Săteni așteptând un cortegiu funerar în Orac, Moldova, februarie 2019. Foto (c): Maxim Edwards. Utilizată cu permisiune.

[Acest articol a fost publicat original pe data de 5 martie 2020, n.r.]

“Oficial, circa cinci sute de oameni trăiesc aici”, a afirmat președintele comisiei electorale din Orac, un orășel din nordul Moldovei în timpul alegerilor parlamentare într-o dimineață înghețată de februarie din 2019. “Dar chiar și în cazul unei participări de sută la sută, nu am vedea mai mult de 300 dintre aceștia astăzi”.

O jumătate de oră mai târziu, o procesiune funerară trecea pe acolo.

Astfel de scene sunt obișnuite în Moldova rurală. Sate pustii apar acum cam în toate descrierile țării; în 2019, scăderea abruptă a populației din Moldova a apărut pe prima pagină a cotidianului New York Times. Ultimul referendum, desfășurat în 2014, a înregistrat o populație de 2,998,235 — o scădere de 11 procente în comparație cu referendumul precedent din 2004. Cercetători locali și internaționali au făcut previziuni sumbre: conform estimărilor ONU din 2018, Moldova ocupă locul trei la nivel mondial în ceea ce privește rata de scădere a populației. Demografi moldoveni precum Olga Gagauz sunt de aceeași părere și prevăd un declin populațional de 19 procente până în 2035.

Aceste cifre sunt în parte rezultatul sărăciei și al corupției endemice care îi împing pe tineri în afara țării, în principal către Uniunea Europeană, de cealaltă parte a frontierei. La fel ca mulți dintre vecinii săi din estul Europei, populația îmbătrânită din Moldova este de asemenea afectată de o înaltă rată a mortalității și de standarde de viață precare, îndeosebi în afara marilor orașe. Repercusiunile sociale și politicale sunt numeroase și potențial destul de grave. Cu un exod al creierelor îndelungat, cum își poate un stat dota ministerele sau administra școlile, spitalele și serviciile sociale? Atâta vreme cât din ce în ce mai multe familii depind de banii din afară, cât de vulnerabilă devine țara față de șocurile de pe piața muncii din străinătate? În cele din urmă, ce efect are emigrarea în masă asupra contractului social și a încrederii cetățenilor în faptul că statul le va putea vreodată oferi un viitor mai bun?

În timpul unei vizite recente la Chișinău, am stat de vorbă cu Petru Negură, sociolog și profesor la Universitatea Internațională din Moldova, în legătură cu consecințele crizei demografice din țară.

Maxim Edwards: Unde se duc moldovenii să caute o viață mai bună? Și cum își aleg destinația?

Petru Negură: Depopulation can be stratified in many different ways. There is the migration of poor people from the most rural areas, mostly to Eurasia: Russia, Ukraine, and so on. Those who are a bit better endowed economically and with other forms of capital would rather go to Europe: to France, Spain, and Germany. It's important to note that there is more male emigration to Moscow and other Russian cities, working on construction sites and so on, whereas there are more women than men in Italy and other EU countries, where they perform domestic labour.

I would say that those who opt for this survival strategy are not the poorest: in order to migrate and be capable of meeting the ordinary challenges related to migration, you have to have at least a small amount of money or assistance. Some people can't even afford to emigrate, and don't have a very big social support network such as relatives to can help them.

Petru Negură: Depopularea poate fi stratificată în multe moduri diferite. Există emigrarea persoanelor din zonele cele mai rurale, îndeosebi către Eurasia: Rusia, Ucraina, etc. Cei care sunt puțin mai înstăriți și beneficiază de alte forme de capital aleg mai degrabă Europa: Franța, Spania și Germania. Este important de remarcat că există mai multă emigrare masculină către Moscova și alte orașe rusești, pentru a lucra în construcții și în alte domenii, în vreme ce în Italia și în alte state europene există mai multe femei decât bărbați, iar acestea fac muncă domestică.

Aș spune că cei care optează pentru această strategie de supraviețuire nu sunt cei mai săraci: pentru a emigra și a fi capabil să faci față provocărilor obișnuite în legătură cu mutarea, trebuie să ai cel puțin o mică sumă de bani sau oarece ajutor. Unii oameni nici nu-și pot permite să emigreze și nu au o rețea de suport social foarte mare precum rude pentru a-i putea ajuta.

ME: În aceste zile, cei superbogați la nivel mondial pot obține cu ușurință multiplă cetățenie. Dar în Moldova, această opțiune este deschisă celor săraci: există multe revendicări naționaliste concurente în istoria complexă a țării. Oamenii obișnuiți pot solicita cetățenie multiplă pe baza locului de reședință sau a etnicității. Cum este înțeleasă această tendință?

PN: In a way, some see it as a devaluing of Moldovan nationality. There is a discourse among the educated classes that Moldova is a failed state because so many people are trying to get foreign citizenship. But from a legal point of view, the many Moldovans who have Romanian passports can simply be counted as Romanians who are returning to their home country, rather than leaving Moldova behind. Moreover, most Moldovans who get Romanian citizenship do not target Romania as their destination, but countries further West like Italy, Spain, or Germany.

PN: Într-un sens, unii văd acest lucru drept o devalorizare a naționalității moldovenești. Există un discurs în rândul claselor educate din Moldova conform căruia Moldova este un stat ratat deoarece atât de mulți oameni încearcă să obțină cetățenie străină. Dar din punct de vedere legal, numeroșii moldoveni care au pașaport românesc pot fi calculați pur și simplu ca români care se întorc în țara lor, mai degrabă decât cetățeni care lasă Moldova în spate. Mai mult decât atât, cei mai mulți moldoveni care obțin cetățenie românească nu văd România ca pe o destinație finală, ci se îndreaptă către țări mai la vest, precum Italia, Spania sau Germania.

ME: Ce înțeleg moldovenii din această depopulare și din emigrația în masă? Cum diferă acest lucru de reprezentările făcute de străini?

PN: I don't want to generalise too much, but Russian-speaking journalists and intellectuals tend to see the high number of Moldovans working in Russia as a reason for why the country should reorient itself towards Moscow. At the same time, pro-Romanian and pro-western intellectuals cite Moldovans’ emigration to western countries as proof that we are looking for our model of development in the West — even though, statistically speaking, more go to Russia than western countries.

For foreign media, depopulated villages are the most revealing image. They in particular are interpreted as a kind of social tragedy and political failure, even though medium-sized towns are depopulating, too. This discourse around emptying villages started a long time ago in Moldova, particularly during perestroika when there were worries about rural areas losing their “authentic” traditional lifestyle. Rural depopulation, after all, started with urbanisation during the Soviet period. And remember that Moldova has one of the highest percentages of rural population in this part of the world: around 55% of Moldovans live on the land. In Romania, one of the most rural countries in the EU, it's 45%. With such a strong urban-rural divide, ongoing urbanisation is understandable. But many people explain it with the collapse of the Soviet Union and death of collective farms, even though successful farms today wouldn't require as many people. In the Soviet era, Moldova was one of the most rural Soviet republics with the most intense urbanisation trend.

PN: Nu vreau să generalizez prea mult, dar jurnaliști și intelectuali rusofoni au tendința de a vedea numărul mare al moldovenilor care lucrează în Rusia drept un motiv pentru care țara ar trebui să se reorienteze către Moscova. În același timp, intelectuali pro-România și pro-Occident citează emigrarea moldovenilor către țările vestice drept o dovadă a faptului că ne căutăm modelul de dezvoltare în Vest — chiar dacă, statistic vorbind, mai mulți pleacă în Rusia decât în țările occidentale.

Pentru media din afară, satele depopulate sunt imaginea cea mai grăitoare. Acestea în special sunt interpretate drept un fel de tragedie socială și de eșec politic, chiar dacă depopularea atinge și orașe de dimensiuni medii. Acest discurs în jurul orașelor părăsite a început acum multă vreme în Moldova, îndeosebi cu perestroika, atunci când existau îngrijorări despre zonele rurale care își pierd stilul de viață tradițional “autentic”. Depopularea rurală, la urma urmei, a început pe fondul urbanizării din perioada sovietică. Și amintiți-vă că Moldova are unul dintre cele mai mari procente de populație rurală din această parte a lumii: circa 55% dintre moldoveni trăiesc la țară. În Romania, una dintre țările cele mai rurale din EU, procentul este de 45%. Cu o diviziune urban-rural atât de puternică, urbanizarea continuă este de înțeles. Dar mulți oameni o explică prin căderea Uniunii Sovietice și moartea fermelor colective, chiar dacă fermele de succes din ziua de astăzi nu necesită atât de mulți oameni. În era sovietică, Moldova era una dintre cele mai rurale republici sovietice cu cel mai intens trend de urbanizare.

ME: Ce impact are această dezbatere publică asupra necesității unui recensământ exact? Există astfel de statistici precise?

PN: The last census, from 2014, is known as the least accurate census in Moldovan history. The results were published three years after the census was conducted, with some quite visible errors. Against this background, many say that the census inflated the number of residents of Moldova. There is a need for a more accurate census, but there are also demographic surveys conducted with big sample groups which do allow us to estimate the number of residents. Those show a clear decline and allow us to make pessimistic predictions.

PN: Ultimul recensământ, cel din 2014, este cunoscut drept recensământul cel mai puțin precis din istoria Moldovei. Rezultatele au fost publicate la trei ani după realizarea recensământului, cu câteva greșeli destuli de vizibile. Pe acest fundal, mulți spun că recensământul a umflat numărul rezidenților din Moldova. Este nevoie de un recensământ mai precis, dar există anchete demografice conduse cu mari eșantioane care ne permit să aproximăm numărul locuitorilor. Acestea arată un declin clar și ne permit să facem predicții pesimiste.

ME: Chiar și moldovenii care emigrează definitiv nu par indiferenți față de politica de acasă. La urma urmei, diaspora reprezintă mulți votanți, având chiar și locuri rezervate în parlament. Cum interpretează societatea moldovenească acest lucru? Există resentimente?

PN: Within the political elite there is resentment. Among the [former ruling] Democratic Party in particular, because they don't have very strong support from the diaspora. The western diaspora, or at least 90% of them, tend to support [ACUM opposition leader] Maia Sandu. In Russia they tended to support [PSRM politician and president Igor] Dodon. So usually when pro-Western intellectuals say that we have to give more rights to our diaspora and see Moldovans overseas as an asset, they usually only mean the western diaspora, not those in Russia and the former Soviet Union.

But yes, in general there is quite a prominent discourse in society which says to emigres: “You fled for a better life and abandoned your country, you don't have the legitimacy to criticise us or present any solutions to our crises. Come back first, then you can solve things.”

În rândul elitei politice există resentimente. Îndeosebi în Partidul Democratic, aflat anterior la guvernare, pentru că nu au un sprijin foarte puternic din partea diasporei. Diaspora occidentală, sau cel puțin 90 % din ea, tinde să o sprijine pe Maia Sandu [liderul ACUM aflat în opoziție]. În Rusia aveau tendința să-l sprijine pe Igor Dodon [membru și președinte al PSRM]. Așa că de obicei atunci când intelectualii pro-occidentali spun că trebuie să acordăm mai multe drepturi diasporei și să-i vedem pe moldovenii din afara țării drept un atu, ei se referă de obicei doar la diaspora occidentală, nu la cei din Rusia sau din fosta Uniune Sovietică.

Dar da, în general există un discurs destul de dominant în societate care le spune emigranților: “Ați plecat pentru o viață mai bună și v-ați abandonat țara, nu aveți dreptul să ne criticați sau să propuneți soluții la crizele noastre. Întâi veniți acasă, iar apoi puteți rezolva problemele”.

ME: Raportând despre alegerile din Moldova, am auzit în diverse ocazii că problema reprezentării parlamentare și a numărului de secții de vot pentru diaspora este puternic politizată…

PN: Absolutely. But there is another side of the story, and I must be subjective here: the western diaspora tends to be much more politically and civically active than the Russian. This is also related to the social background of those who go to Russia compared to Moldovans in the West. But even then, Moldovan migrants doing domestic labour in Italy often had a higher education in Moldova — they were teachers or even doctors. So their emigration represents an obvious downwards social mobility as much as it does financial advantages. If you look at the profession people had in Moldova and that which they have abroad, whether in Russia or the EU, the dissonance is quite obvious. It's about status.

PN: Absolut. Dar există o altă parte a poveștii și trebuie să fiu subiectiv aici: diaspora occidentală are tendința de a fi mult mai activă politic și civic decât cea din Rusia. Acest lucru are de a face cu mediul social al celor care pleacă în Rusia în comparație cu cei din Vest. Dar chiar și atunci, moldovenii care fac treburi casnice în Italia au avut adesea o educație mai înaltă în Moldova — erau profesori sau chiar doctori. Deci emigrarea lor reprezintă o mobilitate socială descendentă, aducând în același timp avantaje financiare. Dacă vă uitați la profesia pe care oamenii o aveau în Moldova și la cea pe care o au în străinătate, fie în Rusia sau în UE, diferența este destul de evidentă. Este borba despre statut.

ME: În mai multe state din estul Europei, au fost propuse “soluții” conservative și de extremă dreaptă pentru declinul demografic. Acestea merg de la ajutorul de stat pentru familiile numeroase la interzicerea avortului sau a drepturilor LGBT. Există ceva asemănător în Moldova?

PN: I think most Moldovans blame the government, rather than any minority groups. And I'd stress that many of them blame the fall of the Soviet Union; they try to explain what's happened here, the poverty which followed the fall of the Soviet Union, with the fact that the union disappeared. They weren't completely wrong, in that a whole system ended and another one arose, or failed to arise. In the 1990s and 2000s, many blamed the nationalist intelligentsia and their demands, given that the collapse happened after the rise of perestroika.

But you're right, here in Moldova as well, there is nevertheless a conservative and ultra-conservative discourse that puts the blame on feminism and LGBT rights for the current demographic crisis, although the main demographic concern should be the emigration of the most active Moldovan people and not the “crisis of the traditional values.”

Cred că majoritatea moldovenilor mai degrabă dau vina pe guvern decât pe grupuri minoritare. Și aș accentua faptul că mulți dau vina pe căderea Uniunii Sovietice; ei încearcă să explice ceea ce s-a întâmplat aici, sărăcia care a urmat căderii Uniunii Sovietice, punând-o pe seama dispariției acesteia. Nu s-au înșelat complet, având în vedere că un întreg sistem s-a prăbușit și altul s-a născut, sau nu a reușit să ia ființă. În anii 1990 și 2000, mulți au dat vina pe intelighenția naționalistă și pe revendicările acesteia, având în vedere că prăbușirea a avut loc după perestroika.

Dar aveți dreptate, și în Moldova există un discurs conservativ și ultra-conservativ care dă vina pe feminism și pe drepturile LGBT pentru actuala criză demografică, deși principala îngrijorare din punct de vedere demografic ar trebui să fie emigrarea celor mai activi moldoveni și nu “criza valorilor tradiționale”.

ME: Între timp, emigrația masivă din Moldova este însoțită de o imigrație foarte scăzută. Ar putea imigrația să fie o soluție?

PN: Moldovans, like other eastern Europeans, are quite opposed to that. It has been used in electoral campaigning, for example in 2016 when supporters of Dodon suggested that Maia Sandu would let thousands of Syrian refugees settle the country. I've tried to discuss it with people, inviting them to explore all possible solutions. Even students, who have travelled more than other generations, are quite reluctant to consider it. They don't see it as an option.

Similarly, internal migration to repopulate emptying areas doesn't seem popular. I've spent a lot of time working on homelessness in Moldova, and once asked some homeless people in Chișinău why they didn't move to villages, where there are at least empty houses. And they asked me “what could I find there? I need to make a living, not just find a roof over my head.”

PN: Moldovenii, ca și alți est-europeni, se opun acestui lucru în mare măsură. S-a folosit în campania electorală, de examplu în 2016 când suporterii lui Dodon au sugerat că Maia Sandu va lăsa mii de refugiați sirieni să se stabilească în țară. Am încercat să discut cu oamenii, invitându-i să exploreze toate soluțiile posibile. Chiar și studenții, care au călătorit mai mult decât alte generații, sunt destul de reticenți. Nu văd aceasta drept o opțiune.

În mod similar, migrația internă pentru a repopula zone părăsite nu pare populară. Am petrecut multă vreme lucrând în legătură cu lipsa unui adăpost în Moldova, iar odată am întrebat niște oameni fără adăpost din Chișinău de ce nu s-au mutat la sat, unde măcar există case goale. Iar ei m-au întrebat “ce aș putea să găsesc acolo? Trebuie să-mi câștig existența, nu doar să găsesc un acoperiș deasupra capului”.

ME: Mai multe guverne din Moldova au încercat să-i încurajeze pe moldoveni să revină, cu rezultate mixte. Este întoarcerea lor o speranță falsă?

PN: Yes, but false hope for whom? You often hear stories about people who returned from abroad and weren't able to run a successful business here, because of obstacles in bureaucracy and so on. I studied France and I also had Canadian permanent residence, but I decided to come back. I feel that my vocation is to be here and try and do something. But it hasn't always been easy. I'm soon moving to Germany for a research fellowship, but still strongly feel that one can help his or her country from abroad.

So this is also part of the story: people return but don't find a place for themselves immediately. Or they need to carve out a place for themselves. People here in Moldova are often quite surprised when you come back, that things don't always work out abroad. In short, they don't expect people who leave to ever come back.

Da, dar o speranță falsă pentru cine? Auzim adesea povești despre oameni care s-au întors din afară și nu au reușit să înceapă o afacere de succes aici, din cauza piedicilor birocratice sau de altă natură. Am studiat în Franța și am avut și drept de rezidență permanentă în Canada, dar m-am hotărât să mă întorc. Simt că vocația mea este să fiu aici și să încerc să fac ceva. Dar nu a fost mereu ușor. Mă voi muta în curând în Germania cu o bursă de cercetare, dar simt totuși cu tărie că și din afară ne putem ajuta țara.

Deci și aceasta este o parte a poveștii: oamenii se întorc dar nu-și găsesc imediat locul. Sau trebuie să-și creeze un loc. Oamenii din Moldova sunt adesea foarte surprinși când te întorci, că lucrurile nu întotdeauna merg bine în afară. Pe scurt, nu se așteaptă ca cei care pleacă să se mai întoarcă.

Vezi seria specială Global Voices despre Criza politică din Moldova