Copaci Immortelle de pe dealurile din Clarendon, Jamaica. Fotografie de Emma Lewis, folosită cu permisiune.

La ce te gândești când auzi cuvintele „Ziua Pământului”? Te blochezi gândindu-te la multe discuții despre mediu și despre modurile numeroase în care noi nu facem destul pentru a-l proteja? Ai un sentiment de neputință deoarece criza climatică este atât de avansată, și totuși guvernele din toată lumea par a șovăi asupra unor acțiuni decisive? Ți se pare că activiștii de mediu exagerează, sau te cutremuri cu gândul la efectele nedreptății climatice asupra statelor din insulele mici aflate în curs de dezvoltare precum Insulele Caraibe?

Schimbarea climatică este poate cea mai urgentă problemă a vremurilor noastre, totuși multitudinea de informații despre aceasta poate câteodată avea un efect opus, desensibilizându-ne, făcându-ne să ne simțim dați la o parte din miezul problemei, care presupune că noi suntem obligați să ne adaptăm la o planetă aflată într-o rapidă schimbare și că trebuie să trăim într-un echilibru sustenabil cu aceasta.

Echipa Global Voices din Caraibe, care include păsărari, drumeți, fotografi amatori și iubitori de activități în aer liber în general, înțelege că respectarea planetei noastre nu este un lucru negociabil dacă vrem să supraviețuim, și cu atât mai mult dacă vrem să prosperăm. Pentru noi natura reprezintă mai mult decât titluri de știri sau conferințe pe teme climatice; este reală, tangibilă, și deoarece majoritatea dintre noi locuim pe insule, este literalmente peste tot în jurul nostru. În acest an de Ziua Pământului, prin prezentarea unora dintre locurile noastre preferate de pe Pământ și motivul pentru care ele au însemnătate pentru noi, dorim să îți amintim de ce planeta noastră are nevoie ca noi să fim aliații ei…

Mica Tobago a Tabathei

Mica Tobago (Little Tobago), o insulă mică în largul coastei nord-estice din Tobago, și parte din națiunea cu insule gemene Trinidad și Tobago, este un loc important de împerechere pentru păsările marine. Fotografii de Tabatha Auguste, folosite cu permisiune.

Mica Tobago (Little Tobago), numită cu afecțiune și Pasărea din Insula Paradis (Bird of Paradise Island), este o insulă mică în largul coastei nord-estice din Tobago. Acesta este populată în mare parte de animale sălbatice și de specii variate de păsări. Am fost de-a dreptul încântată de ea, atunci când am călătorit în Tobago în 2021.

Fiind accesibilă doar cu barca, puțini locuitori din Tobago se însărcinează cu vizitarea insulei în mod regulat pentru a le aduce diferitelor specii de păsări nectar făcut în casă. Turiști și observatori de păsări vin din toată lumea pentru a vedea specii care trăiesc doar pe această mică insulă.

Aceasta este o comoară locală, dar cu toate acestea m-a întristat să văd singura construcție de pe insulă dărăpănată, având nevoie urgentă de reconstrucție. Este extrem de important să facem mai mult ca și comunitate și țară pentru a păstra aceste comori ale naturii care ne-au fost lăsate în grijă și azi, de Ziua Pământului, aș vrea să evidențiez acest sanctuar în speranța că primește atenția de care are atâta nevoie pentru a păstra frumusețea pe care o dăruiește cu atâta generozitate.

 Cântecul păsării Emmei

Privighetoare din Bahamas pe dealurile Hellshire, Jamaica. Fotografie de Emma Lewis, folosită cu permisiune.

Această fotografie, pe care am făcut-o într-o excursie minunată în zori de zi cu BirdLife Jamaica, mă face să mă simt puțin tristă, deși cânta atât de frumos atunci! Așa cum îi sugerează și numele, privighetoarea din Bahamas trăiește permanent în Bahamas, dar și în unele părți din Jamaica, unde aria sa de răspândire este restrânsă la pădurea uscată și calcaroasă de pe coasta de sud.

Uraganele, impactul schimbărilor climatice și răspândirea dezvoltărilor imobiliare în această zonă sălbatică și uscată îi reduc habitatul acestei păsări frumoase. Acesta este un ecosistem foarte uscat, dar vibrant pe care mulți jamaicani îl consideră neatractiv. Pentru mine, stâncile goale, albe, în formă de fagure de miere, cactușii și vegetația foarte spinoasă au propria lor atracție specială.

Această pasăre este un exemplu dintre numeroase specii din Caraibe amenințate cu pierderea sau degradarea zonelor unde migrează, se hrănesc și se înmulțesc, în principal din cauza schimbării climatice și a activităților umane precum dezvoltarea imobiliară și a turismului. Apropo, dealurile Hellshire sunt locurile unde Iguana jamaicană (despre care se credea cândva că a dispărut) a fost „redescoperită” în 1980. Există acum un program activ de împerechere la Grădina Zoo a Speranței (Hope Zoo)  în Kingston, și sute de iguane au fost reintroduse în sălbăticie. Chiar sper că acest peisaj remarcabil va fi conservat pentru viitor.

Pădurea tropicală a lui Skye

Priveliște din vârful muntelui Țestoasă (Turtle Mountain), Guyana. Fotografie de Skye Hernandez, folosită cu permisiune.

De Ziua Pământului, facem o pauză pentru a ne gândi la planeta pe care trăim și pe care o împărțim cu alte ființe. Dar aceasta este doar o parte din ceea ce ar trebui să facem. Ne întrebăm ce anume suntem pregătiți să facem pentru a ne asigura că „nici unul dintre ei nu poate opri timpul”, cum cânta Bob Marley.

În această perioadă mă gândesc des la Guyana, un loc de care m-am îndrăgostit în timpul unei vizite de opt zile în pădurea Iwokrama, acum câțiva ani. Am făcut aceste fotografii pe râul Essequibo, lângă satul Fairview, locuit de o comunitate indigenă din pădure. Într-una din zile, râul era destul de scăzut pentru a putea vedea de pe vârful muntelui Țestoasă petroglife antice și niște băieți care se jucau în apele repezi. Vârful muntelui Țestoasă înfățișează un „tufiș” aparent nesfârșit.

S-D: Petroglife de-a lungul râului Essequibo și un băiat indigen stând pe o piatră, Guyana. Fotografie de Skye Hernandez, folosită cu permisiune.

După decenii în care a fost considerată o „mocirlă” mohorâtă, Guyana este într-un proces de transformare în ochii caraibienilor și ai lumii. De la descoperirea petrolului, Guyana a devenit dintr-o dată un centru energetic, o nouă „țară a oportunităților”. Recent, președintele țării, Dr. Mohammed Irfaan Ali a vorbit despre un alt fel de bogăție pe care țara o deține ca un „lider mondial în ceea ce privește schimbarea climatică, ecosistemele și biodiversitatea”, având „18.3 milioane de hectare de pădure care este în picioare”, și care are o valoare estimată de 500 de miliarde de dolari”. Sper ca Guyana să continue să-și valorizeze pădurea tropicală, dar și noile resurse de bogăție de care este pregătită să se bucure.

Drumul spre aventură a lui Janine

În sensul acelor de ceasornic, S-D: floarea Hydrangea, cascada Trafalgar, apreciind izvoarele sulfuroase și coronamentului forestier de la izvoarele din Dominicană. Fotografii de Janine Mendes-Franco, folosite cu permisiune.

În 2006, la șase luni după ce tatăl meu a murit, am făcut o călătorie în Dominicană. Un caraibian adevărat, tatăl meu a vizitat, locuit sau lucrat în majoritatea insulelor din arhipelag, dar mereu vorbea despre „insula naturii” cu o afecțiune deosebită. Chiar dacă acea călătorie mi-a făcut puțin pielea de găină (o aeronavă cu două motoare, o coborâre abruptă pe o pistă de aterizare mai scurtă decât ar fi trebuit să fie, cu munți majestuoși în spatele avionului și o mare fără sfârșit în față), am fost imediat vrăjită de insulă. Viridescența sa m-a făcut să mă simt ca Dorothy (din Vrăjitorul din Oz – n.tr.) în Orașul de Smarald. Cu cât descopeream mai multe, cu atât simțeam că acest loc magic a fost luminița de la capătul tunelului suferinței mele.

Excursia aceea m-a repus pe picioare. Oriunde mergeam era și natura amintindu-mi de complexitatea lucrurilor, de faptul că toate se întâmplă la timpul lor și de puterea de a rezista. Frumusețea uimitoarei cascade Trafalgar m-a făcut să mă simt mică, iar provocarea escaladării stâncilor pentru a ajunge la aceasta a pălit în comparație cu sentimentul de revigorare pe care l-am simțit când am ajuns acolo. Oriunde mă întorceam, era aceeași lecție: toți suntem conectați, întrepătrunși, dependenți unii de ceilalți. Fie că inspiram aerul de munte sau că înotam în locul numit Capul lui Scott (Scott's Head), faimos pentru a privi balene, pământul și cu mine eram într-un dans încântător de a da și a primi.

În sensul acelor de ceasornic, S-D: Capul lui Scott (Scott's Head), un râu învolburat, vegetație și munți în Dominicană. Fotografii de Janine Mendes-Franco, folosite cu permisiune.

Dar noi oamenii am luat prea mult și dezechilibrul perturbă totul. Atunci când în 2017, uraganul Maria a devastat Dominicana, eu – ca și restul din regiune – am avut inima frântă. Poate dacă am începe cu adevărat să vedem natura ca pe o mamă, parteneră, susținătoare, protectoare, dacă am începe să o inspirăm ca pe sursa de viață care este, am înțelege în sfârșit că nu putem trăi fără ea. Poate atunci țările fruntașe în ceea ce privește emisiile de carbon ar începe să ia în considerare efectele pe care acestea le au asupra națiunilor mici din prima linie, precum ale noastre.

În acest an de Ziua Pământului, mergi afară și experimentează minunățiile naturii. Mergi desculț(ă). Fă o drumeție de munte. Mergi de-a lungul unui râu. Scufundă-te în apă sărată. Vindecă-te și folosește acea putere pentru a face alegeri care la rândul lor vindecă planeta noastră.

Coasta de nord a lui Zico

Priveliște de pe drumul coastei de nord din Trinidad. Fotografie de Zico Cozier, folosită cu permisiune.

De-a lungul coastei nordice din Trinidad există multe plaje virgine, inaccesibile de către public cu mașina. Le vedem în timp ce conducem prin munții din Lanțul Nordic (Nothern Range), pe drum spre destinații populare ca golful Maracas.

Doar condusul este o parte din experiență: cu geamurile lăsate, inspirăm aerul proaspăt în timp ce privim plajele aflate mai jos de noi. Acestea nu au nume din câte știm, dar ne taie respirația.

Aceste plaje se află într-un contrast puternic cu locurile zgomotoase, pline de gunoaie și comerciale în care ne mulțumim să mergem. Acestea ne reamintesc că puterea de vindecare a Mamei Natură se vede cel mai bine în puritatea sa. Simpla vedere a gloriei ei poate face ca mintea să se înalțe. La mulți ani de Ziua Pământului!