De mai multe săptămâni, pe măsură ce mobilizarea împotriva rasismului în lume capătă o nouă amploare, Franța rămâne divizată în ce privește soarta rezervată statuilor personalităților istorice asociate cu sclavia sau colonialismul.

O mișcare globală de conștientizare a rasismului în ziua de azi

Decesul lui George Floyd survenit pe 25 mai 2020 în Statele Unite ale Americii, dar și revigorarea mișcării Black Lives Matter la scară mondială au reaprins dezbaterile pe tema rasismului sistematic îndreptat împotriva persoanelor de culoare în mai multe societăți occidentale. Inclusiv Franța a fost prinsă în vâltoarea acestor dezbateri, care au crescut în intensitate odată cu moartea francezului născut în Mali, Adama Traoré, provocată de o intervenție a jandarmeriei în 2016. Până în prezent, familia acestuia încearcă să-i facă dreptate.

Un anumit aspect al acestei situații a intrat recent în atenția publicului: problema statuilor personalităților istorice controversate. Pe 7 iunie 2020, militanți ai mișcării Black Lives Matter au dat jos statuia negustorului de sclavi Edward Colston aflată în portul Bristol din Anglia, centru al comerțului cu negrii în secolele XVII-XVIII. În Belgia, mai multe statui ale regelui Leopold al II-lea (arhitect al colonizării Congoului, fiind responsabil de atrocitățile suferite de poporul congolez între anii 1885 și 1908) au fost vandalizate în decursul lunii iunie și se află pe lista unei petiții ce reclamă îndepărtarea lor din spațiul public.

În teritoriile franceze de peste mări, dar și în Franța metropolitană, se regăsesc diferite personalități controversate.

În Franța, acest subiect abia intră sub lumina reflectoarelor. Totuși există o mulțime de personalități controversate în această fostă putere colonială al cărei imperiu din secolele XVI – XX se întindea pe multe continente, atingând la apogeul său o suprafață de 12 milioane de km².

În Lille, statuia lui Louis Faidherbe, general născut în acest oraș, este cea care se află sub vizorul protestatarilor. Conform colectivului Jos Faidherbe, acest militar faimos pentru faptele sale eroice din timpul războiului franco-prusac din 1870 a fost de asemenea un „personaj cheie în cucerirea Senegalului”, responsabil de campaniile „pacifist”-sângeroase de la mijlocul secolului al XIX-lea.

La Paris, Jean-Baptiste Colbert, care a fost ministrul lui Ludovic al XIV-lea (secolul al XVII-lea) și al cărui bust se află în fața clădirii Adunării Naționale, este, de asemenea, vizat. Într-adevăr, acesta a fost autorul edictului cunoscut sub numele de Code Noir [Codul Negru] al Antilelor Franceze. Documentul apărut în 1685 definea drepturile proprietarilor asupra sclavilor lor, referindu-se la aceștia din urmă ca fiind „ființe-bunuri mobile”. În acea perioadă sclavia era interzisă pe continent, dar nu și în colonii. În 2017, Louis-George Tin, președintele Uniunii Asociațiilor Persoanelor de Culoare (CRAN), declara despre Colbert: „Colbert a fost inamicul libertății, egalității și fraternității” – cu referire la deviza Republicii Franceze. Recent, fostul prim-ministru Jean Marc Ayrault a solicitat ca locurile ce poartă numele acestei personalități să fie redenumite.

Altă personalitate controversată: Georges Cuvier, naturalist și anatomist ce și-a desfășurat activitatea la începutul secolului al XIX-lea. Statui ce îl reprezintă se află în mai multe orașe din Franța. Reprezentant al teoriilor științifice rasiste din acea epocă, el și-a propus să disece corpul lui Saartjie Baartman (cunoscută și sub numele de Venus Hottentot) după moartea acesteia. Este denunțat cu precădere de gruparea C.A.A.N. – Coordination Action Autonome Noire:

“La France n'est pas raciste” il faut vraiment être né avant la honte pour le penser et le dire dans un pays où l'apologie d'esclavagistes est partout: rues, statues et bâtiments.
Du 8 au 30 juin sortons les de leur anonymat confortable! #EsclavagistesPartoutRéparationsNullePart pic.twitter.com/fjCBIQbuF0

— C.A.A.N Coordination Action Autonome Noire (@ActionNoire) June 15, 2020

„Franța nu e rasistă” – V-ați născut cu siguranță înainte de perioada rușinii pentru a crede și a zice această frază într-o țară în care apologia susținătorilor sclaviei se regăsește pretutindeni: în numele de străzi sau clădiri, dar și în statuile răspândite peste tot. Din 8 până pe 30 iunie, haideți să îi scoatem din anonimatul confortabil! #EsclavagistesPartoutRéparationsNullePart

Georges Cuvier. Anatomist. Naturalist. Teoretician al rasismului biologic. A disecat corpul lui Sawtche, Sarah Baartman, numită și Venus Hottentot.

Susținători ai scalviei pretutindeni, niciunde nicio remediere.

În teritoriile franceze de peste mări, teritorii cucerite în perioada imperiului colonial, chestiunea este și mai îngrijorătoare. Pe insula Martinica, două statui ale lui Victor Schoelcher (1804-1893), personalitate ce a cerut indemnizarea proprietarilor de sclavi, au fost distruse pe 22 mai 2020. În Guyana Franceză, statuia sa a fost pusă sub paza poliției de către autoritățile locale:

⚪ #Guyane : Une nuit à la place Victor #Schoelcher de Cayenne où la statue mémorielle de l’abolitionniste est sous protection policière depuis plus de 24 heures, à l’aube des commémorations locales de l’abolition de l’#esclavage pic.twitter.com/8BNFuBJKBs

— Journaleuse en Katouri (@jielem__) June 10, 2020

#Guyane: Piața Victor #Schoelcher, Cayenne, noaptea. Statuia memorială a aboliționistului e sub protecția poliției de mai bine de 24 de ore, înainte de comemorarea locală a abolirii #sclaviei

Locuitorii de pe insula Reunion, acest departament francez situat în Oceanul Indian, cer înlocuirea statuii lui Mahé de La Bourdonnais, fost guvernator al insulei ce a profitat de comerțul cu sclavi, folosindu-i pentru lucrări publice.

Moi j’ai une vraie question : quand est-ce qu’on renverse la statut de Mahé de La Bourdonnais ? Qu’on enlève cette merde.

— zenfan larényon?? (@Laroussoly) June 10, 2020

Am și eu o întrebare: când dăm jos statuia lui Mahé de La Bourdonnais? Să ne descotorosim odată de această mizerie.

Un echilibru precar: retragerea din spațiul public sau punerea în context? 

Chiar dacă unii vor să recurgă la varianta extremă de demontare a statuilor ce au legătură cu ideile de colonizare și de sclavie, alții cred că ar fi mai bine să fie adăugate panouri cu explicații despre istoria, contextul și timpul în care respectiva personalitate a trăit.

Directorul Asociației Amintiri și mărturii, Karfa Diallo, susține de mult timp ideea contextualizării atât a numelor de străzi, cât și a statuilor ce amintesc de trecutul colonial sau sclavagist al Franței. Acesta declara într-un interviu pentru France Intel:

[Nous demandons] que quelques symboles tombent et que le reste des rues soit accompagné d'un dispositif explicatif qui permette de sauvegarder la mémoire que nous avons de ce crime contre l'humanité.

[Cerem] ca unele simboluri să fie date jos și ca restul străzilor să fie prevăzute cu panouri explicative care vor permite păstrarea amintirii pe care o avem despre această crimă împotriva umanității.

Pentru colectivul Jos Faidherbe, totul depinde de felul cum va fi pus în context:

Si c’est pour raconter que le colonialisme a des aspects « positifs », […] pas sûr que cela soit la solution. S’il s’agit en revanche d’indiquer clairement, sur ces statues elles-mêmes, ce qu’est fondamentalement le colonialisme, à savoir un crime abominable dans son principe même, alors une telle solution pourrait se défendre.

Dacă o facem pentru a arăta că există și aspecte „pozitive” ale colonialismului, […] probabil că nu asta e soluția. Din contră, dacă o facem indicând în mod clar și precis pe statui ce reprezintă cu adevărat colonialismul, adică o crimă îngrozitoare prin chiar principiul său de bază, atunci o astfel de variantă ar putea să funcționeze.

Statuile: istorie sau amintire?

În fața acestor revendicări, unii sunt de acord cu prezența statuilor în spațiul public și invocă chiar necesitatea de a nu cenzura istoria. Pentru istoricul Dimitri Casali, retragerea statuilor din spațiul public nu reprezintă o soluție. În 2017, acesta scria într-un articol apărut în ziarul Huffington Post:

On ne réécrit pas l'Histoire. Déboulonner les statues de nos Grands Hommes c'est ouvrir la boîte de Pandore du révisionnisme historique. […] L'Histoire, on doit l'assumer. C'est autant glorieux qu'honteux.

Nu rescriem istoria. Demontarea statuilor Marilor Personalități este același lucru cu a deschide cutia Pandorei pentru revizionismul istoric. Trebuie să ne asumăm istoria națională. Oricât de glorioasă sau rușinoasă ar fi ea.

Alții însă se întreabă dacă statuile chiar ajută istoria.

Așa cum se arată în interviul oferit canalului YouTube Histoires Crépues, pentru Françoise Vergès, politolog și istoric de gândire feministă decolonială, retragerea acestor statui din spațiul public este o chestiune de „justiție morală”, care „nu are nimic de-a face cu ștersul istoriei”. După spusele acesteia, statuile au fost ridicate ca rezultat al unor „alegeri politice”.

După spusele lui Françoise Vergès, retragerea statuilor rasiste și coloniale din spațiul public este o chestiune de „JUSTIȚIE MORALĂ”.

Monumentele publice nu reprezintă „istoria”, ci sunt mai degrabă alegeri politice, alegeri pe care le putem pune sub semnul întrebării.

Cererile de demontare a statuilor fac parte din imaginea de ansamblu a luptei contra rasismului, imagine ce trebuie completată și de o mai bună predare în școli a istoriei noastre coloniale…

Poziția președintelui Emmanuel Macron pare foarte clară, așa cum se arată în discursul televizat ținut de acesta pe 14 iunie 2020:

La République n’effacera aucune trace ni aucun nom de son histoire. Elle n’oubliera aucune de ses œuvres, elle ne déboulonnera pas de statue. Nous devons plutôt lucidement regarder ensemble toute notre histoire, toutes nos mémoires.

Republica Franceză nu va șterge nicio urmă, niciun nume din istoria sa. Ea nu va uita nicio operă și nu-și va demonta niciuna dintre statui. Ar trebui mai degrabă să privim împreună, în mod obiectiv, toată istoria noastră, toate amintirile noastre comune.

Cu ocazia acestei dezbateri care va crește fără îndoială în intensitate, pe internet oamenii promovează din ce în ce mai des hashtagul #JeVeuxUneStatueDe (Vreau Statuie Pentru), cu scopul de a aduce în prim-plan personalitățile istorice de culoare pe care ar vrea să le vadă în spațiul public.

#JeVeuxUneStatueDe Anarcha, l'esclave noire exploitée sans anesthésie par le médecin américain James Marion Sims, inventeur du spéculum. pic.twitter.com/1iKOhFgbUe

— Woke Witch (@stoner_fem) June 15, 2020

#VreauStatuiePentru Anarcha, sclava de culoare pe care medicul american James Marion Sims, inventatorul speculului, a făcut experimente fără anestezie.

#JeVeuxUneStatueDe Suzanne Belair dite Sanite Belair,
femme qui s'est battue contre le rétablissement de l'esclavage en Haïti. Elle fut capturée, jugée par un tribunal colonial et décapitée. pic.twitter.com/VenBg2s5BX

— Black Lullaby (@MyWords_JustMe) June 15, 2020

#VreauStatuiePentru Suzanne Belair, cunoscută sub numele de Sanite Belair, cea care s-a luptat contra revenirii practicii sclaviei în Haiti. Ea a fost capturată, judecată de un tribunal colonial și decapitată.