[1]O clădire rezidențială din Mariupol, în sud-estul Ucrainei, lovită de artileria rusă. Captură de ecran pe baza videoului publicat de SkyNews pe 11 martie 2022 [2].
Acest articol [3] scris de Valeria Costa Kostritsky a fost publicat pe openDemocracy pe data de 11 martie 2022. Este republicat mai jos în cadrul unui parteneriat de partajare de conținut și a fost editat pentru a se portivi stilului GV.
În orașul port ucrainean Mariupol, locuiesc 500,000 de oameni. În 2014 separatiștii sprijiniți de Rusia au capturat orașul pentru scurt timp. În același an orașul a fost recucerit de trupele ucrainene, dar de atunci orașul a rămas foarte aproape de linia frontului dintre forțele ucrainene și cele separatiste.
În urma invaziei rusești a Ucrainei care a început pe 24 februarie 2022, Mariupol este atacat din nou. Cucerirea orașului Mariupol ar permite Rusiei să creeze un coridor între zonele controlate de separatiștii proruși din estul Ucrainei până la Crimeea anexată, asigurând accesul la marea Azov. În prezent orașul este sub asediu și locuitorii sunt blocați. Se estimează că peste 1200 de oameni [4] și-au pierdut viața.
Pe 10 martie, psihologul Angela Timchenko din Mariupol scria pe pagina ei de Facebook: „Este încă al naibii de frig afară și în casă. Mâncarea este pe terminate. Adulții au început să mănânce mai puțin. Ieri, unul dintre noi a stat la coadă timp de 6 ore la singurul magazin care mai este deschis, pentru a cumpăra niște pastă de uns pe pâine (pe care nu o avem) și bomboane.”
În ziua următoare, ea a adăugat:
I have a question, and I’m not being sarcastic here. What [is the point of] protect[ing] Mariupol… if the city is strewn with corpses, if people die either in explosions, from hunger or buried in the rubble? A bit of ruined earth matters more than people’s lives, than the future of our children?
Am o întrebare și nu vreau să par sarcastică. Care este scopul protejării orașului Mariupol… din moment ce sunt cadavre împrăștiate peste tot, oamenii își pierd viața fie în explozii, fie de foame sau îngropați în moloz? Credeți că niște pământ devastat are mai multă importanță decât viața oamenilor, decât viitorul copiilor noștri?
Petro Andriushchenko, membru al consiliului local, a scris că cetățenii au îndurat „șapte zile de asediu și de distrugere a infrastructurii orașului. Acest lucru înseamnă că orașul este fără electricitate, căldură, apă potabilă și gaz. Timp de nouă zile orașul a fost bombardat constant.”
Profesoara Olha Yatchuk locuiește în satul Berdians’ke, la periferia de est a orașului Mariupol. Pe 1 martie, după ce satul ei a fost bombardat, a plecat împreună cu familia spre Mariupol cu mașina, iar de acolo au plecat în grabă spre nord.
„Nu era niciun om pe stradă”, a povestit ea. „Ni s-a spus că orașul este înconjurat din toate părțile și că va fi atacat. Soldații ucraineni ne-au spus că este periculos să plecăm mai departe. Noi nu i-am ascultat și probabil că am fost ultimii oameni care au plecat din oraș. Am auzit bombardamente și explozii. În timp ce plecam, am văzut orașul înconjurat de trupe înarmate.”
Deteriorarea infrastructurii înseamnă că majoritatea locuitorilor nu au linii telefonice sau internet și, prin urmare, nu au cum să-și anunțe rudele din afara orașului că sunt în viață. Rudele din afara orașului urmăresc un canal de televiziune care arată fotografii ale clădirilor care au fost atacate și numele persoanelor care sunt în viață. Regimentul Azov, care este un grup paramilitar creat de două grupuri neonaziste și care acum este integrat în garda națională a Ucrainei, postează de asemenea actualizări cu privire la situația din oraș.
Pe 10 martie, regizorul Sashko Protyah, originar din Mariupol, dar în prezent în Zaporizhzhia, a reușit să vorbească cu un prieten din oraș.
„Există un singur cartier unde este semnal”, a declarat acesta pentru openDemocracy.
You have to walk there, through the mud—there’s no transport, obviously—through a city that is being bombed constantly. It’s near Freedom Square. While we were talking, I could hear explosions. People in Mariupol are so exhausted. He said he knew of several residential buildings where people have had to bury victims in the yard.
First the western part of the city was destroyed. Yesterday [March 9], a maternity hospital was bombed [5], as well as the central market. They’ve been shelling the city’s residential area indiscriminately. In the past several days I’ve seen several photos and I can’t recognise the city where I lived.
Trebuie să mergi pe jos acolo, prin noroi – nu există transport – printr-un oraș care este constant bombardat. Este aproape de Piața Libertății. În timp ce vorbeam, auzeam explozii. Locuitorii din Mariupol sunt foarte epuizați. Unul dintre ei spunea că există câteva clădiri rezidențiale unde oamenii au fost nevoiți să îngroape victimele în curte.
Mai întâi, partea de vest a orașului a fost distrusă. Ieri (9 martie), o maternitate și piața centrală au fost bombardate [5]. Au bombardat zona rezidențială a orașului la întâmplare. Recent, am văzut câteva fotografii și nu mai recunosc orașul în care am trăit.
Lipsa de comunicare e din ambele sensuri. Rudele spun că oamenii din oraș nu știu nimic despre ceea ce se întâmplă în afara orașului. Uliana Tokarieva, director ONG ale cărei rude și colegi se află în oraș, mi-a spus: „Nu se știe nimic — dacă va fi o evacuare, cum vor fi anunțați, unde să se adune, cât de periculos este, ce se întâmplă în afara orașului, dacă Ucraina încă mai există.”
Timp de câteva zile, s-a anunțat că se va crea un coridor umanitar pentru a trimite ajutoare și pentru evacuarea locuitorilor.
Dar, așa cum a declarat [6] președintele Ukrainei Volodymyr Zelensky pentru CNN pe 10 martie:
The invaders started a tank attack exactly in the area where this corridor was supposed to be. […]
Today they destroyed the building of the main department of the State Emergency Service in the Donetsk region. Right next to this building was the place where Mariupol residents were to gather for evacuation.
Rușii au atacat cu tancuri exact în zona unde trebuia să fie acest coridor.
Azi au distrus clădirea departamentului principal al Serviciului de Stat pentru Situații de Urgență din regiunea Donețk. Lângă această clădire era locul unde locuitorii din Mariupol urmau să se adune pentru evacuare.
Pe 10 martie, în cursul unei întâlniri cu omologul său ucrainean, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a încercat să justifice [7] atacul asupra maternității și asupra spitalului de copii [5] din Mariupol. El a declarat că Rusia a avertizat ONU cu câteva zile înainte asupra faptului că spitalul a fost „ocupat de mult timp de batalionul Azov și alți fundamentaliști. Ei au alungat femeile aflate în travaliu, asistentele și personalul spitalului.” El a mai adăugat: „Nu este pentru prima dată când vedem proteste patetice cu privire la așa numitele atrocități comise de armata rusă.”
În schimb jurnalistul ucrainean Ivan Sinepalov a declarat: „Regimentul Azov servește drept sperietoare pentru propaganda rusească. Publicul din Rusia vizat de ei consideră că Mariupol este ocupat de Azov.”
El a mai adăugat: „Lavrov a declarat că Rusia va continua să bombardeze Mariupolul până când Ucraina va îndeplini cerințele Rusiei. Practic, ei țin ostatic tot orașul. În mintea lor, Mariupol este un oraș pro-rus. Cetățenii ar fi trebuit să întâmpine trupele rusești cu flori. Asta este răzbunare.”
