- Global Voices în Română - https://ro.globalvoices.org -

Încă mai are loc o aplatizare a curbei epidemiologice? Risc crescut de autoritarism digital după COVID-19

Categorii: Protest, Unfreedom Monitor

Imagine de Etienne Girardet [1] folosită cu licență Unsplash [2].

Pandemia de coronavirus a încurajat statele să folosească instrumente digitale pentru a monitoriza răspândirea virusului și pentru a înregistra informații despre sănătatea publică. Extinderea accesului și controlului statului asupra platformelor digitale a devenit rapid noua normalitate, având parte de puțină sau chiar de nicio obiecție din cauza anxietății legate de pandemie. Chiar dacă expansiunea a fost o strategie pentru a „aplatiza curba” [epidemiologă de răspândire a coronavirusului], aceasta poartă acum riscul autoritarismului digital, din moment ce guvernele persistă în consolidarea capacităților lor de control digital.

Unul dintre riscurile emergente cu care ne confruntăm acum este cel al statului bazat pe supraveghere tehnologică. Indiferent de tipul de regim politic, statele au folosit o varietate de mijloace de supraveghere în timpul pandemiei. De exemplu, departamentele de poliție din multe state americane, precum California, Florida și New Jersey, au folosit drone ca să urmărească oamenii și ca să-i avertizeze să respecte regulile de distanțare socială atunci când aceasta era necesară [3]. De asemenea, guvernul israelian a lansat [4] o aplicație de urmărire a contactului dintre persoane, HaMagen (Scutul), pentru a monitoriza dacă utilizatorii se întâlnesc cu oameni care au fost testați pozitiv pentru COVID-19. În timp ce cetățenii au devenit în mod voluntar utilizatori ai acestor tehnologii, aceștia au deschis, fără să știe, o ușă spre viitoare violări ale drepturilor omului.

Principalul motiv pentru intensificarea supravegherii statului a fost acela de a aborda pandemia într-un mod eficient pentru a salva viețile oamenilor. Dar statele nu sunt entuziaste la gândul de a abandona aceste instrumente digitale, chiar dacă pandemia se încheie. În schimb, acestea sunt hotărâte să crească capacitatea de supraveghere sub pretextul securității naționale sau al pregătirii pentru viitoare pandemii. În fața intensificării supravegherii statului, ar trebui să discutăm cu atenție despre riscul de autoritarism digital și despre posibila utilizare a tehnologiilor de supraveghere pentru a viola intimitatea, pentru a reduce la tăcere opoziția politică sau pentru a oprima minoritățile. De exemplu, tehnologia sofisticată de urmărire a contactului dintre persoane din Coreea de Sud, care presupune supraveghere prin camera de filmat a telefonului, accesul la informații despre locația acestuia și despre cumpărăturile cu cardul de credit, a dezvăluit [5] date personale ale pacienților, precum naționalitatea. Acest lucru a creat îngrijorări în legătură cu intimitatea, în special pentru minoritățile etnice, și a evidențiat riscul cartografierii etnice facilitate de tehnologie și riscul discriminării.

În 2020, experții ONU au emis o declarație [6] despre impactul pandemiei asupra intimității, avertizând că „supravegherea generalizată nu este un panaceu pentru COVID-19”. Conform declarației, folosirea generalizată a tehnologiei de urmărire a contactului dintre oameni în timpul pandemiei a permis supravegherea necontrolată în multe țări, ceea ce documentul identifică ca fiind o tendință îngrijorătoare. Declarația ONU evidențiază de asemenea nevoia unor reglementări legale pentru asigurarea că statul folosește tehnologiile de supraveghere într-un mod proporțional cu efectele pandemiei: „Dacă un stat decide că supravegherea tehnologică este necesară ca un răspuns la pandemia mondială de COVID-19, trebuie să se asigure că, după furnizarea atât a necesității, cât și a proporționalității măsurilor specifice, acesta are o lege care prevede în mod explicit astfel de măsuri de supraveghere. Legea trebuie să conțină măsuri de siguranță, care dacă nu sunt suficient de explicite, nu pot fi considerate adecvate conform legislației internaționale”.

Restricționarea accesului și cenzura sunt alte două riscuri emergente exacerbate pe timpul pandemiei. Guvernele au limitat sau au blocat adesea accesul la surse independente de știri online sub pretextul prevenirii răspândirii știrilor false despre coronavirus. În multe țări, în timp ce agențiile de știri care erau de partea guvernului continuau să răspândească informații false despre pandemie, guvernele au reținut [7] oameni pe baza unor acuzații false de dezinformare. De exemplu, în Vietnam s-au inițiat 654 de cazuri juridice și au fost sancționate 146 de persoane, iar în Cambodgia au fost reținuți peste 30 de activiști și oameni din opoziție pentru răspândirea știrilor false în primele luni [8] ale anului 2020. Cercetarea [9] celor de la Citizen Lab evidențiază de asemenea cooperarea statului cu firmele de tehnologie în scopuri autoritariste. Această cercetare asupra felului în care guvernul chinez a gestionat informațiile legate de pandemie pe platformele de socializare arată că platforma de socializare chineză WeChat a cenzurat conținut, inclusiv critici aduse politicilor privitoare la pandemie ale guvernului chinez.

În lumina acestor evenimente, concluzionăm că represiunea digitală a atins cote maxime atât în țările democratice, cât și în cele nedemocratice, care au un bilanț slab în ceea ce privește drepturile omului. În fața supravegherii, controlului și cenzurii de stat, ne trebuie un plan solid pentru a ne recupera drepturile digitale și a dezvolta reglementări politice și legale adecvate pentru a proteja aceste drepturi în timpul viitoarelor crize și stări de urgență. O strategie cheie pentru a atinge acest obiectiv poate fi transparența politică.

Deschiderea și transparența sunt doi piloni principali ai proceselor democratice de elaborare a politicilor, din moment ce acestea garantează asumarea răspunderii și consolidează încrederea între autorități și cetățeni. Dacă asigurăm o elaborare transparentă a politicilor, putem preveni viitoare încălcări de drepturi înainte ca acestea să se întâmple. O altă strategie este îmbunătățirea competențelor tehnologice pentru a ajuta cetățenii să-și cunoască drepturile digitale. În ciuda faptului că aceștia au adoptat rapid inovațiile în domeniul tehnologiei, mulți dintre ei nu înțeleg prea bine drepturile lor digitale, gradul de acces al statului la datele lor, sau modurile prin care își pot cere drepturile. Această lipsă de cunoștințe evidențiază nevoia formării de competențe tehnologice pentru oameni de toate vârstele. În acest sens, școlile, centrele de cercetare, organizațiile societății civile și grupurile de voluntari pot juca un rol esențial prin organizarea de activități de instruire, de evenimente publice și prin crearea de materiale educaționale. Niveluri ridicate ale competențelor digitale pot ajuta la sensibilizarea cetățenilor pentru a rezista în fața autoritarismului digital și pentru a-i scădea influența prin intermediul acțiunilor și inițiativelor civice.


Vizitează pagina proiectului pentru mai multe articole de la  Unfreedom Monitor [10] [en].