- Global Voices în Română - https://ro.globalvoices.org -

Iată copiii străzii din India care au propriul lor ziar

Categorii: Asia de Sud, India, Artă și Cultură, Citizen media, Dezvoltare, Idei, Libertatea cuvântului, Media și jurnalism, Vești bune
Street kids playing in Ahmedabad. Image from Flickr by Sandeep Chetan. CC BY-NC-ND 2.0 [1]

Copii ai străzii jucându-se în Ahmedabad. Imagine de Sandeep Chetan de pe Flicker. CC BY-NC-ND 2.0

Articol publicat inițial în 2016 [en].

Un ziar din Delhi scris și publicat de copiii străzii spune poveștile lor folosind vocile acestora și se zbate pentru drepturile lor de mai mult de un deceniu.

Ziarul numit Balaknama [2] sau „Vocea copiilor” în hindi și-a construit o reputație solidă de-a lungul anilor datorită caracteristicilor sale dureros de autentice.

Fiind în circulație din 2003, ziarul de 8 pagini acoperă șapte orașe și a devenit parte din viața a aproximativ zece mii de copii ai străzii.

Balaknama: un ziar trimestrial de 8 pagini scris DE copii PENTRU copiii care trăiesc și muncesc pe străzi

Balaknama nu doar că i-a făcut pe copiii străzii independenți și conștienți de drepturile lor, mai mult, este un ziar gestionat de copii ai străzii.

Cover of the paper BalaknamaAi auzit despre asta pe stradă

Subiectele despre care scrie Balaknama nu sunt noi, dar sunt abordate dintr-un unghi inovator. Probleme precum abuzul sexual, copiii puși la muncă forțată și brutalitatea poliției sunt relatate din perceptiva victimelor.

Tinerii fără locuință relatează de asemenea povești despre lucruri pozitive care se întâmplă pe străzi, iar acestea dau speranță.

Copiii care lucrează la faimosul ziar vin din medii sociale diferite. De exemplu, editorul din prezent (2016 – n.tr.), Shambhu de 17 ani, spală mașini [9] pentru a supraviețui.

Pentru copii ca el, Balaknama este un mod de a spune oamenilor despre problemele cu care se confruntă ei în viața de zi cu zi.

De la începuturile sale, Balaknama a fost editat de voluntarii ONG-ului Îmbunătățirea Copilăriei prin Instruire și Acțiune (Childhood Enhancement through Training and Action – CHETNA [10]), care lucrează cu copii ai străzii și cu cei forțați să lucreze de circumstanțele în care se află.

CHETNA este un fond de caritate publică care a fost fondat în 2002, atunci când a ajutat la formarea unei federații a copiilor străzii numită Badhte Kadam [11] (Mergând înainte).

În anul următor CHETNA a organizat un atelier [12] pentru copiii străzii și pentru cei forțați să muncească, în cadrul căruia participanții au ajuns la concluzia că toți au suferit din cauza abuzului și a neglijenței, dar mereu le-a lipsit o voce care să vorbească despre problemele lor.

Așadar, a fost pusă o întrebare: „Putem avea propriul nostru ziar?”

Jurnalista Bipasha Mukherjea [13] scrie despre cum ziarul îi aduce împreună pe copiii străzii care lucrează la povești:

Together they work on stories that only a child living on street can find and report. The newspaper binds them and supports them.

Nearly all children involved in Balaknama are students of National open school [14] centres run by Chetna.

Împreună lucrează la povești pe care doar un copil care trăiește pe străzi le poate găsi și relata. Ziarul îi unește și îi sprijină.
Aproape toți copiii implicați în proiect sunt elevi în centrele naționale de școli deschise conduse de CHETNA.

Echipa Balaknama în acțiune. Pregătirea unui nou număr al ziarului.

Găsirea unei voci

Potrivit estimărilor guvernului indian există puțin peste 400,000 de copii ai străzii [19] în India [în 2016], 314,700 dintre ei aflându-se în orașe precum Bombay, Calcutta, Madras, Kanpur, Bangalore și Hyderabad, iar în jur de 100,000 de copii ai străzii sunt doar în Delhi.

Dar mulți experți văd aceste cifre ca fiind foarte mici.

Mulți dintre copiii ai căror povești sunt publicate în Balaknama nu știu să scrie sau să citească. Prietenii și colegii acestora le transcriu poveștile în numele lor pentru ziar.

Din cauza lipsei accesului la internet sau fax, majoritatea reporterilor [20] le povestesc colegilor de la Delhi articolul prin telefon.

Aceștia au o întâlnire editorială de două ori pe lună pentru a discuta ce povești vor fi publicate.

Arijit Bose [21] dă mai multe informații despre Balaknama pe blogul său:

Each paper is priced at a token 2 rupees and over 8,000 copies, most of them in Hindi, are published every month. The paper makes no profit and is entirely NGO-funded.

Fiecare ediție are un preț simbolic de două rupii și peste 8,000 de copii, majoritatea în hindi, sunt publicate lunar. Ziarul nu face niciun profit și este în totalitate finanțat de ONG.

Chandi, o fostă editoare a ziarului, studia pentru examenul de clasa a 10-a, atunci când a vorbit la un eveniment TEDx din Bangalore în 2015.

Ea a primit aplauze în picioare după discursul de 18 minute despre felul în care ziarul i-a modelat viața.

RegalUnlimited [22] a transcris unele părți din discursul lui Chandni:

Do media think what a child thinks? Do you know what children want? Do you ever consider these questions? They want our empathy, not sympathy…

Gândesc cei din mass-media ceea ce gândește un copil? Știți ce vor copiii? Vă gândiți vreodată la aceste întrebări? Ei vor empatia noastră, nu simpatia…

Acesta este locul nostru de muncă. Călătoria noastră nu a fost foarte ușoară. Ne-a luat 13 ani să consolidăm reputația ziarului Balaknama.

Mulți copii care își spun poveștile pentru Balaknama adună gunoaie sau fac treburi mărunte la cafenelele de la șosea și în gări.

Cei de la ziar îi vizitează [20] la locurile de muncă pentru a asculta și aduna poveștile lor.

Ministerul Dezvoltării Femeilor și Copiilor: Balaknama, înființat în 2003, este un ziar lunar realizat de copiii străzii…

Pentru cei interesați să afle mai multe, povestea ziarului este pe YouTube [12] [en], într-un video încărcat de jurnalista Bipasha Mukherjea: