesc oamenii în închisoare, astfel încât să poată fi ființe umane întregi când se întorc.”
Când am vorbit cu Hannu Kallio la închisoarea deschisă Kerava, acesta era pe punctul de a se muta ca să petreacă ultimele luni din sentință acasă, lucrând la un centru de reciclare și locuind cu soția, fiicele și cu un Jack Russell terrier.
Un coleg deținut, Juha, care nu vrea să-și dea numele de familie, își așteaptă primul copil. Acesta excută o sentință pe viață, dar majoritatea acestor sentințe sunt modificate în sentințe de 10 până la 15 ani de închisoare în Finlanda. „Este o problemă destul de mare,” spune el, „dar nu știu când o să ies. Practic, mama lui o să-l crească.”
Juha nu este sigur când va putea merge acasă la noua sa familie, dar știe că într-un final va putea să o facă. Și pentru cineva care și-a început sentința într-o închisoare de maximă securitate cu o condamnare pe viață, acesta spune multe.