- Global Voices în Română - https://ro.globalvoices.org -

Verdictul Curții Europene a Drepturilor Omului reabilitează jurnalistul macedonean condamnat pentru defăimare în anul 2010

Categorii: Eastern & Central Europe, Macedonia, Censorship, Freedom of Speech, Human Rights, Law, Media & Journalism, Politics, GV Advocacy
[1]

Nikola Gelevski. Fotografie de Nebojša Gelevski, folosită cu permisiune.

Acest articol a fost publicat [2] de Meta.mk. O versiune editată este republicată aici printr-un acord de parteneriat pentru distribuirea conținutului între Global Voices și Metamorphosis Foundation.

În septembrie 2020, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a emis un verdict care obligă Republica Macedoniei de Nord să achite daune în valoare de 3.000 euro lui Nikola Gelevski, pentru violarea libertății sale de exprimare, a anunțat [3] portalul Okno.mk.

Verdictul Curții cu sediul la Strasbourg este privitor la procesul de defăimare intentat de către Dragan Pavlović, cunoscut după pseudonimul Latas, fostul editor-șef al ziarului Večer și al Sitel TV, împotriva jurnalistului, pentru articolul său intitulat “Megafoanele de pe aleea Führerului” [4], publicat de către “Utrinski vesnik” în data de 31 martie 2009.

Influența guvernului asupra media între 2007 și 2017

Interceptări telefonice pe surse care au fost publicate în 2015 [5] arătau că un înalt oficial al partidului populist aflat la conducere, VMRO-DPMNE [6], influența în mod direct politica editorială zilnică a organelor de presă administrate de către Dragan Pavlović – Latas.

Într-una dintre aceste conversații [7] cu ministrul culturii de atunci, Latas s-a plâns personal că postul său de televiziune Sitel TV servește ca “un prezervativ pentru propaganda VMRO-DPMNE”. Într-o altă conversație, șeful poliției secrete, Sašo Mijalkov, i-a reamintit că regimul direcționează 2 milioane de euro anual către organele de presă pe care acesta le conduce. Latas a răspuns că ei câștigă acei bani “furnizând” serviciile de propagandă solicitate, spre deosebire de alte organe de presă mai puțin eficiente.

Potrivit datelor publicate de către noul guvern, constituit de partidul social democratic SDSM [8] în mai 2017, regimul partidului VMRO-DPMNE a dat 10,2 milioane de euro din banii plătitorilor de taxe postului Sitel TV [9] în perioada 2010-2017.

Articolul lui Gelevski a documentat comportamentul personalităților media, inclusiv Latas, care a incitat și a justificat violența organizată de partidul aflat la conducere la momentul respectiv împotriva studenților care protestau [10] în piața principală din Skopje în data de 28 martie 2009.

În articol, el a făcut o paralelă cu ascensiunea nazismului în Germania anilor '30, inclusiv folosirea propagandei și a bătăușilor pentru a bate oponenții politici, avertizând că țara alunecă înspre dictatură, ceea ce ar putea provoca un război civil. Gelevski i-a tras la răspundere, cu îndrăzneală, pe unii precum activistul partidului de la conducere, Aleksandar Bičikliski, și prezentatorul TV Janko Ilkovski. La momentul respectiv, una dintre cele mai puternice persoane pe care le-a numit era Latas, un membru al cercului de putere din jurul prim-ministrului de atunci, Nikola Gruevski [11], și al vărului său, pe atunci șeful poliției secrete, Sašo Mijalkov [12].

În 2010, Latas a câștigat un proces privat de defăimare împotriva jurnalistului Nikola Gelevski, care a durat un an. Gelevski a încercat să conteste hotărârea judecătorului Ljubinka Baševska [13] și a făcut recurs la toate înaltele curți judecătorești naționale, inclusiv la Curtea Constituțională, în 2012 [14], dar niciuna nu a hotărât în favoarea lui.

La momentul respectiv, defăimarea făcea parte din legislația penală, iar condamnarea conferea un statut de infracțiune gravă. În 2012, defăimarea a fost decriminalizată [15] – mutată din Codul Penal în sfera legii civile, ceea ce însemna că nu mai purta pericolul sențintelor de condamnare cu pedeapsa închisorii, dar permitea amenzi usturătoare care aveau, de asemenea, efect descurajator [16].

Ca urmare a recursurilor sale înaintate curților judecătorești naționale, Gelevski a intentat un proces la CEDO, în decembrie 2012. Aproape opt ani mai târziu, Curtea a afirmat că “Guvernul a recunoscut că a existat o intervenție în libertatea de exprimare a aplicantului.”

Mai departe în explicația verdictului, CEDO a reiterat [17] că “indivizilor, și în special jurnaliștilor, care iau parte la o dezbatere publică într-o problemă de interes general li se permite să aibă recurs la un grad de exagerare și provocare” și, de asemenea, afirmă “condamnarea penală a aplicantului ar putea, fără nicio îndoială, să aibă un efect descurajator asupra dezbaterii politice dintre membrii ai organelor de presă în privința unor probleme importante.”

Într-o declarație publicată de către portalul cultural Okno.mk, Gelevski a scris [18]:

Задоволен сум, се разбира, од пресудата на Судот за човекови права [3]. Исто така, се разбира, задоволен сум што оваа пресуда има пошироко општествено значење, не е само моја лична сатисфакција.

Со пресудата добивме уште еден доказ за недемократската природа на режимот на Груевски кој 11 години управуваше со сè во Македонија: од урбанизам и култура до судство и медиуми. Управуваше со својата послушна војска, не сам, и сигурно не е единствениот виновник за ужасните 11 години кои нè уназадија, како општество, на сите рамништа.

Пресудата е важна и за македонските новинари, колумнисти и, воопшто, луѓето што се појавуваат во јавноста, охрабрувајќи ги да бидат принципелни, чесни, храбри и упорни.

Пресудата треба да го замисли и македонското судство кое безрезервно цела деценија беше во функција на еден исклучително деструктивен и опасен режим.

За жал, во многу сфери сериозно не се оддалечивме, во овие три години, од злокобните стратегии и практики на груевизмот. Ова особено се однесува на судството и медиумите. Така што, и од тој аспект, оваа пресуда од Стразбур, дури и после десет години од настаните, можеби може да биде барем мал поттик да почнат да се менуваат лошите состојби кај нас, не само во сферата на човековите права.

Sunt mulțumit de verdictul Curții Europene a Drepturilor Omului, desigur. Sunt de asemenea mulțumit că acest verdict are o semnificație mai amplă pentru societate, dincolo de satisfacția mea personală.

Verdictul a oferit încă o dovadă a naturii nedemocratice a regimului Nikola Gruevski, care a condus totul în Macedonia timp de 11 ani: de la urbanism la cultură, la sistemul judecătoresc, la media. Nu a condus singur, dar a condus împreună cu propria armată obedientă de adepți, deci nu este singurul vinovat pentru cei 11 ani teribili, care ne-au tras înapoi ca societate, la fiecare nivel.

Acest verdict este important pentru jurnaliștii macedoneni și, în general, pentru oamenii care apar în public, pentru că îi încurajează să aibă principii și să fie onești, curajoși și perseverenți.

Acest verdict ar trebui să dea de gândit sistemului judiciar macedonean care, fără rezerve, timp de un deceniu întreg, a servit un regim extrem de distructiv și periculos.

Din păcate, în ultimii trei ani nu ne-am aventurat foarte departe de strategiile malițioase și practicile gruevismului. Asta este valabil în mod special pentru sistemul judiciar și pentru media. Deci, din această perspectivă, acest verdict de la Strasbourg, deși a venit după aproape zece ani de la evenimente, ar putea fi un mic stimul de a începe să schimbăm situația rea din țara noastră și nu numai în sfera drepturilor omului.

În timp ce reforma sistemului judiciar a fost una dintre promisiunile electorale cheie ale guvernului care a înlocuit regimul lui Gruevski în 2017, acesta a invocat lipsa sprijinului din partea opoziției pentru masiva revizie a legislaturii care ar permite exercitarea dreptului de veto împotriva judecătorilor și procurorilor. Mulți dintre factorii determinanți ai statului descriși de către Uniunea Europeană drept “captura statului” în 2016 [19] încă dețin funcții de decizie în cadrul instituțiilor de stat. Judecătorul care a decis împotriva lui Gelevski, Ljubinka Baševska, încă deține funcția judiciară în cadrul Tribunalului Penal General din Skopje [20].

Un raport al Comisiei Europene [21] din anul 2020 cu privire la Macedonia de Nord recunoaște un progres în zonă, adăugând că “încă sunt necesare eforturi pentru a se asigura implementarea sistematică a planului de acțiune actualizat al strategiei de reformare a sistemului judiciar”, în timp ce Raportul pe țări al Departamentului de Stat privitor la respectarea drepturilor omului [22] al Statelor Unite menționează că “independența judiciară limitată, politizarea organismului de supraveghere judiciară și finanțarea inadecvată a sistemului judiciar au continuat să împiedice operațiunile și eficiența tribunalelor.”