[1]Război pe tastatură. Fotografie de Global Voices, CC BY 3.0 [2].
Acest articol explorează legătura dintre dezinformare și securitate cibernetică care poate duce la diferite efecte sociale, în relație cu evenimentele actuale din Rusia și Ucraina.
Când Rusia a invadat Ucraina pe 24 februarie 2022, națiuni din întreaga Europă s-au mobilizat pentru a răspunde acestei crize, ridicând semne de întrebare nu doar asupra consecințelor invaziei pentru țările afectate și nu numai, dar și asupra implicațiilor variate din jurul dezinformării și a drepturilor digitale.
Deoarece tehnologia a progresat rapid de-a lungul anilor, culminând cu o revoluție digitală, un număr de experți în securitate au concluzionat că anumite progrese tehnologice pot duce la „războaie hibride [3]” în care armele cibernetice și dezinformarea pot deveni un tip de instrument de război psihologic la nivel mondial. În mod similar, pandemia actuală a fost acompaniată de așa-zisa „infodemie”. Așadar, este crucial să înțelegem practicile informaționale care ne influențează viețile de zi cu zi ca fiind o parte esențială în menținerea securității și stabilității globale.
Ce este dezinformarea?
Dezinformarea, cunoscută de asemenea ca propaganda neagră, reprezintă diseminarea de informații înșelătoare care pot submina încrederea în democrație. Aceasta reprezintă o amenințare notabilă asupra multor aspecte, inclusiv celor legate de securitate, fără ca publicul țintă să fie conștient de influența sa. Este nevoie de o abordare strategică care să interpreteze în mod critic contextul politic și motivele ulterioare variate pentru a combate dezinformarea. Unele riscuri asociate de obicei cu aceasta sunt dileme majore false, declarații populiste sau apatie publică.
Aceasta a fost folosită de-a lungul istoriei, de pe vremea războaielor romano-persane [4] (54 î.Hr.—268 d.Hr.), în timpul propagandei naziste din Al Doilea Război Mondial (atunci când termenul de „minciună mare [5]” a fost inventat, descriind o minciună atât de colosală, încât nimeni nu ar pune-o sub semnul întrebării), până în ultimii ani, când termenul a devenit răspândit pe scară largă din cauza creșterii popularității platformelor de socializare și din cauza cazului controversat din 2018 legat de Cambridge Analytica [6].
Conform unui studiu [7] asupra dezinformării și propagandei actualizat în 2021 al Departamentului European pentru Relații Externe, cea mai bună armă împotriva dezinformării este „educația mediatică critică”. Acest lucru o transformă într-o problemă de securitate cibernetică, din moment ce platformele de socializare servesc adesea ca amplificator principal al dezinformării.
Frontul dezinformării
În prezent, războiul dezinformării continuă în timp real. Conform agenției de presă TIME [8], Kremlinul a desfășurat o campanie de dezinformare folosind mai multe metode în timp ce invada Ucraina, pentru a manipula versiunea publică a evenimentelor. Ministrul de externe ucrainean Dmytro Kuleba a declarat [9]:
According to intelligence, Russia plans a massive false flag operation to ‘dehumanize’ Ukrainians and accuse Ukraine of alleged inhuman actions. Don’t trust fakes. Ukraine defends its land in a just and defensive war. Unlike Russia, we don’t target kindergartens and civilians.
— Dmytro Kuleba (@DmytroKuleba) February 25, 2022 [10]
Potrivit informațiilor, Rusia plănuiește o operațiune cu steaguri false [11] masivă pentru a „dezumaniza” ucrainenii și pentru a acuza Ucraina de pretinse acțiuni inumane. Nu aveți încredere în știrile false. Ucraina își apără teritoriul într-un război corect și defensiv. Spre deosebire de Rusia, noi nu avem în vizor grădinițe și civili.
Cindy Otis, o cercetătoare asupra dezinformării și o fostă analistă CIA intervievată de TIME, identifică una dintre principalele tactici folosite ca fiind dezinformarea pe câmpul de luptă, care intimidează și demoralizează armata ucraineană și populația civilă. Propaganda rusească a fost în special răspândită pe scară largă prin Telegram, o aplicație de mesagerie care folosește criptarea end-to-end.
Pe 26 februarie Facebook, Apple, Twitter și YouTube au avut parte de presiuni din cauza războiului, ceea ce a evidențiat dificultățile marilor companii de tehnologie în ceea ce privește moderarea conținutului pe scară largă. Facebook, Google și Twitter [12] au înlăturat profiluri de utilizatori care au încălcat regulile prin răspândirea dezinformării și au impus alte limitări, precum demonetizarea sau interzicerea unor utilizatori de a mai rula reclame.
În 4 martie, autoritățile de reglementare din Rusia au interzis Facebook și Twitter [13] ca răspuns la limitările acestora asupra agențiilor de presă rusești de stat, precum RT, declarând că aceste restricții au violat principii cheie ale libertății de informare. De asemenea, parlamentul rusesc a aprobat o lege [14] care pedepsește răspândirea intenționată a „informațiilor false” despre armată, cu amenzi și închisoare de până la 15 ani. Ulterior, mai multe agenții de presă occidentale [15] și-au suspendat activitatea în Rusia.
Între timp, interzicerea Facebook-ului și a Instagram-ului de către autoritatea de reglementare a internetului în Rusia, Roskomnadzor, a adus o creștere cu 2,000% a cererii de VPN-uri [16] (Virtual Private Networks sau rețele private virtuale [17]) în Rusia.
În acest interval de timp, țările occidentale primesc continuu un flux imediat de informații dintr-un număr de surse diferite, ceea ce poate crea deseori o supraîncărcare cu informații — inevitabil, o parte dintre ele conțin dezinformare, fiind distribuite de la o agenție de știri la alta, fie ca o manipulare mediatică intenționată sau din neatenție.
ABC [18] are un exemplu de acest fel. Editorul biroului australian al agenției de știri First Draft [19], Esther Chan a remarcat un video din 2020 care se presupune că arată avioane de război deasupra Ucrainei [20]care a fost distribuit la o oră după declarația de război a președintelui rus Vladimir Putin. O altă postare virală care părea că arată imagini de pe front s-a dovedit a fi un clip dintr-un joc video [20]. Agenția de presă croată Index.hr [21] a publicat recent un articol care dezminte toate informațiile false pe care le-a publicat din greșeală până acum despre război.
Frontul cibernetic
Experții pretind că atacurile cibernetice sunt o parte centrală a războiului modern și că acestea se răspândesc rapid în întreaga economie globală prin intermediul atacurilor pe lanțul de aprovizionare [22] (supply chain attacks). Înainte de invazia militară, un grup de hackeri ruși au efectuat o serie de atacuri cibernetice [23] vizând guvernul ucrainean, site-uri ale băncilor, ale apărării și ale aviației, care au afectat sistemele din Letonia și Lituania. Acestea aveau conexiuni speciale cu guvernul ucrainean.
În același timp, hackerii conduși de grupul Anonymous au declarat război cibernetic Rusiei [24]. După aceea, RT.com a fost declarat sub atac de tip DDoS [25] (Distributed Denial of Service sau blocarea distribuită a serviciului), în care site-ul primește prea mult trafic, afectându-i-se astfel fluxul normal de funcționare. Site-urile Kremilnului și cel al Dumei de Stat au fost periodic dezactivate din cauza unor presupuse atacuri de tip DDoS.
În mijlocul crizei ruso-ucrainene, Banca Centrală Europeană a cerut băncilor europene din întreaga zonă euro să își sporească protecția cibernetică, declarând că această problemă ar trebui să fie o prioritate de top în contextul intensificării tensiunilor geopolitice, conform Reuters [26]. Wall Street Journal [27] și EUObserver [28]au raportat că atacurile cibernetice rusești asupra Ucrainei s-ar putea răspândi și în alte țări, conform atenționărilor emise de oficialii de securitate occidentali.
[29]Harta Ucrainei cu soldați de plastic. Fotografie făcută de Global Voices, CC BY 3.0 [2].
Într-un efort de a ajuta țările supuse atacurilor cibernetice, UE a activat o echipă de răspuns rapid în domeniul cibernetic [30], care este compusă din 8-12 oficiali experți în domeniul securității cibernetice din 6 țări europene — Croația, Estonia, Lituania, Olanda, Polonia și România — care a fost mobilizată în întreaga Europă.
Pe 26 februarie, Mykhailo Fedorov, vice-premierul Ucrainei și Ministrul Transformării Digitale, a anunțat pe Twitter [31] crearea unei armate IT pentru apărare și contraatac, făcând apel la „cei cu talente digitale” să se alăture rezistenței.
În timp ce consecințele pe termen lung sunt încă dificil de evaluat, experții spun că sunt mai îngrijorați în privința atacurilor instituționale, decât în privința celor personale, raportează DW [32].
Dezinformarea și libertatea de exprimare
Există o dilemă în jurul dezinformării, cenzurii și a libertății de exprimare, mai ales pe măsură ce guvernele introduc reglementări asupra platformelor de socializare pentru a combate informațiile false. Aceste companii au propriile politici de moderare a conținutului, care au atras uneori critici de limitare a discursului legitim. În timp ce guvernele pot avea un rol direct în promovarea moderării transparente a conținutului online, există de asemenea un risc ca unele dintre ele să eticheteze conținutul critic ca fiind dezinformare, astfel limitând libertatea de exprimare.
În raportul „Dezinformarea și libertatea de opinie și exprimare [33]”, Irene Khan, raportorul special al ONU privind libertatea de opinie și exprimare, a analizat aceste amenințări în contextul dezinformării:
…the free flow of information is a critical element of freedom of expression and places a positive obligation on States to proactively put information of public interest in the public domain, and promote plural and diverse sources of information, including media freedom. It can be a valuable tool for countering disinformation.
…fluxul liber de informații este un element critic al libertății de exprimare și impune o obligație pozitivă asupra statelor de a face disponibile informațiile de interes public în domeniul public și de a promova surse de informații pluraliste și diverse, inclusiv libertatea mass-media. Acesta poate fi un instrument valoros în combaterea dezinformării.
Carta drepturilor fundamentale a UE [34] și Pactul internațional pentru drepturile civile și politice [35] consfințesc dreptul la libertatea de exprimare. Aceasta poate fi restrânsă în acord cu Articolul 10 din Cartă și cu Articolul 19 din Pact, care impun ca toate restricțiile să fie prevăzute de lege și să fie necesare în scopul legitim de a respecta drepturile și reputația altora și de a proteja securitatea națională, ordinea publică, sănătatea sau morala publică.
La nivelul UE, dat fiind faptul că dezinformarea și informarea greșită reprezintă o amenințare continuă, există multe inițiative împotriva acestora care evidențiază, pe lângă ale lucruri, nevoia de cooperare, de verificare a informațiilor, de consolidare a rezilienței sociale și a surselor de informație credibile, în special în spațiul cibernetic.
Este evident că ascensiunea noilor tehnologii are un impact puternic asupra unor aspecte ale vieții moderne — amploarea acestei crize încă rămâne o întrebare deschisă. În mijlocul creșterii rapide al volumului de informare și de dezinformare online, este important să încurajăm un dialog social de calitate, care are ca scop mai degrabă conectarea indivizilor, decât izolarea lor unii față de alții.
