Feticid feminin la fotbal în Nepal

Srijana Singh Thakuri in 2008 as a student in Surkhet. Photo: Kopila Valley via Nepali Times. Used with permission.

Srijana Singh Thakuri în 2008, ca elevă în Surkhet. Fotografie: Kopila Valley prin Nepali Times, folosită cu permisiune.

Acest articol scris de Srijana Singh Thakuri a fost publicat în Nepali Times. O versiune editată este republicată de Global Voices ca parte a unui acord de partajare a conținutului.

Tata a vrut un fiu.

Am fost prima fiică și după mine au venit trei surori mai mici. Mama a rămas însărcinată de încă trei ori după aceea, toate ar fi fost fete.

Toate sarcinile au fost întrerupte la clinici ilegale unde părinții pot afla genul copilului lor și pot opta pentru avort, dacă este vorba de o fată. Știu acum că practica se numește feticid feminin și este comună în special în Asia de Sud.

Părinții mei au continuat să încerce să aibă un băiat, sperând că un fiu va veni în cele din urmă. Aveam deja vârsta suficientă pentru a observa tristețea și îngrijorarea din ochii mamei de fiecare dată când afla că purta o altă fată.

Mamei mele i s-a reproșat că a fost blestemată și defectă. De ce nu am fost de ajuns? De ce noi fiicele nu am fost de ajuns?

În cele din urmă, tata ne-a abandonat. Într-o noapte, fără un cuvânt, a dispărut, lăsându-ne în urmă cu o casă ruinată, cu inimile frânte și cu o mulțime de colectori de datorii la ușa noastră la orice oră din zi.

Sănătatea mamei mele s-a deteriorat. Abia dacă o vedeam zâmbind. Am început să lucrez ca bucătar la o stație de autobuz pentru a încerca să-i alin durerea. Am vândut banane, fructe și am încercat din răsputeri să trecem peste. I-am promis mamei mele printre lacrimi că voi fi la fel de bună ca fiul pe care ea și tatăl meu și l-au dorit cu disperare.

Nu dau vina pe tata. De fapt, îmi pare rău pentru el. O victimă a patriarhatului, el niciodată nu a văzut lucrurile altfel.

Societatea l-a convins că fetele nu merită niciodată investiția, că tot ce fac este să se căsătorească și să meargă la casa altcuiva, că familiile au nevoie de fii pentru a duce mai departe numele și a moșteni proprietăți ancestrale.

Dar ironia este că nu aveam pământ pe care să-l moștenească nimeni. Nu aveam nimic. În timp ce încerca să aibă un fiu, familia noastră căzuse mai adânc în sărăcie, datorii și depresie.

Founder of Kopila Valley Maggie Doyne with the girls’ football team at the school in Surkhet. This is where Srijana Singh Thakuri got her start. Photo: Kopila Valley via Nepali Times. Used with permission.

Fondatoarea proiectului Kopila Valley  Maggie Doyne cu echipa de fotbal feminin la Kopila Valley School în Surkhet. Aici a început Srijana Singh Thakuri. Fotografie: Kopila Valley prin Nepali Times. Folosită cu permisiune.

În cele din urmă, lucrurile au început să meargă bine. Am susținut un examen de admitere la Kopila Valley School din Surkhet, despre care se știe că este cea mai verde școală din Nepal. Profesorii au aflat de povestea mea și, printr-un noroc, am obținut unul dintre puținele locuri disponibile grupei mele de vârstă. În interviu, am explicat că având o șansă la educație, aș putea să o ajut pe mama mea să aibă grijă de cele trei surori ale mele și de asemenea să le susțin în educarea lor.

Am încercat să-mi canalizez tristețea și furia spre determinare. Am vrut să fiu cea mai bună la toate. Din cauza tatălui meu, am simțit că am ceva de dovedit. Am devenit șefa clasei. M-am alăturat clubului de emancipare a fetelor. Am luat lecții de dans tradițional.

Am scris poezie și am participat la concursuri de dezbateri. Am luat cărți de la bibliotecă. Am studiat până noaptea târziu și mi-am finalizat toate sarcinile pentru a-mi ajunge din urmă  colegii. Am profitat de orice ocazie care mi-a ieșit  în cale.

Într-o zi, a apărut un anunț potrivit căruia Kopila Valley School începea prima echipă de fotbal pentru fete. M-am prezentat la acel prim antrenament pe un teren murdar fără adidași, transpirația scurgându-se pe fruntea mea, gata să încerc ceva nou. Nu mai văzusem niciodată un teren înainte, nu mă uitasem la un meci și nici  măcar nu purtasem pantaloni scurți.

În satul meu, fiecare centimetru pătrat de pământ era folosit pentru cultivarea hranei, iar sportul era pentru băieți pe terenuri necultivate între anotimpurile de cultivare a pământului. Nu m-am gândit niciodată că fotbalul era pentru mine.

M-am prezentat în fiecare zi pentru a exersa cu antrenorul Gopi. M-a tratat la fel ca pe băieți. A țipat la mine, dar m-a și încurajat. Încă îmi amintesc primul meu meci și cum m-am simțit îmbrăcând o uniformă, urmărind mingea pe teren.

De-a lungul timpului am devenit pricepută la fotbal și echipa noastră a început să câștige meciuri. Am marcat goluri și am fost în special invincibilă la apărare, lovituri cu capul și lovituri de colț. Dar am ținut pasul cu studiile și am început să mă fac remarcată ca studentă și sportivă.

Am făcut asta în echipe mai mari și am fost recrutată pentru turnee. Au urmat și zvonurile. Vecinii mă bârfeau, spunând că veneam acasă prea târziu sau că plecam prea devreme. Am fost numită egoistă și că aveam capul în nori. Lucruruile s-au agravat când mi-a venit menstruația, oamenii îmi spuneau unde puteam merge și unde nu puteam, ce puteam face și ce nu puteam.

Srijana SIngh Thakuri with her senior national team members. Photo: via Nepali Times. Used with permission.

Srijana SIngh Thakuri cu membrii echipei naționale de seniori. Fotografie: prin Nepali Times, folosită cu permisiune.

Eram împotriva felului în care care fetelor din satul meu li se cerea să se comporte: stai tăcută, ține capul plecat, încearcă să nu fii observată și, când este timpul, fii gata de căsătorie.

M-am debarasat de critici și mi-am îndreptat privirea asupra visului meu. Mi-am continuat educația și am absolvit prima din clasă. Am fost eligibilă pentru burse și m-am înscris la un colegiu din Kathmandu. Am continuat să joc fotbal și să mă prezint la turnee, antrenându-mă toată ziua și noaptea.

Povestea mea nu este unică. Este exact ceea ce se întâmplă atunci când fetelor și femeilor li se oferă o șansă, oportunitate și investiție.

Tocmai am împlinit 20 de ani, iar săptămâna trecută am făcut registrul final pentru echipa națională de fotbal feminin din Nepal. Am semnat un contract și numele meu a fost anunțat în ziare. Acum sunt oficial o fotbalistă profesionistă reprezentând țara mea.

Nu m-am simțit niciodată atât de mândră că sunt fiică a Nepalului, deși au existat momente în care nu am simțit că țara mea este mândră de mine.

Îmi place să îmbrac tricoul național roșu și să intru pe stadion. Încă mai simt fiorul de a da cu piciorul în minge și un gol care lovește în spatele fileului.

Îmi place fotbalul pentru că mă face să mă simt liberă, de neînvins și puternică. Următorul meu mare vis este ca echipa feminină din Nepal să joace la Cupa Mondială sau să se califice la Jocurile Olimpice.

Srijana Singh Thakuri on 9 September at her national team debut in a match against Bangladesh in Kathmandu. Nepal won 2-1. Photo: via Nepali Times. Used with permission.

Srijana Singh Thakuri pe 9 Septembrie a debutat la echipa națională într-un meci împotriva Bangladeshului în Kathmandu. Nepal a câștigat cu  2-1. Fotografie: prin Nepali Times, folosită cu permisiune.

După mulți ani, tata a revenit la noi. Mi-ar plăcea să spun că a avut o mare trezire și și-a dat seama de greșelile sale, dar nu a fost cazul. În schimb, a încercat din nou să aibă un fiu și, în cele din urmă, s-a născut fratele meu mai mic.

Îmi iubesc fratele mai mic și sper să ajungă să crească urmărindu-mă jucând, astfel încât să aibă o viziune diferită despre ceea ce sunt capabile fetele.

Tata a primit ceea ce și-a dorit întotdeauna și eu mi-am împlinit visurile. L-am sunat când am intrat în echipă și știu că era mândru de mine.

De asemenea, mi-am dat seama recent că nu mai am ce să-i dovedesc. Visurile mele sunt pentru alte fete ca mine ale căror tați își doresc doar fii. Visurile mele sunt pentru surorile mele și pentru mama mea. Dar, mai presus de toate, visurile mele sunt pentru mine.

Începe discuția

Autori, vă rugăm Deconectează-te »

Indicații

  • Toate comentariile sunt verificate de un moderator. Nu trimite comentariul de mai multe ori sau va fi perceput ca fiind spam.
  • Te rugăm să-i tratezi pe ceilalți cu respect. Comentariile care conțin mesaje de ură, sunt obscene sau reprezintă atacuri personale nu vor fi aprobate.