Illustrație aparținând First Draft News, folosită cu permisiune.
Nota editorului: Articolul următor, scris de către Ali Abbas Ahmadi, a fost publicat [1] pe website-ul First Draft. Este republicat ca parte a unui parteneriat pentru webinarul din 10 decembrie.
Limbile pe care le vorbim determină, într-o mare măsură, accesul nostru la informație de încredere și la verificarea faptelor, care dezmint semi-adevăruri sau afirmații false. Un webinar realizat recent de către First Draft [2] și Global Voices investighează modul în care minoritățile lingvistice pot depăși acestă inegalitate informativă.
Anul 2020 ne-a învățat că, practic, toate comunitățile se luptă cu efectele dezinformării. În timp ce aceia care vorbesc limbi majoritare au acces la verificarea faptelor și la informații verificate în limbile lor materne, acest lucru nu este întotdeauna valabil în cazul altor comunități. Limbile minoritare au deseori resurse insuficiente atât în privința platformelor, cât și a organizațiilor de verificare a faptelor, ceea ce face și mai dificilă combaterea dezinformării și alfabetizarea media în aceste comunități.
Ca parte a inițiativei Rising Voices [3], Eddie Avila, din partea Global Voices [4], și Marie Bohner [5], din partea First Draft, au vorbit cu experți din toată lumea pentru a vedea cum abordează comunitățile locale amenințarea dezinformării în limbile lor materne. Printre aceștia este Rahul Namboori, de la Fact Crescendo [6] din India, Endalkachew Chala [7], de la Universitatea Hamline din Statele Unite, și Kpenahi Traoré, de la RFI [8] din Burkina Faso, care au împărtășit perspectivele asupra confruntării acestei provocări unice.
În India se vorbesc 22 de limbi oficiale [9], în afară de engleză, și cel puțin 500 de limbi neoficiale, ceea ce face dificil în mod special pentru cei care verifică faptele, pentru jurnaliști și educatori să asigure accesul tuturor la informații verificate. Răspândirea informațiilor false a avut mai ales repercusiuni periculoase în țară, pentru că zvonurile au incitat atacuri [10] și revolte împotriva minorităților etnice și religioase [11], lăsând în urmă zeci de morți în ultimii ani.
În acest context se luptă Fact Crescendo [6] cu falsele informații, a explicat Namboori. Organizația verifică informații în șapte limbi regionale, pe lângă engleză și hindi, cu ajutorul echipelor locale, pentru a găsi zvonuri și, în același timp, a le preveni răspândirea. Echipele regionale ale Fact Crescendo sunt constituite din jurnaliști locali care vorbesc limba locală și înțeleg mediile unice culturale și politice în care operează. Folosind aplicații precum CrowdTangle de la Facebook, echipele monitorizează sute de grupuri și conturi de pe platformele de socializare, pentru a localiza informații înșelătoare și false. Fact Crescendo folosește de asemenea conversații și grupuri WhatsApp astfel încât verificatorii lor de fapte să poată comunica direct cu comunitățile locale și să le asigure informații verificate în limbile lor proprii.
Nu este vorba doar despre modalitatea prin care circulă dezinformarea între limbile majoritare vorbite în India, cum sunt engleza sau hindi, ci și despre propagarea dezinformării dinspre străinătate către țară. Afirmațiile false despre coronavirusul din Italia sau Spania s-au transmis din spaniolă și italiană în engleză și hindi, înainte să pătrundă în limbile regionale, a spus Namboori. Un strat de context local este adăugat cu fiecare transmitere, făcând dezinformarea mult mai credibilă și permițându-i să aibă ecou în comunitățile lingvistice care au acces redus la informații de încredere.
Etiopia este la fel de diversificată în privința limbilor, cu trei principale și alte 86 vorbite în țara est-africană. “Majoritatea acestor limbi dispun de resurse puține și nu se realizează verificarea faptelor în aceste limbi”, a spus Endalkachew Chala, din Etiopia. Deși câteva dintre aceste limbi sunt utilizate intens pe platformele de socializare, vorbitorii lor nu au acces ușor la informații verificate sau de încredere.
Recent, sistările de internet din regiunea nordică Tigray, din cauza conflictului din țară, au exacerbat problema limbilor cu resurse puține. Acest fapt a dus la crearea a “două universuri de informație, în care oamenii care locuiesc în regiunea Tigray nu știu ce se întâmplă”, a spus Chala. Oamenii de acolo au acces numai la informații difuzate de către mijloacele regionale, ceea ce a dus la o înțelegere “incoerentă” a situației, întrucât cei din Tigray au o perspectivă diferită de a celor care locuiesc în afara regiunii, a adăugat Chala.
Chala a văzut de asemenea cum a proliferat în Etiopia dezinformarea privind problemele de sănătate. Afirmații false despre pandemia COVID-19 au fost răspândite în Etiopia în câteva limbi, propangandu-se atât în interiorul, cât și între comunitățile lingvistice. Lipsa unor organizații de verificare a faptelor sau a accesului la informații de încredere în limbile cu puține resurse a permis acestor zvonuri să pătrundă în comunitățile rurale mai mici și în minoritățile lingvistice.
“Sunt oameni din toată Etiopia care sunt dispuși să verifice faptele”, a spus Chala, dar finanțările străine ajung aproape întotdeauna la aceia cu legături politice sau care vorbesc limbi dominante, în centre urbane. Acesta a adăugat că platformele și companiile străine trebuie să angajeze vorbitori nativi ai limbilor minoritare pentru a ajuta verificarea informațiilor pentru aceste comunități, pentru a nu se baza pe vorbitori non-nativi.
În altă parte a Africii, vorbitorii limbii minoritare bambara, din vestul continentului, se confruntă, de asemenea, cu probleme similare privind resursele. Deși membrii comunităților vorbitoare de bambara își primesc știrile de la posturile TV și radio locale și pot, astfel, să evite tsunamiul de dezinformare online, aceștia sunt de asemenea complet dependenți de surse media tradiționale, a spus Kpenahi Traoré. Responsabilitatea acestor surse de a relata informații reale este, deci, chiar mai mare, întrucât deseori comunitățile bambara nu au acces la internet pentru a verifica faptele despre care aud. Deși organizațiile locale nu dispun momentan de resurse pentru a transmite informații reale comunităților lor, există organizații străine, printre care RFI Mandenkan, care verifică informațiile în bambara și în alte limbi locale, a spus Traoré.
În Amazonia, unde comunitățile indigene comunică predominant pe cale orală, a fost important ca resursele — în special cele privitoare la corinavirus — să fie în mod asemănător “localizate”, a spus Avila de la Global Voices. “Cine sau ce este de încredere într-o cultură poate să nu fie la fel într-o altă cultură și este foarte important să ținem cont de acest lucru în privința a ceea ce vedem online.”
În timp ce persoane și anumite organizații fac eforturi să ofere vorbitorilor de limbi cu resurse limitate informații reale, populațiile care constituie minorități lingvistice se află încă într-un dezavantaj clar față de cele vorbitoare de limbi dominante. Chiar și când lumea a devenit globalizată prin intermediul internetului, cei cu conectivitate redusă sau care comunică diferit sunt lăsați în urmă. Sursele media și platformele de socializare pot investi în aceste comunități locale pentru alfabetizarea media astfel încât să aibă același acces la informații verificate în limbile lor ca toți ceilalți.
Totuși, aceste exemple de pe tot globul subliniază și nevoia de a adresa chestiuni mai ample, cum ar fi rata alfabetizării sau conectivitatea la internet atunci când se concep soluții pentru a combate problema dezinformării în limbi minoritare. Înțelegerea modului de comunicare a comunităților lingvistice reprezintă cheia în construirea infrastructurii necesare pentru a îmbunătăți alfabetizarea media.