Antropoloaga și cercetătoarea Rosana Pinheiro Machado | Foto: Arhivă personală/Utilizată cu permisiune.

Acest text face parte dintr-o serie specială Global Voices despre femei cu cariere în domeniul academic, intitulată Femei în Știință. Vezi mai multe articole aici și aici.

Antropolog renumit pentru cercetări despre China și fenomenele care au precedat ascensiunea președintelui de extremă dreaptă Jair Bolsonaro, Rosana Pinheiro-Machado, în vârstă de 41 de ani, a scris pe larg pe site-ul The Intercept Brasil, a fost profesoară într-o universitate federală în Brazilia (UFSM, în orașul Santa Maria, în regiunea de sud a țării), iar acum câțiva ani s-a aflat într-o situație dificilă.

Înfruntând dificultăți în a-și urma cariera academică de profesor, cercetător și doctor în Antropologie Socială în Brazilia, a decis să emigreze și a acceptat oferta de a prelua catedra de Dezvoltare Internațională la Universitatea din Bath, în Regatul Unit. Ea este de asemenea membru în Academia de Educație Superioară și a fost profesoară de Dezvoltare Internațională la Universitatea din Oxford între 2013 și 2017.

Precum alți cercetători brazilieni, în ultimii ani, Rosana a înfruntat tăieri bugetare în domeniul științei întreprinse de guvernul federal și o crescândă devalorizare a științelor umane și a celor care se dedică acestora.

Mai mult decât atât, a avut parte de atacuri personale, mai ales din partea unor persoane adepte ale mișcării de extremă dreaptă, care au acuzat-o că practică și predă comunismul în universități. Devenind practic “dușmani ai națiunii”, cum spune ea, profesioniștii din științele umane au ajuns să fie persecutați în țară. Ea însăși a înfruntat de la denunțarea către Ministerul Public Federal până la injurii misogine în mediul online și tentative de boicot față de cursurile sale.

Astfel, primind oportunitatea de a merge într-o universitate din afara țării, în 2019, Rosana a devenit unul dintre “creierele” care au plecat din Brazilia în căutarea unor oportunități profesionale mai bune.

În prezent, cercetarea ei este axată pe relațiile China-Brazilia și pe economia informală; producerea și consumul de mărfuri și incluziunea socială prin consum;  noile clase medii din Sudul global, precum și narativele lumii post-Covid în media internațională. A scris diverse cărți, cea mai recentă fiind “Amanhã Vai Ser Maior” (Editura Planeta, 2019) (“Mâine va fi și mai și”), în care analizează ascensiunea extremei drepte din Brazilia și posibilele “rute de scăpare”, în propriile cuvinte, iar pe lângă acestea inițiază o rubrică în jurnalul spaniol El País.

Într-un interviu prin videoconferință pentru Global Voices, ea a povestit despre sursele de inspirație din cariera sa, actualele cercetări și ce înseamnă să fii femeie în mediul academic.

Talita Fernandes (TF): Ce te-a motivat să devii cercetător? Te-a inspirat o femeie anume în acest sens?

Rosana Pinheiro-Machado (RP): Eu não consigo separar a pesquisa da docência, então eu interpreto como o que me inspirou a ser professora de uma maneira geral. Eu venho de uma família muito ligada à política, eu sempre quis ir para questão mais intelectual e política. Isso se aliou com uma professora de História que eu tive, que foi muito importante na minha formação. Ela foi minha professora por anos na escola, e era um modelo para mim. Quando eu entrei para a faculdade de Ciências Sociais, a ideia era seguir carreira política. Mas aí eu descobri a pesquisa, começando minha carreira acadêmica com a Cornelia Eckert e a Ana Luiza Carvalho da Rocha, que foram minhas duas orientadoras e que, até hoje, influenciam a maneira como eu sou formatada como antropóloga, como etnógrafa. Hoje eu também tenho outros referenciais, como a Débora Diniz, que é alguém que não só me ajuda em termos práticos, mas uma pessoa que eu quero ser, que é um grande modelo para mim.

Rosana Pinheiro-Machado (RP): Nu reușesc să separ cercetarea de învățământ, așa că interpretez ceea ce m-a inspirat să fiu profesoară într-un mod mai general. Vin dintr-o familie foarte implicată în politică, întotdeauna am vrut să merg înspre chestiunea intelectuală și politică. Acest lucru a avut legătură și cu o profesoară de istorie pe care am avut-o și care a fost foarte importantă în formarea mea. Ea a fost profesoara mea timp de ani de zile în școală și era un model pentru mine. Când am intrat la facultatea de Științe Sociale, ideea era să urmez o carieră politică. Dar am descoperit cercetarea, începându-mi cariera academică cu Cornelia Eckert și Ana Luiza Carvalho da Rocha, care mi-au fost coordonatoare și care până astăzi îmi influențează modul în care m-am format ca antropolog, ca etnograf. Astăzi am și alte referințe, precum Débora Diniz, care mă ajută nu numai în termeni practici, ci care este și un mare model pentru mine.

TF: Există cazuri de cercetătoare care au plecat din Brazilia în ultimii ani, precum Débora Diniz și tu. Trăim într-un exod al creierelor? Care sunt câteva dintre motivele din contextul actual care au dus la acest lucru?

RP: Sim. Sem dúvida há uma fuga de cérebros. Mas aí tem duas coisas: uma coisa é como isso ficou difícil para todos os pesquisadores de todas as áreas, com a falta de recursos e com a falta de crédito e legitimidade do governo brasileiro em relação à ciência. A outra coisa, endereçada especificamente às mulheres na ciência, é o fato de que, principalmente pesquisadoras e especialmente pesquisadoras de ciências humanas, que estão lidando com aspectos de política, de desigualdade social, racial, de gênero, atualmente esses temas transformam quem trabalha com eles em inimigos da nação.

Eu passei por situações de pessoas ligando para a ouvidoria da universidade quando eu escrevia uma coluna sobre Paulo Freire [educador brasileiro, que costuma ser criticado pela extrema-direita]. Já tive que acionar o diretor, deixar a guarda universitária sob aviso para eu entrar em sala de aula. Pessoas me chamando de terrorista por ministrar um curso sobre movimentos sociais. Recebi um processo de investigação no Ministério Público Federal, pedindo para investigar toda minha carreira docente na universidade: com que dinheiro eu fui para o exterior, quais disciplinas eu estava ministrando, quais os processos administrativos que existiam contra mim. O processo foi arquivado, porque não tinha fundamento. Então, simplesmente, se tornou impossível [seguir no Brasil].

RP: Da. Cu siguranță există un exod al creierelor. Dar este vorba despre două lucruri: în primul rând este modul în care a devenit dificil pentru toți cercetătorii din toate domeniile, din cauza lipsei de resurse și a lipsei de încredere și legitimitate a guvernului brazilian față de știință. În al doilea rând, în ceea ce privește în mod expres femeile din știință, este vorba despre faptul că în principal cercetătoarele și mai ales cele din științele umane care tratează aspecte de politică, inegalitate socială, rasială sau de gen devin dușmanii națiunii deoarece lucrează pe astfel de teme.

Eu am trecut prin situații în care persoane diverse sunau la universitatea mea când scriam un articol despre Paulo Freire [educator brazilian care de obicei este criticat de extrema dreaptă]. A trebuit să vorbesc cu directorul și cu paznicii ca să pot intra în sala de curs. Unii m-au numit teroristă pentru că țin un curs despre mișcări sociale. Am trecut printr-o procedură de anchetă la Ministerul Public Federal, prin care mi-a fost cercetată toată cariera de profesor universitar: cu ce bani am fost în străinătate, ce cursuri am ținut, ce procese administrative sunt împotriva mea. Procesul a fost arhivat, pentru că nu era fundamentat. Atunci, pur și simplu, a devenit imposibil [să continui în Brazilia].

TF: Crezi că atacurile pe care le-ai suferit au avut ca motivație sau ca factor intensificator faptul că ești femeie?

RP: Sem dúvida. Primeiro, porque o nível de linguagem dirigido a mim é uma linguagem que para homem não se aplica. Vagabunda, baranga, ou, ao contrário, “essa daí pelo menos eu comia”. Teve um youtuber que dizia: “por que está estudando, por que está fazendo pesquisa essa daqui? Até que é bonitinha, se tivesse um homem talvez estivesse quieta”. Esse tipo de linguagem sexualizada, para me chamar de coroa que precisa de botox, ou para me chamar de “comível”, é uma linguagem que só faz sentido para gênero.

RP: Cu siguranță. În primul rând, pentru că nivelul limbajului dirijat mie este un limbaj care nu se aplică bărbaților. Vagaboandă, slută, sau dimpotrivă, “ce i-aș face lui asta”. Un youtuber zicea: “De ce învață, de ce face cercetare de asta? E chiar frumușică, dacă ar avea un bărbat poate ar sta liniștită”. Acest tip de limbaj sexualizat, în care sunt numită babă care are nevoie de botox, sau în care sunt “o bucată bună”, este un limbaj care are sens doar în funcție de gen.

TF: Ce ar trebui să se schimbe astăzi în Brazilia în domeniul cercetării?

RP: A gente precisa de investimento e de valorização e precisa de um governo que não veja a ciência pelo senso comum, que veja a ciência pelo olhar dos cientistas. Que o Ministério da Ciência e Tecnologia seja conduzido por técnicos. Porque é muito mais do que investimento que a gente precisa. A gente precisa de apoio e de entender o que é o trabalho do cientista. É um absurdo a gente estar numa situação em que se é um inimigo da nação, que as pessoas não entendem o que você faz. E o que você faz, na verdade, é a linha de desenvolvimento nacional. Toda saída de desenvolvimento vai passar por inovação, tecnologia, inteligência artificial, soluções criativas para o século 21, soluções para um mundo mais sustentável. Não existe desenvolvimento sem ciência. No caso brasileiro, você não tem não só investimento; você é odiado, você é humilhado. A gente não recebe investimento e ainda é pisado pela comunidade.

RP: Avem nevoie de investiții și de apreciere, precum și de un guvern care nu vede știința în sensul comun, ci din punctul de vedere al oamenilor de știință. Avem nevoie ca Ministerul Științei și Tehnologiei să fie condus de tehnocrați. Pentru că ne trebuie mult mai mult decât investiții. Ne trebuie sprijin și înțelegere asupra lucrului unui om de știință. Este absurd să fim într-o situație în care suntem dușmanii nației, în care oamenii nu înțeleg ce facem. Și faptul că ceea ce facem este, în realitate, linia dezvoltării naționale. Orice dezvoltare trece prin inovație, tehnologie, inteligență artificială, soluții creative pentru secolul 21, soluții pentru o lume mai sustentabilă. Nu există dezvoltare fără știință. În cazul Braziliei, nu este vorba doar despre lipsa investițiilor; ești detestat, ești umilit. Nu primim investiții și mai și suntem călcați în picioare de comunitate.

TF: Poți să ne povestești puțin despre cercetarea ta în ceea ce privește bolsonarismul? Crezi că este o mișcare în sine? Și cum îl vezi astăzi, după doi ani de guvernare, pe Jair Bolsonaro?

RP: Acho importante ressaltar que as mulheres estão à frente nesse campo. Mulheres com análises focadas na vida concreta. Aqui eu destaco o trabalho da Isabela Kalil e da Esther Solano, e o meu, em parceria com a Lucia Scalco. Nós somos pessoas que, desde 2016, estamos falando do bolsonarismo como bolsonarismo. Desde que esse movimento começou a se delinear. Penso que é um movimento específico, e que ele é uma conjunção de forças em torno da figura do Bolsonaro. Mas é uma conjunção de forças de extrema-direita, essa combinação única de conservadorismo, autoritarismo, hiperliberalismo, e hiperpunitivismo. Essa combinação única, que eram forças dispersas, anteriormente, e começam a se unificar em torno da figura do Bolsonaro. Como eu sempre digo, o bolsonarismo é maior que Bolsonaro. O Bolsonaro é a figura que reuniu todas essas forças e isso vai orbitando em torno dele, mas também, como mostra a própria Isabela Kalil, em determinados momentos os grupos vão se radicalizar a ponto de achar que o Bolsonaro não está sendo forte o suficiente, não está sendo autoritário o suficiente, como se esperava.

Rosana Pinheiro Machado într-o conferință despre ascensiunea bolsonarismului, cu titlul: De la speranță la ură | Foto: Arhivă personală/Utilizată cu permisiune.

RP: Mi se pare important să subliniem că femeile sunt în prima linie în acest domeniu. Femei cu analize concentrate pe viața concretă. Amintesc munca făcută de Isabela Kalil și de Esther Solano, precum și de mine, împreună cu Lucia Scalco. Suntem persoane care, din 2016, vorbim despre bolsonarism așa cum este el. De când această mișcare a început să se contureze. Cred că este o mișcare specifică și o unire de forțe în jurul figurii lui Bolsonaro. Dar este o unire de forțe a extremei drepte, această combinare unică de conservatorism, autoritarism, hiperliberalism și o dorință de pedepsire exagerată. Această combinație unică reunește forțe care anterior erau dispersate și încep să se coalizeze în jurul figurii lui Bolsonaro. După cum spun mereu, bolsonarismul este mai mult decât Bolsonaro. Bolsonaro este personajul care a reunit toate aceste forțe care gravitează în jurul lui, dar, după cum susține Isabela Kalil, în anumite momente aceste grupuri se radicalizează, crezând că Bolsonaro nu este suficient de puternic, nu este suficient de autoritar, după cum s-a sperat.

TF: Care a fost cea mai mare bucurie din cariera ta până în prezent?

RP: Tendo vindo de escola pública, das condições que eu vim, acho que o momento mais gratificante da minha vida foi ter mudado a história da minha vida via conhecimento. Ter chegado na China pela primeira vez. Esse momento, quando eu pousei em Pequim, acho que foi um dos momentos mais bonitos da minha vida. Acho que esse é o primeiro, do âmbito pessoal. E depois o coroamento dessa pesquisa, quando eu ganhei o prêmio de melhor tese do Brasil.

Mas depois disso eu diria que foi o curso de escrita acadêmica que eu fiz no YouTube em 2020. Foi a coisa mais gratificante que eu fiz na minha vida, porque eu saí do Brasil, mas acho que eu consegui contribuir como nunca havia contribuído para o Brasil. Tive contato direto com 50 mil estudantes brasileiros, no mínimo. É um curso que reúne diversas coisas que eu pensava sobre escrita acadêmica, dessa falta de suporte à escrita, mas ele também é um espaço de acolhimento, de afeto.

RP: Venind din sistemul de învățămâmt public, din condițiile pe care le-am avut eu, cred că cea mai mare bucurie din viața mea a fost că mi-am schimbat viața prin intermediul cunoașterii. Sosirea în China pentru prima dată. Acest moment în care am aterizat în Beijing a fost, cred, unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea. Cred că acesta este primul, din sfera personală. Iar apoi încununarea acestei cercetări, când am câștigat premiul pentru cea mai bună teză din Brazilia.

Dar apoi aș spune că a fost cursul de scriere academică pe care l-am ținut pe YouTube în 2020. A fost cea mai mare bucurie din viața mea, pentru că eu am plecat din Brazilia, dar cred că am reușit să contribui mai bine ca niciodată pentru Brazilia. Am avut contact direct cu cincizeci de mii de studenți brazilieni, cel puțin. Este un curs care reunește diverse lucruri pe care le gândesc în legătură cu scrierea academică, cu această lipsă de susținere față de scris, dar este și un spațiu primitor și afectiv.

TF: Ce sfat ai vrea să dai altor femei care fac cercetare?

RP:  Se eu pudesse dar um conselho, eu diria duas coisas. Primeiro: trabalhe com mulheres em colaboração, não em competição. O conhecimento colaborativo é melhor, é mais interessante. Ele é melhor como produto. Inclusive, individualmente, é melhor, porque você vai fazer mais, sua carreira vai ser melhor.

A segunda coisa é: leia muito. Muito, muito. Porque nós, mulheres, vamos precisar saber o dobro, o triplo, para chegar no mesmo lugar que os homens. Estude e colabore. E não acredite na síndrome da impostora. Somos todos meio ruins e somos todos muito bons. Precisamos lidar com as fraquezas de uma maneira realista e saber aproveitar as qualidades. Olhar para o conhecimento de uma maneira mais objetiva e menos fantasiosa em relação à nossa capacidade.

RP:  Dacă aș putea să dau un sfat, aș spune două lucruri. În primul rând: lucrează în colaborare cu alte femei, nu în competiție cu ele. Cunoașterea colaborativă este superioară, este mai interesantă. Este un produs mai bun. Inclusiv, la nivel individual, este mai bine, pentru că vei face mai mult, iar cariera ta va fi mai bună.

Al doilea lucru: citește mult. Mult, mult. Pentru că noi, femeile, trebuie să știm dublul, triplul, pentru a ajunge în același loc cu bărbații. Studiază și colaborează. Și nu crede în sindromul impostorului. Toți suntem puțim slabi și toți suntem foarte buni. Trebuie să înfruntăm slăbiciunile într-un mod realist și să știm să profităm de calități. Să privim cunoașterea într-un mod mai obiectiv și mai puțin fantezist față de capacitatea noastră.

Nume: Rosana Pinheiro-Machado
Domeniu de cercetare: University of Bath (Regatul Unit), Antropologie și Științe Sociale, cu specializare în economiile emergente
Mai multe informații: Twitter @_pinheira